Dreptul la infarct

Ştim şi, prin urmare, plângem de fiecare dată când ne aducem aminte de grija statului român pentru românii lui. E frumos să ştii că există lume căreia-i pasă de sănătatea ta, e liniştitor să ştii că trăieşti într-o astfel de ţară, în care reclamele la tutun sunt interzise, dar oamenii mor cu zile prin spitale.

Ştim şi, prin urmare, plângem de fiecare dată când ne aducem aminte de grija statului român pentru românii lui. E frumos să ştii că există lume căreia-i pasă de sănătatea ta, e liniştitor să ştii că trăieşti într-o astfel de ţară, în care reclamele la tutun sunt interzise, dar oamenii mor cu zile prin spitale. Ce, nu e bine? Nu fumăm, dar mâncăm margarină, că-i mai ieftină şi zice şi la reclamă: “Este bine să mănânci margarină”, îţi zic ei, c-au descoperit ei recent, au avut o revelaţie sau ceva, şi dacă zice la televizor, asta înseamnă că, în mod cert, aşa e.

E bine să pui în mâncare suflet, c-aşa zice la reclamă, că dacă-i pui nişte suflet, restul poc, iese de la sine, deşi suntem siguri că de nişte ingrediente, ceva, tot ai nevoie, că nu poţi să faci tocăniţă din suflet, că nu te saturi, şi atunci, vocea din reclamă îţi indică nişte prafuri obţinute industrial, care te asigură pe plic că “au aromă identic naturală”. Deci, cum ar veni, mai bine mănânci o aromă identic naturală de pătrunjel, decât pătrunjel în sine, pentru că, oricum, aroma lui copiază identic natura.

Eu, dac-aş fi natura, aş da în judecată industria, pentru plagiat, că mă copiază identic şi nici măcar nu mă-ntreabă. Ce, a-ntrebat-o cineva pe natură “vrei să te copiem identic”? Nu. Îmi ia pătrunjelul, îmi ia cartofii, îmi ia ţelina, caisele, mi şi le copiază identic şi, gata, m-a băgat în faliment. În loc să-ţi cumperi un chil de portocale, îţi iei un praf cu aromă identic naturală şi ai pus-o de un suc. Şi-ţi mai face şi limba portocalie! Da, dar nu mai fumezi. Ai scăpat de gudron, ai dat de stabilizatorii de gust! Tot e o chestie! Ai scăpat de riscul de cancer la plămâni, dar nu-i nimic, nu dispera, ţi-a rămas opţiunea unui cancer digestiv. Tot e ceva, decât deloc. Ai plămânii beton, dar stomacul varză. Nu dispera că rămâi fără acid cianhidric. Producătorii de mezeluri şi mâncăruri semipreparate te asigură că, după o constantă folosire, produsele lor garantează pentru ei. Nu se fac ei de râs cu una, cu două. Cârnaţii lor fac toţi banii asigurărilor de sănătate.

Stimaţi clienţi! Să nu disperăm! Legea împotriva fumatului (mă rog, respectarea ei!) nu ne va restricţiona dreptul la o boală cumsecade. Să sperăm cu toţii că vor veni vremuri mai bune, în care făcătorii de reclame la margarină vor înţelege dreptul nostru, al tuturor, la acţiunea nefastă a radicalilor liberi. Nici un făuritor de sucuri acidulate să nu se dea bătut! Să lupte cu toate forţele pentru dreptul la atac vascular cerebral al clientului său! Al fiecărui client în parte! Să băgăm

E-uri şi-n pâine, să băgăm aluminiu în deodorante! Să făurim o lume mai bună radicalilor liberi! Vitamine sintetice, da! Să spunem da vitaminelor sintetice şi să sperăm într-o lume mai bună a anginei pectorale. O lume în care tumorile maligne să preaslăvească în permanenţă producătorii de alimente, pe care nimeni nu le mai interzice, chit că şi ele dăunează grav sănătăţii. Să dăm legi! Să obligăm cetăţenii să mănânce sare iodată, chiar dacă ei n-au nevoie! Ete na! Dacă nu se poate de bunăvoie, atunci cu forţa o să se poată!