Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adjudecat! Sotheby's și Banksy, un cuplu de 6,4 milioane de lire, pentru Show Me The Monet
Opera Show Me The Monet, semnată de Banksy, a fost vândută cu 6,4 milioane de lire și este o declarație împotriva poluării produse de marile companii.
Biroul londonez al Sotheby's continuă să aibă o relație specială cu artistul Banksy. După performanța neașteptată a lucrării Girl with Balloon, din 2018, și după recordul istoric, de 9,9 milioane de lire sterline, realizat cu vânzarea - în urmă cu doar un an - a Devolved Parliament, casa de licitații a scos la vânzare Show Me The Monet. Creată în 2005, lucrarea provine dintr-o colecție privată din Londra și a fost punctul culminant al recentei licitații din 21 octombrie, numite Artă contemporană, desfășurate în streaming pe plan internațional, ca o cursă de ștafetă între birourile de la Paris și Londra.
Licitația lucării lui Bansky
Citește pe Antena3.ro
După 8 minute de licitație, lucrarea scoasă la vânzare începând de la 2,5 milioane de lire sterline a fost adjudecată pentru 6,4 milioane de lire sterline (7,55 milioane, dacă includem și prima de vânzare) unui cumpărător ce a licitat prin intermediul biroului din Asia al Sotheby's, estimarea inițială fiind între 3, până la 5 milioane de lire sterline.
Lucrarea lui Banksy, care se întoarce de această dată la una dintre operele clasice ale lui Monet, este considerată una dintre creațiile iconice ale artistului graffiti, activist politic, regizor de film și pictor englez ce semnează sub pseudonimul Banksy. Ea are, de asemnea, o caracteristică rară: a fost pictată în întregime manual de artist.
Scaunele din sala de licitație pentru Banksy, Show me the Monet, de la Londra, au fost, de fapt, o reinterpretare a coșurilor de cumpărături ce se regăsesc în pictura artistului.
Intenția lui Banksy a fost să denunțe poluarea generată de marile companii, pictând căruțurile de cumpărături aruncate în încântătorul iaz ilustrat de Monet, poluându-l. În biroul londonez al casei de licitații Sotheby's, lucrarea a fost plasată într-o sală în care scaunele destinate publicului erau realizate din coșuri de cumpărături similare celor reprezentate în pictura artistului.
Adjudecat! La Christie's, 118 milioane de dolari, în vremea crizei
De la Londra la Paris: patru licitații de 118 milioane de dolari, ale casei Christie's. Thinking Italian dezamăgește?
După ce noaptea de 21 octombrie a aparținut casei de licitații Sotheby's, o zi mai târziu a venit și rândul celor de la Christie's, cu cele patru licitații din Paris și Londra care au fost adjudecate pentru 118.447.206 USD.
Patru licitații au avut loc pe parcursul zilei de 22 octombrie. Evenimentul a început la Paris, la ora 16.00, cu oferta colecției galeristului și dealer-ului de artă Paul Haim, vândută pentru 20.589.375 euro. Aceasta a fost urmată de catalogul Avangardă, la ora 18.00, un tribut adus rolului fundamental pe care Parisul l-a jucat în definirea mișcărilor artistice ale secolului al XX-lea, adjudecat pentru suma de 18.937.000 de euro. În jurul orei 19.00, ciocanul casei de licitații a trecut de la Paris, Ville Lumière/Orașul Luminii, la tradiționala Evening Sale/Vânzare de seară britanică a Post War and Contemporary Art și a Thinking Italian, dedicate artei și designului italian din secolele al XX-lea și al XXI-lea, care au adus casei Christie's încă 54,5 milioane de lire sterline.
Colecția privată de sculpturi moderne și contemporane a familiei Haim este compusă din 41 de piese monumentale, cu estimări ofertante. Cu o cifră de afaceri de aproape 20,6 milioane de euro și vânzări de 100%, licitația a fost un real succes, fiind condusă de lucrarea plină de viață La Caresse d'un oiseau, semnată de Joan Miró și adjudecată pentru 4.700.000 de euro, și de mobilierul roșu creat de Alexander Calder, adjudecat pentru 2.120.000 de euro. Strălucitori au fost de această dată și artiști mai puțin cunoscuți. În afară de cele două lucrări de prim rang, despre care am vorbit mai sus, numeroase rezultate au fost mult mai mari decât estimările făcute. Unele s-au dublat, iar altele s-au triplat, creând noi recorduri pentru casa de licitații Christie's. Dintre acești artiști îi amintim pe Jorge Oteiza, a cărui lucrare a fost adjudecată pentru 920.000 de euro, pe Eugène Dodeigne, 93.750 de euro, sau pe Jean-Michel Sanejouand, cu o lucrare vândută pentru 112.500 euro și Antoine Poncet, 102.500 euro.
