C(rampe) - Lîngă "i" e mereu "u"

Băi, deci. De multe ori mi-a jucat tastatura feste. Şi atîtea feste mi-a jucat tastatura, încît sînt în imposibilitatea morală de a scrie cît de multe feste mi-a jucat tastatura.

Băi, deci. De multe ori mi-a jucat tastatura feste. Şi atîtea feste mi-a jucat tastatura, încît sînt în imposibilitatea morală de a scrie cît de multe feste mi-a jucat tastatura. Adică nu pot să spun, că mi-e jenă. Nu pot decît să atrag atenţia tuturor celor care, vorbind pe mess cu o fată, vor să tasteze "misto" să fie foarte atenţi că ar putea să tasteze foarte uşor altceva şi s-ar putea ca prietena să n-aibă acelaşi simţ al umorului ca al celui care tastează (vorbim despre cazurile în care cei care tastează asemenea cuvinte posedă, de asemenea, şi un aşteptabil simţ al umorului). Mai ales dacă cei doi se înscriu în perioada de "probe". (Emoticon cu strîmbături). Eu personal am trecut cu brio de testul "misto"-ului.

Se poate face şi o altfel de greşeală, din care să se înţeleagă... ă... aici pun emoticonul cu ăla care-şi dă ochii peste cap şi nu se uită fix la tine... ă... cum să spun..., deci scrie şi tu repede, fără să te uiţi pe tastatură, "stiu", deci fără diacritice, că doar eşti pe mess şi deci cred că te-ai prins, nu mai insist, oricum, cred că ţi s-a întîmplat. Se poate ca asemenea greşeli să fie iremediabile în cazuri în care există iubiri care se generează acum online.

Îmi imaginez scenariul ăla în care ei doi se întîlnesc pe mess, au o seară delicioasă, se despart, dar gîndul fiecăruia e la celălalt, în fine, chestie grea, cu sencimienciu, cu sencimienciu thrişciu şi abia aşteaptă să se vadă pe mess a doua zi dimineaţa, la cafea, să-şi bea cafeaua împreună, online, înţelegi, şi asta, şi să zică ea un lucru romantic, de exemplu, "ce-ai zice de o plimbare prin Herăstrău la ora la care toţi cîinii îşi vor fi făcut deja treaba mare sub nasul îndrăgostiţilor" şi el să zică "misto", dar să bată repede în tastatură şi să scrie şi să iasă altceva, îţi dai seama ce nasol, ăsta da moment penibil, şi ea să zică "porcule", dar să tasteze "porule", de furie, şi să n-aibă, ştii, prestanţă, ca atunci cînd înjuri sănătos, pe faţă, fără tastatură, "bă, porcule, bă", nu, şi să-ţi iasă fără o oarecare literă, şi el să zică "por?, ce por? ce-i aia por?" şi ea să se corecteze şi el să nu-şi fi dat seama din ce s-a pornit treaba şi să se gîndească la faptul că tipa e ţicnită, e rău cu capu’ şi că el n-are nici o treabă cu una ca asta căreia una-două i se pune pata, băi, deci eşti chiar "por", şi ăsta să-şi zică "avea dreptate mama cînd îmi spunea că fetele acţionează sub imperiul hormonilor, uite, asta e o hormonală convinsă, băi, deci, nu" şi să-i dea "ignore" pe toată viaţa, şi ea să-l mai caute, încercînd să explice situaţia, şi el să nu, să-i dea "ignore" în continuare, mmm, nasol, ce să zic. Sau, mă rog, "naslo", cum scrisesem la început.

Era să-mi pierd o prietenă dragă pe mess pentru simplul fapt că stăteam de vorbă mai mult onlain decît laiv (sic!). Într-o zi, am vorbit atît de mult, încît realmente mă dureau degetele. Mai mult ca să ofer explicaţii la replici pe care nu le citise în context, decît la altele la care nici măcar nu mă gîndisem.