Muntele sapat de la Rosia Poieni

De nevoie, oamenii au invatat sa schimbe geografia si sa subjuge natura fara pic de mila. La Rosia Poieni, un munte este sapat pentru a construi, din halde de steril, trei "munti" noi. Ofranda pentru o mana de cupru.

Ca sa ajungi la mina de zacamant cuprifer de la Rosia Poieni treci printr-un catun de munte programat sa dispara. Pe vatra satucului ar trebui sa apara un bazin de decantare a cianurilor exploatarii aurifere de la Rosia Montana, dezvoltata de Gold Corporation. Peisajul este naucitor si sfideaza logica: copaci fructiferi proaspat plantati in gradini si curti parasite, case spoite de nici un an, in care nu mai locuieste nimeni.

Catunul dispare dupa sapte kilometri de drum chinuit in panta. Civilizatia pare sa ramana si ea in urma si doar natura pura se deschide de aici inainte. Doar aparent. Peisajul se schimba radical pe ultimele cateva sute de metri ale drumului nostru. Utilaje ruginite si pante decopertate de vegetatie. O bariera ruginita este poarta de intrare spre exploatarea care schimba peisajul si geografia locului. Dupa alte cateva sute de metri ne oprim in buza exploatarii. Varful Ruginis, sapat in adancime. Un gol in creierul unui munte.

ASEMANARE. Exploatarea arata ca un Colloseum imens

AMFITEATRUL LEILOR MECANICI. Cu sfiala te apropii de marginea unui Colosseum neslefuit, privit inspre scena. Mai putin impresionant prin arhitectura, amfiteatrul, sapat in munte, pare sa te traga in jos, intr-un hau care nu se mai termina. In spatele nostru ramane un peisaj saracit de natura si seva. Piatra sparta si vegetatie cu un aspect uscat, de culoare ruginie, prematur arsa de soarele verii, care cu incapatanare supravietuieste in mijlocul desertului industrial. Sub picioarele noastre, "tribunele" amfiteatrului urias par de necuprins cu privirea. Ochii nu se pot opri din "scanat" enorma piscina fara apa.
Valuri de piatra se cuprind in valuri de nuante de gri, insorite pe alocuri. Galeata sapata in munte are mai mult de 300 de metri in adancime, iar marginea ei este brazdata de un drum de aproape 100 de kilometri in lungime totala, organizata in cercuri care se inghit unele pe altele. Directorul Sorin Vatajelu ne explica ca "taluzurile", buzele de munte in care este sculptat drumul pe care se coboara de 25 de ani spre inima muntelui pentru extragerea minereului, etaje care descriu varsta exploatarii, au inaltimi de pana la 15 metri pentru a evita prabusirile. Cei 100 de kilometri de drum in spirala pe care se ajunge pana in fundul gropii cu "lei mecanici" parca nu se mai termina. De sus, masinile de zeci de tone par jucarii. Abia jos, langa ele, cand ajungi sa iti compari inaltimea cu diametrul rotilor mastodontilor de fier, iti dai seama ca tu esti de fapt furnica.

SCENA. Nu am rezistat tentatiei de a cobori in inima straniului crater, sa fim actori pe scena celui mai mare teatru in aer liber pe care l-am vazut vreodata. Doua foreze vechi de productie ruseasca si doua basculante noi de productie japoneza isi faceau rolul in jurul nostru, strivindu-ne cu dimensiunile lor. Galbene si cu roti mai inalte decat Ghita Muresan, cele doua Komatsu fac ture regulat, cu mai mult de 90 de tone de minereu. Si apoi se intorc cuminti langa foreze pentru a fi incarcate din nou.
Sorin Vatajelu este multumit de investitiile facute intr-o vreme cand toata lumea se tinea de reparatii. "Costa mai mult de 30 de miliarde de lei bucata, dar fac treaba pentru cate cinci DAC-uri. Prima am cumparat-o acum doi ani. Au computer de bord care ne arata tot timpul ce incarcatura se pune in bascula, care este consumul de combustibil sau cat doarme soferul. Inainte, cand se strica vreo bascula pe sine, dintr-asta de 100 de tone, imi bloca activitatea cate o saptamana." Japonezele pleaca spre uzina, lasandu-ne singuri in groapa. Pamantul e un mal fin. Ni se spune ca am avut noroc, fiindca a plouat de curand si praful s-a mai asezat. Altfel, este imposibil sa respiri. Noroc sau nu, malul asta e inselator. La suprafata e crapat de parca seceta isi ia tributul de luni in sir. Te face sa calci ca pe un teren sigur. Sub crusta brazdata de crapaturi adanci este insa noroi. Te afunzi pana la glezne. In lumea Goliatilor de fier, oamenii sunt fragili. Colosseumul are alte culori, privit de jos in sus. Treptele lui, sapate in peretele muntelui, sunt "vopsite", natural, in bleu-gri, ruginiu si galben. In functie de straturile de roca, steril sau minereu din care sunt decupate. Deasupra "tribunelor", cerul este zdrentuit de marginea carierei.

