Jurnal de Croaziera - La cheremul vamesilor

Dupa ce ne-am trezit cu ochii bulbucati de oboseala si am servit un mic dejun frugal, Carmen D., Nichi, Florin si cu mine am plecat spre Bulgaria. La vama, eterna poveste cu platitul taxelor. Bacul transporta in partea cealalta tiruri si "comercianti" bulgari... Aranjate frumos in dresuri si legate de salele oamenilor, pachetele de tigari au trecut fraudulos frontiera fara ca cineva sa observe.

Dupa ce ne-am trezit cu ochii bulbucati de oboseala si am servit un mic dejun frugal, Carmen D., Nichi, Florin si cu mine am plecat spre Bulgaria. La vama, eterna poveste cu platitul taxelor. Bacul transporta in partea cealalta tiruri si "comercianti" bulgari... Aranjate frumos in dresuri si legate de salele oamenilor, pachetele de tigari au trecut fraudulos frontiera fara ca cineva sa observe.
Incursiunea noastra la Vidin a durat doar cateva ore. Timp berechet sa ne intre frigul in oase.
In fine, ne luam ramas-bun de la Vidin si de la satele din imprejurimi. Ne indreptam vertiginos spre locul unde urma sa ne imbarcam pe bac. Toti avem emotii. E cam tarziu. Florin, soferul, pare cel mai vesel. Nichi incearca sa doarma. "De plictiseala", se justifica el. Carmen D - negociatorul nostru sef (a evitat cu mare arta o cearta in toata regula cu un vames bulgar) - - isi face planuri: "Daca nu mai vine bacul, eu le spun bulgarilor ca sunt insarcinata".
Ajungem la "locul faptei" in doi timpi si trei miscari. Florin e foarte eficient la volan. Nichi ar visa daca ar putea. Dar frigul si soneria telefonului nu-i dau pace. Carmen si cu mine incercam din rasputeri sa mai dezmortim atmosfera. Ne amintim, ca prin minune, ca, inainte sa parasim Romania de dimineata, ne-am luat o sticla de whisky.
Florin zambeste. Cu sticla trecand-o dintr-o mana in alta, mai putin intr-a lui Florin, reusim sa ne incalzim. Alcoolul isi face efectul destul de greu. Nu vrem sa abuzam, asa ca ne apucam sa spunem bancuri. Mai iesim si afara sa ne mai dezmortim putin si sa ne interesam cand vine sa ne ia bacul. Nimeni nu stie nimic. Birourile vamesilor sunt deja goale la ora 6 si ceva seara. La doi metri de birouri, o femeie tragea apasat dintr-o tigara. Vantul nu o clintea. O abordez. La birouri mai ramasese un baiat - "un marinar care nu stie nici cum il cheama", aveam sa aflam mai tarziu de la femeia cu tigara. Bulgaroaica vorbeste fluent romaneste. Imi spune ca oamenii cu bacul sunt din ce in ce mai lenesi. Si ca romanii sunt la fel ca bulgarii. Vin cand vor, pleaca cand vor.