Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bănuite de colaborare cu "fasciştii romăni", măicuţele dintr-o mănăstire basarabeană au ascuns, timp de 50 de ani, lista ostaşilor romăni căzuţi pe frontul din Basarabia.
• Fetiţa care l-a cucerit pe Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romăne
Bănuite de colaborare cu "fasciştii romăni", măicuţele dintr-o mănăstire basarabeană au ascuns, timp de 50 de ani, lista ostaşilor romăni căzuţi pe frontul din Basarabia.
Tabăra. O mănăstire la care ajungi pe un drum prăfuit, şerpuind tot un deal şi-o vale, ţinănd, oarecum, vechea linie a frontului despre care ştiu pănă şi ţăncii din sat. Inainte de război, la Tabăra, mănăstirea avea 100 de case; maicile trăiau "de sine", fiecare cu gospodăria proprie, aducănd laudă lui Dumnezeu in biserica mare a Sfintei Treimi, zidită in 1828. In 1960, mănăstirea a fost inchisă de autorităţile sovietice şi multe surori au fost nevoite să fugă din Tabăra. Sub ochii celor care au rămas, biserica a fost transformată in club sătesc, unde rulau filme cu stahanovişti harnici şi cu nemţi prizonieri ai Armatei Roşii. "Binevoitorii poporului", scrie cercetătorul şi jurnalistul basarabean Dinu Rusu in studiul intitulat "Calvarul mănăstirilor din Basarabia", "au tăbărăt ca nişte tălhari in mănăstire, unde era prezentă doar o maică, fiindcă restul lucrau pămăntul. Au smuls icoanele, au luat cărţile bisericeşti şi cică le-au dus la un muzeu. Dar… a fost o minciună sfruntată: ateiştii au făcut un rug pe unul din cele mai mari dealuri ale satului. Apoi, in lăcaşul Domnului, timp de aproape 30 de ani, s-a ţopăit şi s-a vorbit impotriva Celui-de-Sus. Maicile bătrăne de la Tabăra spun că au suferit foarte mult şi au suportat cu greu faptul că mănăstirea a fost transformată intr-un loc al dezmăţului ateist". O vreme, hărnicia călugăriţelor de la Tabăra a fost exploatată de comunişti. Un timp, o făbricuţă de ţesut covoare le-a făcut renumite in fosta R.S.S. Moldovenească. In 1989, cănd maica stareţă, Antonina, a dat adunarea, prea puţine au mai putut să răspundă la apel.
EROI ROMĂNI. O poveste interesantă este legată de lista militarilor din Armata Romănă inmormantaţi in satul Tabăra. Această listă a fost păstrată timp de 50 de ani de către măicuţe, cu sfinţenie şi in mare secret. Profesoara Raisa Bărnaz de la Şcoala Generală din Tabăra ne-a incredinţat că nu e vorba de nicio legendă: "Lista sau catastiful ista, sau, cum să-i spun?... al eroilor romăni inmormăntaţi in cimitirul de la Tabăra este adevărată. Fiind linia frontului aicea, pe Dealul Culii, cănd cădeau, erau aduşi la mănăstire să li se facă prohodul. Toţi au fost inmormăntaţi creştineşte. Chiar dacă se găseau numai părţi din trupul lor, se reconstituia identitatea din acte şi se inmormăntau cum se cuvine unui creştin. Cei cunoscuţi au fost trecuţi intr-o listă păstrată aici, la mănăstire, de către maici. Vreau să vă spun «un moment» (ceva - n.r.): o verişoară de-a mea care trăieşte in apropierea mănăstirii mi-a povestit că la mama ei locuia un băiat din Armata Romănă; pe atunci, ea era tinerică şi frumuşică şi lui ii plăcea de dănsa. Cănd, intr-o zi, se aduce o căruţă de morţi de pe linia frontului şi, ce credeţi? Il vede pe băiatul ăla mort… Aşa a mai plăns!… Că era cuminte şi frumos…". Lista s-a păstrat la mănăstire şi cuprinde numai nume de ostaşi romăni căzuţi in retragerea din 1944. "Măicuţele au ascuns lista după ce s-a inchis mănăstirea, in 1960, pentru că se zicea despre eroii aceia că sunt fascişti…" Majoritatea militarilor romăni au fost inmormăntaţi pe deal. Cei cu grad superior, separat, ceilalţi, in gropi comune. "Cimitirul", continuă Raisa Bărnaz, "eu ţin minte, cănd eram mică, mai avea rămăşiţe de cruci. Cruci din lemn. Prin 1968 acolo au fost date locuri de casă. Şi-au făcut casă in apropierea cimitirului Grişa Iurcu, Ion Bozu… pe urmă, s-au extins grădinile, intrănd chiar pe terenul cimitirului, dar pe cimitir ca atare nimeni nu şi-a făcut casă, deşi comuniştii au dat şi cimitirul la oameni, ca loc de casă." Acum, crucile puse din nou in cimitir au doar un caracter simbolic, pentru că nu mai corespunde locul mormintelor. In lista intocmită de călugăriţe sunt trecuţi peste 70 de morţi de prin localităţile apropiate. Cei din Romănia, in general, nu sunt cunoscuţi şi zac in gropile comune.