Joan Miró (1893-1983), La Caresse d'un oiseau. Adjudecat pentru 4.700.000 eur. Estimare: 4.000.000 - 6.000.000 eur.
Licitația Avangardă, aflată la a patra ediție, a dorit, de asemenea, să reafirme rolul în creștere al pieței franceze. Cel mai bun preț pentru Pierre Soulages, pentru marea Peinture 162 x 130 cm, 9 juillet 1961, a ajuns la 5.392.500 eur, fără să atingă, însă, cea mai mică estimare (poate ambițioasă) de 6 milioane. Zao Wou-Ki, pe de altă parte, cu 310768, a fost adjudecat pentru 2.060.000, depășind cea mai mare estimare, de 1,5 milioane eur.
Pierre Soulages (născut în 1919), Peinture 162 x 130 cm, 9 juillet 1961, cu o valoare estimată între 6.000.000 – 8.000.000 eur.
Foarte valoros s-a dovedit și designul lui Egon Schiele, Liegendes Mädchen mit roter Bluse, care a atins 644.000 de euro, aproape dublu față de cea mai mare estimare, iar Trüber Aufstieg, de Wassily Kandinsky, a fost vândut pentru 1.160.000 de euro, ambele încredințate maison de Deutsche Bank. Delicata Portugaise au potiron, a lui Robert Delaunay (1885-1941), a fost adjudecată pentru suma de 1.340.000 eur, cu o plecare de la 600.000 eur.
Egon Schiele (1890-1918), Liegendes Mädchen mit roter Bluse. Adjudecată pentru 644.000 eur, plecând de la o estimare de 250.000 - 350.000 eur.
Wassily Kandinsky (1866-1944), Trüber Aufstieg, lucrare adjudecată pentru 1.160.000 eur, pornind de la o estimare de 900.000 - 1.500.000 eur.
La Londra, tradiționala Evening Sale/Vânzare de seară a Post War and Contemporary Art și Thinking Italian, dedicate artei și designului italian ale secolelelor al XX-lea și al XXI-lea, a adus 49.220.500, respectiv 5.321.250 lire sterline. Primul a oferit 28 de loturi, dintre care 2 au fost retrase și două au rămas nevândute, inclusiv o lucrare a artistului italian Rudolf Stingel (400-500.000).
În catalogul artei contemporane și postbelice s-au remarcat David Hockney și Peter Doig. Ritratto di Sir David Webster a adus 12.865.000 de lire sterline unui englez de peste 80 de ani (estimat la 11-18 milioane). Tabloul este un omagiu adus lui Webster, fost CEO al Royal Opera House, una dintre cele mai importante companii de operă din Londra. Pictat în 1971, îl înfățișează pe bărbatul din studioul artistului, așezat într-un scaun MR, de Mies van der Rohe, în fața unei mese de sticlă. Veniturile vor contribui la finanțarea Operei Regale pentru a „atenua impactul financiar al coronavirusului” și a permite Operei Regale nu numai să supraviețuiască, ci și să prospere odată cu programările sale viitoare.
„Această licitație este o parte esențială a strategiei noastre de recuperare. Încasările vor fi folosite pentru a ne asigura că cei mai mari artiști ai lumii pot reveni pe scenele noastre”, a mărturisit Alex Beard, actualul CEO al Royal Opera House. Structura lucrării pare aproape teatrală, ceea ce îl face să fie un adevărat tribut. Masa de sticlă, element scenografic al acestui portret, este aceeași care apare și în pictura din 1969, care îi înfățișează pe Henry Geldzahler și Christopher Scott, scoasă la licitație (artă postbelică și contemporană) în data de 6 martie 2019, la Christie's, în Londra, pentru 37.661.250 lire sterline.
Cea mai mare sumă pentru care a fost adjudecată o lucrare la această licitație a fost cea oferită iconicei opera semnate de Peter Doig, Boiler House, vândute pentru 13.895.500 lire sterline, în conformitate cu așteptările. Realizată în 1993, lucrarea face parte din seria Concrete Cabins/Cabine din beton. În anii 1990, Doig a pictat o serie de reprezentări la scară largă ale abandonatei Unité d’Habitation a arhitectului Le Corbusier, din Briey-en-Forêt, în nordul Franței, rezultatul fiind unul dintre cele mai distincte cicluri tematice ale sale. Boiler House a fost inclus în retrospectiva Tate Britain, în 2008.
