Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În data de 13 decembrie, în acest an, actriţa Valeria Gagealov ar fi împlinit 90 de ani. Pandemia însă nu i-a mai lăsat răgazul unei noi aniversări. De ieri, 9 februarie 2021, numele său s-a alăturat unei distribuţii pentru eternitate, din care fac parte mai toţi colegii săi de generaţie, nume mari ale scenei româneşti.
A fost studenta Irinei Răchiţeanu Şirianu, pe care avea s-o reîntâlnească pe scena Naţionalului bucureştean. Absolvind ca şefă de promoţie, Valeria Gagealov era repartizată în acest teatru la terminarea Institutului, în 1954. A creat personaje diverse pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, majoritatea fiind roluri principale. A slujit scena cu talent, sensibilitate şi dăruire vreme de câteva decenii, fără întrerupere. Din 1990 a ales să-şi urmeze soţul, pe Andrei Magheru, la Ambasada României de la Paris, retrăgându-se cu această ocazie din viaţa artistică. Tot în acel an avea loc ultimul spectacol cu „Drumul singurătăţii”, de John Steinbeck, în regia lui Mihai Berechet şi ultimul în care a putut fi văzută la TNB. De acelaşi autor se leagă numele ei ca interpretă a rolului principal feminin din longevivul succes cu „Oameni şi şoareci”.
Încă de la debut a jucat alături de unii dintre cei mai mari actori ai vremii: Costache Antoniu, George Vraca, Aura Buzescu, Nicolae Brancomir, Silvia Dumitrescu Timică, Agepsina Macri, Alexandru Giugaru, George Calboreanu, Sonia Cluceru, Mimi Botta şi mai tinerii Gheorghe Cozorici, Radu Beligan, Irina Răchiţeanu Şirianu, Carmen Stănescu, Mihai Fotino, Silvia Popovici, Ion Marinescu, Draga Olteanu Matei, Constantin Rauţchi, Adela Mărculescu, Emanoil Petruţ, Dem Rădulescu, Florin Piersic… A fost distribuită în partituri generoase şi variate de nume importante ale regiei româneşti, cum au fost Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Alexandru Finţi, Mihai Berechet, Mony Ghelerter, Ion Cojar, Horea Popescu. A fost şi Didina Mazu din „D-ale carnavalului”, de I.L.Caragiale, şi Margueritte din „Regina de Navarra”, de E. Scribe, şi Elena din „Troienele”, de Jean Anouilh, Regina Maria din „Regele moare”, de Eugène Ionesco, Edna din „Prizonierul din Manhattan”, de Neil Simon sau Clitemnestra din „Ifigenia”, de Mircea Eliade, pentru a aminti doar câteva personaje din cele pe care le-a întruchipat.
Într-o carieră numărând 36 de ani pe scena Naţionalului din Bucureşti, Valeria Gagealov a jucat dramă, comedie, comedie muzicală, roluri clasice şi moderne. S-au adăugat roluri la teatrul de televiziune, dar mai ales, cele realizate în Studioul de Teatru la Microfon al Radioului - unde a fost una din cele mai apreciate voci, interpretând şi aici un repertoriu bogat. De amintit este şi prezenţa sa ca prezentatoare a Festivalului Internaţional Cerbul de Aur, ediţiile 1970 şi 1971, pentru care a primit Premiul Special al Juriului pentru Profesionalism şi Eleganţă. Două adjective ce i-au trasat un drum propriu în teatrul românesc. După ce s-a retras din scenă a mărturisit: „Am iubit această meserie şi am făcut-o cu abnegaţie. M-am despărţit de ea cu sufletul împăcat şi cu sentimentul datoriei împlinite”.
La revenirea de la Paris, noi roluri i-au fost oferite la Naţional, dar Valeria Gagealov a decis să nu le primească. „Am refuzat rolurile propuse de regizorii Ion Cojar şi Horea Popescu considerând că, după 36 de ani în care am servit cu dragoste şi devotament prima scenă, platourile de filmare, Radioul şi Televiziunea, fără să lipsesc de la vreo repetiţie, înregistrare sau spectacol, este potrivit ca locul meu să poată fi oferit unor tineri talentaţi”.