ECUMENIC.O catedrala catolica rezista demna si parasita

VALURI DE CUPRU. In dreapta carierei, o padurice, scapata deocamdata de drujbe, formeaza o "loja oficiala". Potrivit cercetarilor, minereul cuprifer are forma unui urias morcov implantat in trupul muntelui. Actuala cariera abia exploateaza frunzele "morcovului". Loja verde urmeaza sa fie decopertata pentru a putea fi sapat si mai bine in trupul minereului. Activitatea de decopertare, neprofitabila insa atat timp cat nu produce material de prelucrat pentru uzina de langa cariera, este aproape imposibil de sustinut de conducerea societatii. Aceasta se ingrijeste de ani buni de supravietuirea economica, de adaptarea la normele europene de mediu si de reducerea cheltuielilor pe masura subventiilor care sunt reduse de la an la an, pana la suprimare.

Cateva investitii tot a reusit Vatajelu sa faca. In uzina de prelucrare a minereului de pe marginea carierei au aparut niste agregate noi, extrem de eficiente, care au dublat sau triplat productia. Directorul ne conduce printre intestinele uzinei. Vedem cele mai mari mori de macinat minereu din Romania. "Sunt patru la numar si au fost facute special pentru Rosia Poieni. Doua la IMGB, doua la Suprema Iasi. Asa era atunci, trebuia sa manance toata lumea o paine", ne explica sefu’.

Cuprul este separat din minereul dublu macinat cu ajutorul unor reactivi in trei randuri de bai. Am vazut rauri de cupru! Acesta este raspunsul pe care l-am da oricui ne-ar intreba cum e la Rosia Poieni. Pentru ca din bazinele uzinei chiar curg rauri de spuma de cupru. Bulbucii argintii sunt uscati cu ajutorul unui filtru ultramodern, computerizat, LAROX. Produsul final, care pleaca pe o banda rulanta, arata ca un noroi gri, usor stralucitor. Daca nu vezi, nu poti nici macar sa banuiesti cate tone de munte sunt macinate pentru un pumn de cupru.

Vindem nuci

Catunul Carna, ultimul petic de civilizatie de langa cariera, figureaza pe hartile Gold Corporation drept locul pe care va fi amenajat barajul de decantare a cianurilor cu care se va extrage aurul din exploatarea de la Rosia Montana. Satenii s-au opus initial planurilor disparitiei fizice a localitatii lor, dar au invatat repede sa se descurce in economia de piata. Cum au aflat ca firma canadiana ii despagubeste pe stramutati si pentru cel mai mic bun sacrificat, localnicii s-au apucat de renovat salasurile animalelor si de plantat copaci tineri. Afacerea anului la Carna depaseste orice imaginatie. "Investitorii de ocazie" au cumparat puiet de nuc (cotat drept cel mai scump pom fructifer, peste 400.000 de lei bucata) pentru a-l planta in gradini, inainte de evaluarea oficiala a gospodariilor. Dupa ce evaluatorii Gold Corporation faceau hartiile, nucii erau dezgropati si replantati in ograda vecinului.

Vegetatie incapatanata

Exploatarea produce, pe langa cupru, milioane de tone de steril, roca seaca neinteresanta economic. Aceasta uriasa cantitate de steril care trebuie degajata din crater este varsata peste marginea carierei, in trei halde. Cei trei noi munti, care modifica geografia locului, desi lipsiti de conditiile necesare vietii, s-au imbogatit in ultimii trei ani cu o vegetatie care suge putina vlaga a sterilului. Mesteceni, iarba si ciulini fac umbra dealurilor artificial create. Pete de verdeata de la care oamenii trebuie sa invete cum sa ascunda rusinea de a fi sapat muntele. "Aceasta este solutia pentru atunci cand exploatarea va fi inchisa. In functie de plantele care prind radacini intre timp, vom sti cu ce trebuie sa acoperim haldele", ne explica Sorin Vatajelu.