Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Medic neurolog, profesor de neuropsihologie și anatomie a sistemului nervos, academician, boier de viță veche și veritabil om de cultură, Constantin Bălăceanu-Stolnici este, la aproape 100 de ani de viață, un bărbat verde, care poate perora ceasuri întregi (și) despre civilizații și tipare istorice, dovadă turul de forță oferit la Cercul Militar Național, unde a încântat asistența disecând cu precizia unui chirurg fibrele intime ale unui studiu remarcabil conceput de distinsul istoric britanic Roderick Beaton („Grecii. O istorie globală”, tălmăcit magistral în limba română de Livia Szász). Evidențiem, în continuare, cele mai însemnate repere ale acestui monolog strălucitor, pecete inconfundabilă a venerabilului Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Minoienii și micenienii
„«Grecii. O istorie globală» este o carte de cinci sute de pagini pe care orice om de cultură ar trebui să o citească sau măcar să o răsfoiască. Roderick Beaton nu povestește sec istoria Greciei sau a statelor grecești, ci leagă curgător evenimentele, din epocă în epocă, de la începuturile elenismului până astăzi, pe un parcurs de peste 3.500 de ani. Povestea începe, cum este și normal să înceapă, cu culturile pregrecești, cu minoienii din Creta, apoi cu micenienii, acest popor curios, interesant, care a realizat prima prezență greacă pe continentul nostru. Ei nu formau o națiune, un stat, ci mai degrabă un fel de rețea de cetăți reunite prin aceeași cultură, aceeași limbă, aceeași tradiție, o rețea coordonată de regele din Micene. Primul alfabet, alfabetul linear A, primele construcții mari grecești, palatele - ei le-au edificat. E drept că micenienii «s-au aprovizionat» cu elemente de cultură de la minoieni, tot o talasocrație (n.r. - putere întemeiată pe supremație maritimă). Minoienii și micenienii au împărțit de fapt dinamica economică a Mării Mediterane. Dispariția lor - cauzată, se spune, de niște popoare ale mării, unele misterioase, neidentificate până în prezent - a dus, din păcate, la distrugerea a două culturi impresionante”.
Atena - prima democrație, primii mari filosofi
„După aceea - a continuat lecția lui Constantin Bălăceanu-Stolnici -, ajungem în vremea Greciei Antice, fără de care Europa nu ar fi fost Europa. Este vorba de Grecia marilor filosofi, a marilor cărturari, a marilor politicieni care au caracterizat perioada de glorie a Eladei, și mai ales a Atenei. Nici în această epocă grecii nu erau o națiune, ci tot o rețea de orașe-cetăți, cu o flotă extraordinară, unite doar prin cultură, religie, tradiții și anumite manifestări colective - de pildă olimpiadele ori festivitățile legate de misterele de la Eleusis. Și totuși această Grecie dezbinată politic a inventat democrația, se știe doar că Atena a fost primul stat democratic din istoria omenirii. Tot la Atena a înflorit filosofia. Până și astăzi se face filosofie abia după ce i-ai citit pe Socrate, pe Platon, pe Aristotel, pe cei care au dat lumii o disciplină și o substanță asupra căreia încă medităm. Fără sclipirile extraordinare de pe Acropola Atenei nu ar fi existat cultura europeană așa cum este ea astăzi”.
Primele mari războaie ale Bătrânului Continent
„Dar să amintim și dramele prin care au trecut acești greci în timpul războaielor cu perșii, primele războaie europene mari, unele care aproape i-au înăbușit pe insulari, pentru că fastuoasa Asie a revărsat aici o armată uriașă. Cu toate acestea s-a poticnit într-un popor mic, energic, pasional, care și-a demonstrat forța și la Salamina, și la Maraton”. Lăsând deoparte faptul că nici 10% din orașele-state grecești n-au luptat alături de Atena și Sparta în războaiele medice, ba chiar Teba și alte, multe, „polisuri” s-au alăturat urmașilor lui Cirus - în bătălia de la Plateea, de pildă), facem loc expunerii boierului-savant: „Cine știe, poate așa a vrut destinul, ca Europa să nu fie privată de puternica influență și de bogatele elemente pe care ni le-au transmis pe linie științifică marii matematicieni în frunte cu Euclid, tatăl geometriei, marii doctori în frunte cu Hipocrat, istoricii în frunte cu Herodot și marii poeți și scriitori, cu marile lor tragedii. Aș putea să vă vorbesc câteva ceasuri doar despre aceste opere... Ceea ce aș vrea este ca toți, în sufletele noastre, să mulțumim acestei pleiade din epoca lui Pericle care a dat omenirii, a dat Europei, ne-a dat nouă, tuturor, strălucirea unei culturi pe care altfel nu cred că am fi dobândit-o”. Cine știe...
