Daca ati trecut in ultimul an prin Piata Romana trebuie sa fii remarcat langa "fabrica non stop de sandwich-uri si de cafea", foarte aproape de scara unui bloc, o librarie intr-un colt ramas liber din arhitectura blocului. Si, cand spun colt, chiar asta descriu: un triunghi echilateral cu latura de 1,5 metri transformat in librarie. Librarul e nevoit sa stea nemiscat toata ziua, pentru ca nu are prea mult spatiu de manevra. Tot coltul e plin cu carti. Noi. Bine alese. Cu cautare la public. Librarul e om in toata firea, probabil ca are si copii acasa, iar libraria ii apartine nasului sau. De fiecare data cand il intreb de un scriitor sau un titlu, sunt surprinsa ca-mi raspunde exact. Saptamana trecuta l-am intrebat cum il cheama si a fost singura data cand a ezitat sa-mi raspunda: Remus. Ar trebui sa fie mai curajos, sa se faca auzit, vorba unui film. Cati oameni ar mai vinde carti intr-un colt de bloc cu atata sarguinta in fiecare zi, inclusiv sambata, de la 9:00 dimineata?! La ora la care cititi aceste randuri sunt plecata de cateva zile din tara. Asa se face ca nu stiu cum este in realitate personajul despre care urmeaza sa scriu, desi se afla deja in Romania. Dar sunt gata sa donez colectia completa a cartilor lui, daca ma insel in ceea ce voi scrie in continuare.
Domnul acesta este un abil cunoscator al tehnicilor care pot pune in practica indemnul "fa-te auzit!". Vine din publicitate, a fost copywriter (a creat, printre altele, sloganul acela in care Hertzigova te invita sa te uiti in ochii ei, nu la decolteu) si, asemeni lui Jean Lorin Sterian, si-a parasit locul de munca printr-o demisie publica: o carte. (Sterian si-a publicat demisia de la revista cu iepurasi inaintea domnului acesta, in editia a doua a Postumelor sale). Cartea cu demisia (199.000 lei) n-a fost prima publicata in tara lui natala, Franta, dar a fost cea mai de succes si i-a adus o multime de traduceri internationale. Mai scrisese inainte o carte prin care s-a vindecat de depresia divortului, "Dragostea dureaza trei ani", cautand explicatii pentru ceea ce i se intamplase si debutase cu "Memoriile unui tanar ticnit", o poveste prin care s-a pozitionat in lumea mondena si literara. Cand Pascal Bruckner a fost intrebat cat crede ca dureaza dragostea, a facut o trimitere rapida la tehnicile de promovare ale fostului publicitar: "Eu nu am marketingul lui Beigbeder", parandu-i-se oarecum nedrept ca la lansarea cartii lui in Romania e intrebat de un confrate mai tanar. Frederick Beigbeder a cazut in plasa indemnului "fa-te auzit!" si a fost atat de mult remarcat de lume, incat nu i se mai da voie sa fie el insusi; trebuie sa se transforme in arogantul, egoistul, infumuratul, afemeiatul din cartile sale. Asa ca imi imaginez cum colegii mei jurnalisti se vor inghesui sa-i ia interviuri si vor incerca sa fie la inaltimea personajului din cartile sale, lansand intrebari existentiale si profunde. Va fi reversul medaliei, caci si noi, jurnalistii, trebuie sa urlam din cand in cand: "Ma fac auzit? M-am remarcat? M-am ridicat la nivelul tau? De fapt, nivelul imaginii create de cartile tale?". Altfel, omul asta e onest, abil, destept (cam prea destept) si stie sa se joace cu vorbele ca sa-si vindece ranile si sa creeze intamplari pe care i-ar fi placut sa le traiasca. Stiu smecheria, pentru ca i-am citit cel mai recent roman, "Egoistul romantic", si pentru ca acum ceva vreme am vrut sa-i iau un interviu via e-mail, la care mi-a raspuns simplu: "sunt prea intime intrebarile". Asa ca du-te si cumpara cea mai recenta carte a lui Frederic Beigbeder (mi-ar placea sa o faci de la libraria aceea micuta din Piata Romana) si apoi, la ora 16:00, mergi la Carturesti. Zambeste-i lui Frederic si nu incerca sa-i arati ca esti destept. O sa fii surprins ca nu e atat de periculos ca in cartile sale. Ia-i un autograf. Si pentru mine. P.S. Muzicalul "Fa-te auzit" este povestea unei tinere care se straduieste sa devina o cantareata recunoscuta in toata lumea. Filmul ruleaza in cinematografele din toata tara.