Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In the Skin of an Artist este un proiect artistic în dezvoltare ce analizează precaritatea și privilegiile vieții de artist într-o lume imprevizibilă, marcată de schimbări sociale, climatice, crize politice, militare, economice și sanitare la nivel local și global. Acestea sunt abordate dintr-o perspectivă personală, dar în același timp reprezentând o viziune generală asupra parcursului formării și deveniriii artistice în general. Cercetarea artistică are în vedere două componente complementare, expozițională și editorială.
Expoziția este o sinteză a realizărilor și experiențelor artistice din diverse etape de creație din ultimii 40 de ani, de la viața în socialism, la tranziție, iar mai apoi, la confuzia prelungită, la confruntarea cu realitățile sociale și condiția artistului în context internațional. Selecția include lucrări din diferite perioade artistice, de la studii, la formare, afirmare, până în actualitate, precum și documente, materiale, ustensile și aparate ce fac parte din „economia artistică.” Acestea sunt puse în raport cu relația dinamică stabilită între „corpul uman” reprezentând contactul direct cu îmbrăcăminte, materiale, aparate și „corpul social” reprezentând contactul direct cu realitățile sociale, politice, economice, culturale și instituționale. Printre proiectele prezentate se numără instalațiile Titanic vals, 1986 - prezent, Last Days of Michael Jackson in Bucharest, 1992 - 2018, Pocket Revolution, 1994 - prezent, Plaques tournantes, 2000 - prezent, Totem, 2000 - prezent, alături de o selecție amplă de desene, picturi, gravură, fotografie, obiect, sunet, film și video.
Publicația, programată pentru 2023, va include texte, imagini, documente, studii, analize sociale, politice și culturale legate de impactul pe care arta îl are în societatea actuală.
Titanic Vals 1996-prezent, face parte din seria Canal Grande, un proiect început în 1984, ca un experiment fotografic secvențial în atelierul artistului, în care o serie de instalații și acțiuni folosind obiecte, apă și lumini în mișcare, erau surprinse de camera foto. Ulterior, instalația a fost expusă în diverse expoziții locale și internaționale. Canal Grande este un proiect despre plăcere și suferință ca parte a existenței umane. Titlul se referă simultan la Canal Grande din Veneția, ca simbol al plăcerii și loisir-ului, și la Canalul Dunăre-Marea Neagră (început ca lagăr de muncă forțată în 1948, supranumit Canalul Morții, și finalizat în 1984-1986, în „Epoca Ceaușescu”, drept „Apoteoza Socialismului” în România), ca simbol al durerii și suferinței. Era un titlu menit să evite cenzura din epocă, dar a fost imediat decodat. Expoziția Spațiul Oglinda de la Institutul de Arhitectură din București, 1996, a fost închisă după 3 zile, iar catalogul interzis, Canal Grande fiind una dintre lucrările „problematice.”
Canal Grande: The Capital Pool and the Associated Public, instalația participativă prezentată în cadrul Bienalei de Artă de la Veneția 2019, este un bazin format dintr-o folie de vinil negru și rășini sintetice ce delimitează o oglindă de apă de formă neregulată, funcționând ca o „fântână a dorințelor.” Publicul era invitat să arunce bani iar ulterior să propună destinația capitalului acumulat în cele șase luni de funcționare al bienalei. Fondul Autonom constituit a fost alocat în final unei asociații alternative, We Are Here Venice, ce militează, printre altele, împotriva efectelor climatice, turismului de masă și distrugerii patrimoniului cultural al Veneției.
Titanic Vals, într-o primă versiune, a fost instalat în cadrul Simpozionului de Instalații și Performance, Sibiu 1996. Lucrarea se referă pe de o parte la naufragiul pachebotului Titanic, ca tragedie ce a marcat începutul secolului 20, iar pe de alta, la situația economico socio-politică din anii 90 și descompunerea „Societății Socialiste Multilateral Dezvoltate” din România. Versiunea actuală include pe lângă oglinda de apă, haine uzate și reziduuri similare cu cele existente pe mările și oceanele lumii. Peste conotațiile inițiale se adaugă noi sensuri, referitoare la migrația în masă, la tragediile din Mediterană, Canalul Mânecii, ori alte mări ale lumii, la crizele umanitare cauzate de conflicte sociale și militare ori condiții economice precare, precum și dezastrele ecologice.
Last Days of Michael Jackson in Bucharest, 1992-2018, este o secțiune prin societatea românească, plecând de la impactul pe care l-au avut concertele lui Michael Jackson în București, din 1992 și 1996, la apariția fenomenului Jacksonmania pe scena politico-culturală și în rândul maselor populare din România, ce îmbină fascinația pentru cultura pop și mirajul societății de consum, la scurtă vreme după colapsul comunismului. Instalația juxtapune măști Michael Jackson distribuite la concertele „Dangerous Tour”, cu figuri extrase din ziarele vremii, reprezentând portrete ale epocii, ce includ un spectru larg, de la elita politică - la cea intelectuală, de la oameni ai muncii - la sportivi, și de la fețe bisericești - la copii ai străzii, persoane fără adăpost și alte categorii sociale, ce pentru un motiv sau altul au fost publicate în epocă.
