Sufletele pe care si Dunarea le-a uitat

Calarasi, cartierul sinistratilor: oa-menii traiesc in containere, nu au apa si caldura, nici dupa ce bea apa. Cititi si: ● Statul le da cu flit gospodarilor ● Castraveti de Silistra mancati la Calarasi ● Mofturile Dunarii ● Jurnal de Croaziera - Ne dam cu pluta pe Dambovita? ● Blog Croaziera

Exista oameni pentru care Dunarea inseamna doar dezastru. La fix jumatate an de la nenorocire, sinistratii din Calarasi vor face iarna in baraci, corturi sau printre ruine. La Spantov, constructia caselor a inceput de o zi.

Multi s-au plictisit sa tot auda de apele care "au pustiit totul in calea lor". Nu-i mai impresioneaza imaginile cu casele cazute, si nici lacrimile din ochii batranei ramase fara nimic si nimeni pe lume, ori vocea copilului care intreaba: "mama, noi de ce nu mai mergem acasa?". Bataia pe conserve e o poveste de-acum plictisitoare, ca si faptul ca niste oameni dorm in corturi sau printre ruine. De ce sa n-o spunem pe aia dreapta? I-am uitat pe sinistrati. Si noi, ziaristii, si ei - autoritatile, si dumneavoastra - cititorii. Noi toti.

In satul Manastirea, din Calarasi, "cartierul" sinistratilor e asezat pe o parte din spatiul unde duminica se tine targul de animale. Sunt vreo 60 de "modulare". "Modulara" care tine loc de casa seamana cu containerele in care sunt transportate animalele de la gradina zoologica. Nu are nici un fel de incalzire. In "cusca" incap doua paturi. Ori un pat si o masa. Fiecare cum s-a descurcat. Noaptea, unora le ingheata calcaiele sub plapuma. Dar unii sunt multumiti. Guvernu’ le-a dat.

PAINEA AMARA A BATRANETII. Cei mai norocosi au cate un aragaz la care gatesc, altii se multumesc cu o coaja de paine. Si nu e o figura de stil.

"Am mancat painica azi. Ieri am avut una-ntreaga. Azi dimineata am mancat ce mi-a ramas", spune Gheorghe, un batran de 75 de ani, care tremura in baston. O zice fara nici o intonatie in glas, fara lacrimi sau grimase de suparare. Spune cu raceala, ca doamna care anunta cotele apelor Dunarii. Pentru el e ceva normal. Omul, ramas singur pe lume, mai e ajutat de nora lui, care ii aduce de mancare. Ieri, nora nu a venit. Nu a venit nici astazi. Locuieste singurel in cusca de plastic.

COPII BOLNAVI. In tabara traiesc si copii. Cel mai mic are patru luni. S-a imbolnavit si, deocamdata, e internat in spital, la Calarasi. "Norocul" lui, si al altor micuti care s-au imbolnavit, ca sunt trimisi, impreuna cu mamele lor, din tabara, si ingrijiti in institutii de specialitate. "E foarte frig, mai ales noaptea, si nu avem cu ce sa ne incalzim", spune Ana Ionita. Femeia are patru copii - trei se duc la scoala, iar mezina, Corina, la gradinita. Fetita nu se indura se manance din cornul si laptele pe care le primeste acolo. Le aduce fratilor acasa. "Ceilalti copii de la gradinita vin cu sandvici, au dulce, la pachet...", spune fetita visatoare. Apoi isi revine, isi da coditele pe spate si ne intreaba daca nu vrem sa auzim poezia cu "papusica" pe care a invatat-o zilele trecute.

Familia Ionita traieste din alocatiile copiilor. De doua ori pe luna primesc, ca ajutor, hrana rece - conserve, faina, orez, ceva cartofi.

FARA CALDURA. Cand dam sa plecam din tabara sinistratilor, o batrana alearga in urma noastra si striga cat o tin plamanii ei de 70 de ani: "Am dat interviuri de nu mai stiu cate ori. Noi suntem de interviuri? Da’ caldura? Cand ne baga caldura?!".

Pana anul acesta, unii oameni din Manastirea erau prieteni cu Dunarea - cei care pescuiau. Altii abia o cunosteau, desi fluviul curge la o aruncatura de bat. "Dunarea? Pai nu stiu, ca nu sunt de aici. Am venit abia in 1971...", se mira Valeria Albu, de 61 de ani.
Prima si ultima oara cand a vazut-o a fost atunci cand i-a intrat Dunarea in casa.

NICI BANII STRAINI NU-I FOLOSIM LA TIMP

In aprilie anul acesta, apele Dunarii s-au revarsat peste 346 de case din Spantov, Stancea si Clinciu (Calarasi). Unele cladiri au stat sub 2 metri de fluviu, iar altele au prins ambele valuri de inundatii. In 207 case din cele afectate nu se mai poate locui si oamenii sunt nevoiti sa-si construiasca noi case. Se construiesc 207 case: 59 in Spantov, 113 in Stancea, 35 in Clinciu. 133 de familii isi ridica locuinte pe cheltuiala proprie, iar restul prin ANL. Intre timp, pentru a nu sta chiar sub cerul liber, le-au fost ridicate case modulare, construite din lemn, bune de stat vara in ele. Finantarea acestor casute a fost facuta de catre Guvernul austriac. Din cele 106 case care urmau sa fie in picioare pe bani straini, sinistratii au vazut doar 75, pentru ca firma romaneasca angajata sa le asambleze nu si-a respectat contractul.

TEAMA "Unde sa ma duc, ce sa fac? Mi-e teama ca o sa se darame casa pe mine, dar unde sa ma duc? Se poate trai in casuta de lemn unde n-avem caldura? Sunt batran, femeia mea e batrana si avem un copil de 38 de ani care are handicap, nu se poate misca, e imobilizat la pat." Stefan Titrat sinistrat

PE CONT PROPRIU "Aici, in fata, o sa am magazinul, iar dincoace, sufrageria si dormitoarele. Eu am avut casa mare si dincolo, aveam si marmura acolo... Am muncit toata vara la noua casa, dar numai in familie. M-am imprumutat la banca, n-am asteptat sa-mi dea statul nimic. Ne-au promis cate 20 de miloane de lei, dar nici acum nu i-am primit." Florian Ivanciu sinistrat

Am pornit la drum sa culegem povestile Dunarii. O echipa de reporteri de la Jurnalul National si Antena 1 se afla incepand de ieri la Sulina, de unde vor naviga in sus, pe fluviu, cautand sa ia pulsul unei vieti ce depinde mai mult de toanele si cotele apelor Dunarii decat de strategii guvernamentale. Asteptati-ne! Sosim si in portul dumneavoastra!

SCRIETI-NE! Despre intamplari minunate sau ingrozitoare, despre viata pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau, prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.