O doamnă de o mare noblețe, un suflet generos, o actriţă de un profesionalism rar întâlnit, care a trăit cu aceeaşi eleganţă şi viaţa de scenă şi pe cea de după lăsarea cortinei, s-a retras, cu discreţia cu care a trăit, pentru a începe un drum nou prin amintirile noastre. Dumnezeu s-o odihnească în pace.
Citește pe Antena3.ro
Redau o mică parte dintr-un interviu pe care l-am realizat cu ea, în urmă cu câțiva ani:
„Rețeta fericirii este rețeta înțelepciunii”
Dacă priviți către anii petrecuți pe scena Naționalului, dacă cerneți bucuriile și tristețile, ce rămâne în sită?
Acum, când privesc în sita timpului petrecut la Teatrul Național, îmi dau seama că am avut parte de mari bucurii profesionale. Să joci roluri importante, alături de Aura Buzescu, Vasiliu Birlic, Radu Beligan, Elvira Godeanu, Emil Botta, Dina Cocea, Irina Răchițeanu, care mi-a fost și profesoară la Institut, nume de mari actori și actrițe de la care aveai mereu ceva de învățat, atât în meserie, cât și în viață.
Eram ca un burete, ca o sugativă, să absorb tot ce se poate și să aplic și eu la rândul meu. Am încercat ca în fiecare din rolurile jucate să fiu cât mai adevărată, cât mai aproape de exigențele regizorale și ale teatrului. Mă regăseam și mă implicam total în fiecare dintre personajele pe care le aveam de interpretat.
Cum ar fi?...
Valentina din „Surorile Boga”, Domna Ford din „Nevestele vesele”, Angélique din „Bolnavul închipuit”, Didina Mazu din „D-ale carnavalului”, Nevasta lui Curley din „Oameni și șoareci”, Regina Margueritte din „Regina din Navarra”, Clitemnestra din „Ifigenia”, Regina Maria din „Regele moare”, dar și Nora din „Drumul singurătății”… Am trecut cu mare ușurință de la un personaj de comedie la unul de dramă sau de tragedie. Am jucat de toate, tot ce mi s-a dat, inclusiv comedii muzicale, mai ales la teatru și televiziune.
Există o conversație ascunsă cu personajul?
Nu știu dacă există, într-adevăr, o conversație ascunsă. Știu doar că întotdeauna puteam să acordez imaginea mea reală cu cea pe care mi-o imaginam ca personaj. Un actor trebuie să aibă Talent. Asta înseamnă calități fizice, seriozitate, spirit de echipă, cultură, și iar cultură. Teatrul se face în primul rând cu suflet. Îmi aduc aminte că, după ce terminam, „Oameni și șoareci”, avându-l ca partener pe Florin Piersic, îi spuneam, la sfârșitul spectacolului: Astă seară a coborât Dumnezeu.
Aparțineți unei generații francofile și francofone. De altfel, ați stat o perioadă îndelungată la Paris, fiind soția Ambasadorului Andrei Magheru. Care sunt punctele de convergență între cultura româză și cea franceză?
Mă limitez să citez doar câțiva din autorii din lunga mea listă de preferințe, cum ar fi Balzac, Proust, Gide, Valéry, și voi încheia cu Cioran și Ionesco. În ceea ce privește compozitorii francezi, îmi plac în mod deosebit compozițiile lui Ravel, Debussy, Lully, dar și marii interpreți ai cântecului francez, în care textele, pline de poezie, joacă un rol esențial: Piaf, Joe Dassin, Juliette Gréco, Dalida, și foarte mulți alții. Dar n-aș vrea să uit numele mari ale teatrului francez, nume de origine română, cum ar fi: Maria Ventura, Elvira Popesco, Alice Cocea, De Max.
Care ar fi rețeta fericirii?
Este rețeta înțelepciunii, este legământul iubirii făcut în fața lui Dumnezeu, la bine și la rău. Sunt fericită alături de soțul meu, și locuim într-o casă splendidă, în care s-a stins Mateiu Caragiale. Este casa familiei. Și eu, și soțul meu iubim florile, animalele. Visez să fie pace și liniște, să fie bine pentru toți oamenii buni, care merită să fie fericiți.
Foto: Portret și imagini din spectacole (arhiva Teatrului Național din București)
