Jurnal de caravana - Ghicitoare cu olteni

Pentru mine, este deja a 17-a zi de calatorie, dar Caravana Jurnalul - Antena 1 - Zapp a plecat in Descoperirea Romaniei de fix 26 de zile.

In 17 zile, de cand am plecat din Bucuresti, am facut un tur prin Romania "dodoloata": Bucuresti - Bicaz - Viseu de Sus - Campeni - Abrud - Caransebes - Oravita - Drobeta Turnu-Severin, ca sa nu enumar decat punctele principale ale traseului. In foaia mea de misiune mai am de bifat Slatina. E duminica dimineata si nu stiu cum se face, dar iar am de notat in jurnal intamplarile unei zile de tranzit.

MATINALI. Carevasazica, daca e duminica, e Oltenia mare! La Drobeta Turnu-Severin, ziua incepe devreme, foarte devreme azi. Pe la 7:30, cei mai harnicuti dintre noi ocupa o masa "strategica" in restaurantul hotelului. Sa nu va ganditi la o masa imbelsugata, ci la una apropiata de prize de curent electric. Laptop-urile astea atat de utile ziaristilor calatori au si ele nevoie de "papa bun", la 220 V. Ultime retusuri pe texte, transmisiile de rigoare prin Zapp, cafeluta, un mic dejun rapid si fuga in camere, insfacat bagajele (uf, iar e zi de impachetat, carat, despachetat!) si imparteala in masinile caravanei. Cristi Stefanescu pleaca direct la Slatina, in "recunoastere".
Monica, Alex, Carmen si Catalin se duc acasa la niste sarbi, eu, Doru si Victor S. plecam la Orsova. De cu seara planuisem o plimbare pe Dunare, de la Orsova pana la Cazanele Mici, cu vaporul. Ora stabilita de capitanul singurei ambarcatiuni care facea curse duminica a fost 11:00. La 10:40 calcam scandura pontonului. Taman la timp sa vedem vaporul departandu-se gratios de mal! Degeaba telefoane la comandant, degeaba fluturat batiste, am ramas pe uscat, neimpacati, alaturi de alti calatori carora le fusese comunicata aceeasi ora, 11:00.

SCHIMBARE DE PLAN. Daca tot n-a fost sa ne dam cu barca pe Dunare, am folosit cele cateva ore alocate minicroazierei pentru a vizita manastirile de langa Orsova: Sfanta Ana, ctitorita de ziaristul Pamfil Seicaru, si Vodita, cel mai vechi bastion al crestinatatii de pe malul Dunarii. Dupa orele pranzului, ne facem curaj sa plecam spre Slatina. Mai bine de 200 de kilometri de drum ne asteapta sa-i strabatem. Soarele arzator, hurducaiala constanta a masinii pe soseaua lina, oboseala acumulata in ultimele zile ma pacalesc si ma fac sa motai din cand in cand. Oricum, peisajul este monoton si nu-mi atrage cu nimic atentia.
Un telefon de la sef: "Ceilalti au si ajuns, voi mai aveti mult?" "Nu, sefu’, trecem podul peste Olt indata!". Pod peste Olt... hmm, asta-mi aduce aminte de o ghicitoare din copilarie: "Doi olteni trecura Oltul, si-napoi trecura doi/ Cati olteni trecura Oltul inainte si-napoi?". Acum stiu raspunsul: patru. Noi, ultimii patru, din masina. Desi nu sunt convinsa ca, daca am trecut Oltul, am si devenit olteni!

NU RATATI!

In ziarul de maine cititi despre povestea unei herghelii de langa Slatina, despre cum se fac oalele la Oboga si povestea unui artist dintr-un sat din judetul Olt, care picteaza pe peretii exteriori ai caselor.

INTRATI IN CONTACT CU ECHIPA!

Jurnalul National va asteapta sa contactati echipa noastra. Pentru orice sugestii va punem la dispozitie numarul de telefon 224.39.94, faxul 318.20.35 si adresa de e-mail caravana@jurnalul.ro.