Cel mai mare stat european din toate timpurile
Mai departe: „Nu trebuie să uităm că în secolul al IV-lea (n.r. - î.e.n.) grecii trec într-o nouă fază a existenței lor. Dintr-o fază liniștită, republicană, pacifistă în mare măsură (n.r. - să nu uităm totuși nici de cuceririle sângeroase ale «democratei» Atena post Liga de la Delos, când a înrobit și a suprimat mii de greci din alte orașe-state), se dezvoltă statul imperialist, creat împreună cu macedonenii (n.r. - creat, de fapt, de Filip al II-lea, regele Macedoniei). Este în discuție cel mai mare stat european care a existat vreodată, de la Atlantic până la frontierele Indiei. Acest stat a reprezentat, din punct de vedere politic și militar, o realizare extraordinară, baza materială pe care s-a dezvoltat cultura elenistică, care continuă cultura elenă clasică. Această cultură elenistică a strălucit în special la Alexandria, sub protecția Ptolemeilor. Alexandria, cu biblioteca ei faimoasă, a fost un centru de convergență a elitelor din toate țările mediteraneene. S-au întâlnit aici medici, matematicieni, filosofi neoplatonici, au crescut mișcări spirituale mai puțin cunoscute, cum este gnosticismul. Eh, tot acest imperiu extraordinar a căzut sub stăpânirea romanilor, dar focul culturii nu s-a stins. Cum spunea, dacă vă aduceți aminte, Horațiu: «Graecia capta ferum victorem cepit»/«Grecia supusă (de romani) i-a supus pe cuceritori prin cultură»”.
Matricea creștinismului
„Așa a apărut cultura greco-romană, axa culturală a Imperiului Roman și a viitoarei Europe. Romanii au contribuit și ei cu limba latină, cu tehnicitatea specifică, cu posibilitățile militare extraordinare, cu spiritul juridic - preluat poate de la etrusci. Acest imperiu a durat câteva secole și a modelat Antichitatea. Dar grecii nu s-au oprit aici, ei au mai creat o cultură”. Anume? „Cultura bizantină. Bizanțul nu e altceva decât o cultură romană grecizată, elenizată, matricea în care s-a dezvoltat creștinismul. Creștinismul a fost un eveniment mărunt, a apărut așa, din necunoscut, nu am găsit decât o singură relatare, a lui Flavius Iosephus, care a scris patru rânduri despre un predicator al unei secte din Iudea… Și totuși unde a ajuns creștinismul... S-a difuzat, s-a răspândit, în mare parte datorită culturii grecești. Apostolii, într-adevăr, nu vorbeau grecește, apostolul Pavel însă vorbea grecește și crema teologiei Noului Testament a făcut-o apostolul Pavel”.
Semnul crucii, cădelniță, icoană
Ce limbă vorbeau apostolii? „Vorbeau aramaică, a treia limbă a imperiului creat de greco-romani, în care latina era limba cea mare, limba greacă era limba elitelor și limba aramaică era limba comerțului și a activităților financiare. Creștinismul s-a dezvoltat sub aripa grecească. Nu trebuie să uităm acest lucru. În cele patru tetrarhii - Constantinopol, Antiohia, Ierusalim și Alexandria - ierarhii de acolo, călugării din marile mănăstiri grecești, de la Studion în special, dar și de la Athos, mai ales în primele secole, au construit teologia Bisericii mari dinainte de separarea bisericilor și apoi au construit matricea ortodoxiei noastre. Când vă faceți semnul crucii, când vedeți o cădelniță, când vedeți o icoană, să știți că toate sunt descoperiri grecești. Grecii au avut o contribuție extrem de mare, uneori cu aspecte cu totul bizare, cum a fost criza iconoclastă, dar în general marea teologie a fost în cea mai mare măsură greacă”.