Peter Doig, Boiler House, lucrarea adjudecată pentru cea mai mare sumă la această licitație: 13.895.500 lire sterline
Vândut cu mult sub estimări, la 287.500 de lire sterline, The Life/Viața, de Marina Abramović, a fost, totuși, prima lucrare de acest gen scoasă la licitație. Estimarea fusese de 400-800 de mii de lire sterline. Lucrarea a fost cumpărată de Fundația Faurschou, o instituție de artă situată la Copenhaga, cu spații expoziționale la Beijing și New York. Întrebarea esențială pe care o pune este: „Prezența poate fi transmisă chiar și atunci când artistul este în altă parte?” Abramović a căutat să răspundă cu The Life/Viața, o fuziune între artă și tehnologie care permite spectatorilor să aibă o întâlnire digitală intimă cu artista, prin intermediul unui dispozitiv purtabil. Spectacolul oferit de această lucrare îl surprinde pe artist traversând spațiul și interacționând - dar numai în versiune digitală - cu spectatorul însuși. Spre deosebire de realitatea virtuală, această realitatea mixtă oferită de Abramović permite altor vizitatori din spațiul galeriei să rămână vizibili în același timp cu autoarea, creând o experiență interactivă unică.
Noi recorduri au realizat artiștii Daniel Richter, cu monumentala Tarifa (2001), adjudecată pentru 1.162.500 lire sterline și Markus Lüpertz, cu Arrangement für eine Mütze I-dithyrambisch /Aranjament pentru un capac iditirambic, vândută pentru 300.000£, precum și Steven Shearer, cu Brother/Frate (2005), pentru 125.000£.
Cea de-a patra și ultima licitație, Thinking Italian, care, pentru prima dată, a implicat atât arta, cât și designul, nu a mers atât de bine precum sperau reprezentanții casei de licitații: din cele 31 de loturi oferite, 13 au rămas nevândute, 2 fiind retrase. Contraerea lui Pino Pascali, estimată la 2,5-3,5 milioane de lire sterline, se număra printre cele mai „nevândute” lucrări. Celălalt mare lot de top anunțat înainte de vânzare, sculptura lui Lucio Fontana, Concetto spaziale forma/Forma conceptuală spațială, prezentată cu aceeași estimare, a fost retrasă înainte de vânzare. Aceeași soartă a avut și lucrarea reprezentată de masa și scaunele proiectate de Carlo Mollino pentru aripa de luat masa din casa Adei și a lui Cesare Minola, din 1946, estimată la 1.200.000 - 1.800.000£.
Pentru Fontana, seara de 22 octombrie nu a fost tocmai bună. Alături de marea sculptură spațială retrasă, despre care am scris mai sus, alte patru lucrări ale sale au fost prezente în catalog. Dintre acestea, trei au rămas în joc - două pânze și o bază pentru o măsuță de cafea din ceramică -, în timp ce ceramica mică vitrată s-a vândut cu 187.500 £, sub estimarea minimă de 200.000£.
Aceasta a fost cea de-a 20-a ediție a licitației tematice de artă italiană a secolului al XX-lea, organizată de casa Christie’s. De-a lungul timpului, evenimentul a evoluat. Prima ediție a ceea ce la acea dată - și pentru multe ediții următoare - era cunoscut sub numele de Italian Sale/Vânzarea italiană datează din anii 2000. În ultimii ani, evenimentul și-a schimbat numele, păstrând o parte din denumirea inițială, dar devenind acum Thinking Italian și aderând, în 2020, la arta italiană a secolului al XX-lea, în special a anilor '50 - '60 și adăugând designul în același catalog.
Poate, însă, aceste schimbări nu au fost suficiente pentru a asigura succesul vânzării lucrărilor semnate de artiști italieni. În ceea ce privește licitațiile de artă contemporană, acestea s-au deschis din ce în ce mai mult către artiștii emergenți, și nu numai către cei deja consacrați - o strategie care se bucură de un mare succes, în special pentru casele de licitații mai mici, cum ar fi Phillips. Poate „ex Italian Sale”/„fosta Vânzare italiană” necesită și ea o schimbare suplimentară, privind chiar dincolo de arta italiană a anilor 1950 și 1960.
Dar seara de licitație a Christie’s nu a adus doar dezamăgirea unor lucrări unsold/nevândute. Unele piese au avut parte de momente excepționale. De exemplu, blocul albastru monocrom al lui Alighiero Boetti, Celant, din 1967, o încercare de a-l imortaliza pe istoricul de artă italian în vârstă de 27 de ani, Germano Celant, care a murit în aprilie anul trecut, a fost estimată la 35-45 de mii de lire sterline, urcând, însă, până la lovitura finală de 450.000 £!
Printre celelalte loturi care au fost adjudecate pentru sume demne de a fi menționate, amintim: Mimmo Rotella, cu décollages-ul Un po’ lavorato/O mică „lucrare”, de 137.500£ (estimată la 70.000 - 100.000£), Large chandelier /Candelabrul mare al lui Gio Ponti, vândut pentru 106.250£ (estimat la 30.000 - 40.000£), o hartă de Boetti, adjudecată pentru 1.702.500 £ (estimată la 800.000 - 1.200.000£) și Linea m 6.98, de Piero Manzoni, vândută pentru 206.250£ (estimarea fiind de 80.000 - 120.000£).
