Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
COMUNICATUL SĂPTĂMÂNII
Persoanele handicapate! Huuooo... Cine sunteţi voi şi ce doriţi?
Am o problemă cu cuvântul handicapat. Dacă viaţa e dură, chiar foarte
dură şi nesimţită cu anumite persoane, ei bine şi nici românu’ de rând
şi inventatoru’ cuvântului nu au fost mai breji. Persoanele cu
dizabilităţi, fie ele psihice sau fizice, pe lângă soarta nefastă, mai
trebuie să îndure şi titulatura la fel de neprietenoasă.
COMUNICATUL SĂPTĂMÂNII
Persoanele handicapate! Huuooo... Cine sunteţi voi şi ce doriţi?
Am o problemă cu cuvântul handicapat. Dacă viaţa e dură, chiar foarte dură şi nesimţită cu anumite persoane, ei bine şi nici românu’ de rând şi inventatoru’ cuvântului nu au fost mai breji. Persoanele cu dizabilităţi, fie ele psihice sau fizice, pe lângă soarta nefastă, mai trebuie să îndure şi titulatura la fel de neprietenoasă. Şi mai presus de asta, lipsa de respect şi înţelegerea aşa-zişilor "apropiaţi‘‘. Clar nu mă refer aici la prieteni sau familie. Care cu siguranţă o fac. Mă refer aici strict la societatea asta de cacao 100% arabica, în care nimeni nu dă doi bani pe problemele tale, nu te compătimeşte, ce să mai zic de un minim de empatie. A nu confunda cuvântul compătimire cu mila. Nu la asta mă refer. Dar respectul faţă de cetăţeanul care nu îşi permite sa urce o scară, şi aici mă refer la cele proprii, trebuie sa existe.
Astfel, constat în fiecare zi, că micile mâini întinse lipesc cu desăvârşire din viaţa de zi cu zi. N-are nimeni nici o treabă cu bieţii oameni, a căror viaţă se rezumă la apartament, lift (dacă e), o familie pe care să se bazeze şi un perimetru foarte bine stabilit. Nu îţi asigură nimeni un cadru cât de cât formal, o soluţie cât de cât viabilă şi un deget de ajutor. Fie că ai o problemă de sănătate, esti imobilizat, sau eşti o mamă care îşi impinge căruciorul, trebuie să te asiguri că nu deranjezi pe nimeni, eventual deplasându-te în zone nepopulate. Iar cei care îşi afişează ostentativ semnele dedicate persoanelor cu dizabilităţi ridică nesimţit din umeri, neluând nici o măsură. Făcând o paralelă între cum se arată situaţia într-o ţară şi o capitală europeană, (n-aş da nume, că e clar!! Sunt înaintea noastră la toate, mai puţin la costul metrului pătrat), constat că românul investitor/guvernant/om de rând nu dă doi bani pe problema asta. Dacă "fruncea‘‘ nu povaţă, de unde să ştie fundul?! Că doar nu s-o cultiva pe net. Dacă un minister sau o firmă "abilitată‘‘ nu face şi nu drege, n-o să văd curând situaţii schimbate. Oamenii ăştia nu o să aibă posibilitatea accesării punctelor normale de interes. Vă întreb dacă e vreun cinematograf în care să poţi accede cu un cărucior cu rotile. Mall-uri? Cinematografe cu renume? C’mon! Oamenii ăia trebuie să ia filmul de pe net sau să îl aştepte acasă pe vreun post mai răsărit.
Plimbându-mă prin marile hipermarketuri, am vazut case speciale dedicate mamelor, mă rog viitoarelor mame, cât şi persoanelor cu dizabilităţi. Ei bine, trăiască guralivii, nervoşii şi coloraţii. În cazul în care eşti una din categoriile cărora casele respective ţi se adresează, ia-ţi loc la rând, aşteaptă şi ai răbdare. Că doar maneliştii cu lanţuri de aur la gât şi şmecherii adevăraţi au întâietate. Ei dacă au ragerte şi gesturi "tarzanice‘‘, au întâietate! Că n-au învăţat la mămica lor acasă respect şi înţelegere. De unde? De la coada măgarului? A-a! (rog a se interpreta onomatopeea!). Astfel, cashile de oameni "handicapaţi‘‘ sunt ocupate de handicapaţi! Iar persoanele cu dizabilităţi, fiind suprimate şi respinse, trebuie să se consoleze cu o viaţă gri, restrictivă şi de restrişte. A nu se prezenta în nici un mall comercial zona de interes minim sau loc de entertainment. Că nu ai acces. Fără lifturi, fără scări speciale, fără înţelegere şi accept. Fără respect şi susţinere. Că nah, astea se orientează "ţaranului‘‘ coclit, parvenit cu siglă scumpă la maşină. Huuooo!