Renașterea, efectul năvălirii grecilor din Bizanțul turcit
Pledoaria lui Constantin Bălăceanu-Stolnici în favoarea elenismului a vizat și aspecte juridice: „Grecii - opina savantul - au mai făcut ceva, mai ales de la Iustinian încolo: au dezvoltat jurisdicția. Romanii s-au afirmat pe jurisdicția lor, dar ea a trecut la greci și prin greci s-a menținut o mie de ani în Evul Mediu și s-a răspândit până la noi. În țările române s-a judecat după pravilele împărătești și pravilele grecești până la Cuza Vodă și Carol I. Se uită acest lucru și se trece cu vederea. Se amintește doar că la Bizanț împăratul și preoții erau încărcați de bijuterii și de aur...”.
Quattrocento, Cinquecento...
Mai mult: „Odată cu căderea Constantinopolului, când Imperiul Bizantin și cultura greacă medievală s-au prăbușit, grecii nu au dispărut - mai releva Bălăceanu-Stolnici. Cei mai mulți au fugit în Europa cu tot cu tezaurul Antichității grecești și au fundamentat această extraordinară trezire a umanismului italian care a dat Renașterea din Quattrocento și Cinquecento. Renașterea este efectul năvălirii grecilor, după căderea Constantinopolului, în Europa”.
Românii și grecii: trei aspecte cruciale
„Grecii au avut un rol major și în epoca modernă. Ei au fost aceia care au contribuit foarte mult, după cum se știe, la prăbușirea Imperiului Otoman. Pentru noi, românii, grecii au fost foarte importanți în trei rânduri”, sublinia academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. Mai precis? „În primul rând, prin cetățile antice de la Marea Neagră, cetăți grecești prin intermediul cărora marea cultură elenă a pătruns pe teritoriul românesc și s-a dezvoltat la elite, puține câte erau. În al doilea rând, în timpul Evului Mediu, călugării, ecumenii greci care veneau la noi, negustorii greci au creat o spiritualitate extrem de marcantă în vremea voievodatelor Moldovei și Țării Românești. După aceea, grecii au avut un rol crucial în legătură cu marea criză a Secolului Luminilor”.
Domniile fanariote: bilă albă ori bilă neagră?
Adică? „Secolul Luminilor a fost condiționat de cultura greacă din Renaștere, n-a fost dezvoltat de greci, dar a fost preluat de greci, chiar la Muntele Athos era o universitate de tip iluminist... La noi în țară au răzbit atunci domniile fanariote, care nu trebuie privite în registru negativ, dimpotrivă. Principatele Române n-au ajuns pașalâcuri turcești, iar demnitarii greci s-au integrat în societatea românească. Majoritatea s-a căsătorit cu românce și a intrat în aristocrația română. Toate familiile mari boierești s-au încuscrit, s-au căsătorit cu acești greci care au adus o injecție puternică de cultură în Țările Române”.
Lumină dinspre Padova și Constantinopol
Nu în ultimul rând: „Primele universități din Țara Românească, Academiile Domnești de la Iași și de la București, erau în limba greacă, cu cărturari greci veniți de la Padova și de la Constantinopol. Tot în perioada fanariotă au venit foarte mulți negustori, bancheri, meseriași care au dezvoltat economia voievodatelor române și au făcut posibilă apariția unor elite care mai apoi s-au franțuzit, că, deh, s-a întâmplat procesul acesta”. Și cu asta, basta și lecția conului Costică! Mulțumim.
„Bizanțul nu e altceva decât o cultură romană grecizată, elenizată, matricea în care s-a dezvoltat creștinismul”, Constantin Bălăceanu-Stolnici, academician
100 de ani va împlini Constantin Bălăceanu-Stolnici pe 6 iulie 2023
„Când vă faceți semnul crucii, când vedeți o cădelniță, când vedeți o icoană, să știți că toate sunt descoperiri grecești”, Constantin Bălăceanu-Stolnici, academician
„Renașterea este efectul năvălirii grecilor, după căderea Constantinopolului, în Europa”, Constantin Bălăceanu-Stolnici, academician
„«Grecii. O istorie globală» este o carte de cinci sute de pagini pe care orice om de cultură ar trebui să o citească sau măcar să o răsfoiască”, Constantin Bălăceanu-
