Un sat întreg, izolat din cauza unui furt

Din luna noiembrie 2009, satul Fierbinţii de Jos, din judeţul Ialomiţa, este complet rupt de lume. Motivul? Cineva a furat cablurile telefonice şi de atunci o localitate întreagă, cu o populaţie formată majoritar din oameni de peste 50 de ani, este complet izolată. Detaşaţi de problemă, nimeni din conducerea Romtelecom nu s-a sinchisit să se intereseze şi să remedieze situaţia, pe motiv că "nu prea sunt fonduri".

Incredibil, dar adevărat! În timp ce ne batem pentru şefii de partid şi ne dăm ţară cu pretenţii europene, iată că în Românica anului 2010, un sat întreg este sfidat de nepăsarea autorităţilor. Pe cine interesează că hoţii au tăiat cablurile şi au lăsat fără telefonie localitatea Fierbinţii de Jos, mai ales că cele mai multe dintre persoanele care trăiesc aici sunt oameni în vârstă, care nu se mai pot descurca singuri? Aparent pe nimeni, căci Romtelecom s-a dat la fund şi nu s-a sinchisit să trimită vreo echipă să îndrepte situaţia. Îngrijorată de faptul că tatăl dumneaei, în vârstă de 84 de ani, este practic izolat în sat de atâtea luni, de când s-a întâmplat incidentul cu tăiatul cablurilor, doamna Stelina Luca a scris la redacţia ziarului nostru, cerând un ultim ajutor. "Îl am pe tata, la 84 ani, singur în sat. Nu poate şi nici nu are posibilităţi materiale să folosească un telefon mobil. Oare se întreabă vreun personaj din conducerea Romtelecom ce înseamnă să nu poţi vorbi cu tatăl tău pe o iarnă cum a fost aceasta, cu drumuri înzăpezite şi telefonul întrerupt?", îşi începe povestea.

DE LUNI ÎNTREGI IZOLAŢI!
"Este strigător la cer. În satul nostru s-au mai furat cablurile telefonice o dată. Dar, atunci, după câteva zile s-a rezolvat. Însă acum durează de luni întregi şi suntem disperaţi. Unde să suni? Ne întrebăm mereu ce o face tata, o avea de mâncare? Era obişnuit să-l sunăm pe telefonul fix, iar acum plânge că e foarte greu să stea singur fără să vorbească cu noi. Şi aşa iarna asta a fost şi capricioasă, ceea ce l-a terminat şi mai tare. Spune mereu că înnebuneşte acolo singur, deoarece era obişnuit să-l sunăm noi mereu şi  să-şi mai omoare singurătatea."

COŞMARUL CONTINUĂ...
Şi de luni întregi situaţia este aceeaşi pentru foarte multe persoane din sat. Deşi problema nu pare să mişte în nici un fel autorităţile competente în a rezolva cazul, pentru doamna Stelina, situaţia devine mai grea cu fiecare zi. "Eu sunt şi bolnavă, iar telefonul era singurul mod de comunicare cu tata. Poate va mai fi rămas o urmă fină de umanitarism la Romtelecom şi aceşti oameni neputincioşi vor rezolva într-un final problema."