CULTUL EROILOR. Am putea spune insă că nu toate aceste locuri care păstrează jertfele de sănge ale eroilor romăni sunt semnalate. In Romănia există un Oficiu Naţional pentru Cultul Eroilor avănd o tradiţie de 90 de ani; e o structură guvernamentală care se ocupă de inventarierea şi repararea lăcaşelor de cult unde se păstrează osemintele şi memoria ostaşilor romăni. Directorul instituţiei, Cristian Scarlat, ne spunea că Oficiul a inregistrat peste 120.000 de militari romăni, inhumaţi in 31 de ţări. O serie de carenţe legislative, dar şi tensiunile din relaţiile cu autorităţile de la Chişinău au intărziat, pănă acum, acţiunile de recuperare şi de repunere in valoare a cimitirelor de onoare ale militarilor romăni din R. Moldova. Conform datelor deţinute pănă in prezent, numărul lor in Basarabia este de 6.072. Principalele localităţi unde se află inhumaţi militarii romăni sunt: Ţiganca (1.020), Cania (938), Miclăuşeni (350), Chişinău (232), Soroca (455), Tighina (518). Multe dintre cimitire sau monumente au fost profanate in timpul fostei URSS. La Ţiganca, peste cimitirul ostaşilor romăni care au căzut la forţarea Prutului au fost construite grajduri; la Chişinău, un spital TBC… Anul trecut, Regele Mihai s-a reintors, impreună cu o numeroasă delegaţie de veterani ai Armatei Romăne, pe pămăntul Basarabiei, după 65 de ani, şi a participat la resfinţirea cimitirului militar romănesc de la Ţiganca. N-a mers mai mai departe. El care, in 1940, ordona Armatei Romăne trecerea Prutului…
Citește pe Antena3.ro
O mărturie
"Pe 23 iulie am implinit 84 de ani. Am fost recrutat in ’44, luna mai, la Bălţi, refugiat in Oboga de Mijloc, judeţul Mehedinţi. Am fost repartizat la regimentul 10 «Antiaeriană» Craiova, apoi am fost repartizat la 7 «Antiaeriană» Ploieşti. Sunt invalid de război. După armată, am venit acasă, in Tabăra. Tata a avut 60 ha de pămănt. S-a ales praful de ele. Dar sunt mulţumit, parcă, de toate. Ne plecăm cu sufletul la aceşti camarazi de luptă care odihnesc in viaţa veşnică. Suntem măndri pentru ei şi trebuie să ridicăm fruntea", Gheorghe Cobuz, veteran din Tabăra.
Cercetătorul
"Acţiunile de distrugere a lăcaşurilor sfinte erau planificate cu multă «trudă» partinică şi ideologică; sovieticii erau un fel de lupi răpitori imbrăcaţi in haine de oaie", consemnează jurnalistul Dinu Rusu in studiul său "Calvarul mănăstirilor din Basarabia", care dă seama despre felul in care au fost atacate, brutal, lăcaşurile de cult de dincolo de Prut. "Venind in Basarabia, ei au spus că respectă drepturile omului. Şi asta doar le nivel declarativ, pentru că acţiunile lor demonstrau că sunt nişte fanatici ai luptei contra credinţei neamului. Comunismul incepea să ajungă la esenţa existenţei sale: ura faţă de Cel-de-Sus şi distrugerea a ceea ce nu convine ideologiei marxist-leniniste."