Citește pe Antena3.ro
Lucrarea video La révolution dans le boudoir, 1999, reflectă impactul mișcărilor sociale asupra conștiinței individuale și colective, folosind revoluția română din 1989 ca model pentru alte evenimente similare ulterioare. Titlul face aluzie la Marchizul de Sade și a sa „La philosophie dans le boudoir”, ca un moment de libertate neîngrădită în comportamentul și gândirea modernă. Lucrarea combină înregistrări audio realizate de artist în timpul evenimentelor din decembrie 1989 în București, cu imagini ale ritualurilor vieții cotidiene; prim planuri ale unui personaj ce își face toaleta matinală (bărbierit, pieptănat, îmbrăcat, etc), în încercarea de a înțelege ceea ce era de neînțeles în logica evenimentelor în desfășurare. 1999, zece ani mai târziu, lucrurile par a se fi întors la normalitate, orașul, oamenii, societatea, dar cheia a ceea ce s-a întâmplat în acele zile lipsește încă. Ceea ce a rămas amintește de o scenă de teatru absurd. Pista audio condensează în 22 de minute timpul desfășurat între fuga Ceaușeștilor și executarea cuplului prezidențial. 22 de minute este de asemenea și timpul real necesar pentru cineva de a se pregăti pentru o nouă zi - „Ziua Revoluției.”
Firewater, 1996, este o proiecție video pe două canale, ce documentează viața de zi cu zi din New York, în perioada unei rezidențe de artist și pregătirea unei expoziții într-o galerie din Manhattan. Lucrările expuse sunt sticle cu alcool distilat de artist în timpul expoziției. Distilatul are la bază un fermentat din fructe și plante culese de artist în Central Park, folosind ca recipiente sticle goale culese pe străzile din New York City. Etichetele sticlelor includ imagini de propaganda din timpul Războiului Rece și imagini recente ale orașului și a culturii americane. Firewater se referă și la faptul că Manhattan, ca și întregul teritoriu al Statelor Unite, au aparținut la origine populației autohtone, iar alcoolul, „Apa de Foc”, a avut un rol deloc neglijabil în cucerirea și supunerea lor. Efectele ulterioare ale consumului de alcool au condus la decăderea comunităților nativilor americani și sunt încă vizibile.
Dan Mihălțianu s-a născut în 1954 în București, România. În prezent îşi împarte activitatea între București, Berlin și Bergen. Este co-fondator, în 1990, al grupului subREAL. A predat la Academia Națională de Arte din Bergen, 2001-2007, la Université du Québec à Montréal, 2008-2009 și la Academia Națională de Artă din Oslo, 2018-2019. A participat într-o serie de rezidențe artistice, printre care, Glasgow Sculpture Centre, 1990; Künstlerhaus Bethanien, 1993-1994; Bahnwärterhaus, Esslingen, 1995; Schloss Plüschow, 1996; Arts Link, New York, 1996; KulturKontakt, Vienna, 1997; Barkenhoff, Worpswede, 1998-1999; Künstlerhaus Eckernförde, 2001; Glenfiddich, Dufftown, 2002; URRA, Buenos Aires, 2013. A expus în numeroase contexte și manifestări internaționale, cum ar fi Concursul internațional de desen "Joan Miró" Barcelona, 1980, 1985; Impact Art Festival, Kyoto, 1986, 1997, 1988; European Print Triennial, Grado, 1987; Istanbul Biennale, 1992; Aperto, 48. Biennale Arte, Venetia, 1993; Künstlerhaus Bethanien, Berlin, 1994; Art in General, New York, 1996; Video Cult/ures, ZKM / Muzeul de Artă Contemporană, Karlsruhe, 1999; CTRL [SPACE], ZKM / Muzeul de Artă Contemporană, Karlsruhe, 2001; Tracing Space, Bergen Kunsthall, 2005; Muzeul Național de Artă Contemporană, București, 2005; New Video, New Europe, Renaissance Society, Chicago / Contemporary Art Museum, St. Louis / Tate Modern, London / Stedelijk Museum, Amsterdam / The Kitchen, New York, 2004 - 2006; Social Cooking Romania, NGBK, Berlin, 2007; 3. Prague Biennale, 2007; Kunsthall 3,14, Bergen, 2018; Haus der Kulturen der Welt, Berlin, 2010; subREAL Retrospect, Muzeul Național de Artă Contemporană, Bucuresti / SALT Istanbul, 2012-2013; Tallinn Print Triennial, 2014; 1 Vienna Biennale, 2015; A Matter of Contemplation and Discontent, Vargas Museum, Manila, 2016; Michael Jackson on the Wall, National Portrait Gallery, London / Grand Palais, Paris / Bundeskunsthalle, Bonn / Espoo Museum of Modern Art, 2018-2020; Unfinished conversations on the weight of absence, Pavilionul României, 58. Biennale Arte, Veneția, 2019.
Înființată în 2017, Galeria Sector 1 a dezvoltat un program bazat în principal pe expunerea artiștilor contemporani formați în contextul puternicei comunități artistice de la Cluj și pe reprezentarea patrimoniilor câtorva artiști români post-avangardiști. Prin expozițiile organizate, galeria a reușit să provoace direcțiile care stau la baza picturii, desenului, sculpturii și instalației / obiectului. În prezent, galeria se concentrează pe dezvoltarea unui program divers care să (re)prezinte talentele emergente, precum și artiști consacrați, români și internaționali.
Expoziția face parte din proiectul "Îmbunătățirea antreprenoriatului cultural și a accesului la cultură prin organizarea seriilor de expoziții Despre Maestru și Mediu, paradigma bipolarității în arta contemporană", desfășurat în perioada septembrie 2021 - august 2023, în parteneriat cu VISP, Norvegia. Bugetul total al proiectului este 217.146 euro, din care valoarea sprijinului financiar nerambursabil este 195.431 euro.
