Dragostea din gura si mitica

De la “D’ale lu’ Mitica” am invatat foarte multe expresii noi si ziditoare de inte­lect, motiv pentru care tinem sa le multumim tuturor celor care participa la realizarea acestei emisiuni.

De la “D’ale lu’ Mitica” am invatat foarte multe expresii noi si ziditoare de inte­lect, motiv pentru care tinem sa le multumim tuturor celor care participa la realizarea acestei emisiuni. Nu credem ca exageram daca spunem ca “D’ale lu’ Mitica” e cam singura emisiune cu adevarat valoroasa din tot ceea ce noua, intelectualilor, ne place atat de mult sa numim peizajul-mediadig-romanezg. Ca-ti vine sa te lasi de presa si sa te apuci de cusut goblenuri cu floricele pe care apoi sa le vinzi in Amzei. Pe sume astronomice. Si mileuri. Ca-ti vine sa te lasi de presa si sa te apuci de crosetat mileuri de pus pe dividi. Am vazut aici multe lucruri interesante. Am cunoscut oameni. Multe ne-a mai fost dat sa auzim. Totul datorita acestor cetateni cu un evoluat simt al realitatii, care reali­zeaza aceasta emisiune. Va multumim ca existati, oameni buni! Va pupam pe microfonul ala cu care va duceti prin tara (si declaram asta cu plecaciune si respect pentru munca voastra).

De ce place atat de mult aceas­ta emisiune. Poate pentru savoarea dialogurilor sau poate pur si simplu pentru ca te pune in fata unei fo­to­gra­fii atent construite a realitatii ro­ma­nesti. N-are fasoane, n-are fi­guri. Nu-ti infige-n fata nici un epitet de genul “noi suntem o echipa de profesionisti”. Paranteza: de altfel, am observat in repetate randuri si cu diferite ocazii ca omul cu ade­varat valoros nu simte nevoia sa se urle pe sine in public, lucru care nu se aplica si in cazul natarailor.

Un microfon si-o camera de luat vederi plus un reporter inteligent le cam dau cu flit tuturor celor care, cu atata emfaza, isi dau ochii peste cap si declara ritos ca ei sunt “jurnalisti”. Hai, nu, pe bune, ca te buseste si rasul. Poate ar fi bine sa-ti recalibrezi strategia de autoevaluare si poate ai face bine daca ti-ai stabili niste sisteme de referinta mai apropiate de realitate. Putina decenta in aceasta autoevaluare plus un minimum de smerenie te-ar putea ajuta sa intelegi ca, inainte de a fi un “jurnalist de presa scrisa” adevarat, nu esti decat un scribalau nataflet. Ca, inainte de a fi un “reporter de televiziune”, nu esti decat un vizor acoperit cu praf. Sunt putini profesionisti in presa romaneasca, iar echipa de la “D’ale lu’ Mitica” trebuie neaparat sa fie un etalon pentru toti cei care vor sa se apuce de presa. Sau pentru toti cei care deja sunt in bransa.

Expresii invatate din cea mai beton emisiune din presa romaneasca, ziditoare de intelect, dar, in egala masura, fotografiind cu acuratete sistemul de valori al romanului tipic: “de cate ori nu mi-ai zis sa-nchid poarta ca-mi faci dragoste-n gura?” (doamna Aneta din Galati, politicoasa cu reporterul), “cat de cat, ca sa fie ca lumea” (ce spuneam de sistemul de valori?), “lasa-l pe Bush, ca Bush e american, noi suntem boschetari” (no comment), “n-am intrat in mod samavolnic, cum ar fi fost normal”.

“Sa fiti destepti si fara frica!

Eu va salut. Mitica”.

P.S. Acest editorial e de bine!