Know-how american în arta românească

LECŢIE DE COMPETENŢĂ ● Cultură, marketing, planning artistic şi strîngere de fonduri
John F. Kennedy Center for the Performing Arts, una dintre cele mai importante instituţii de cultură din SUA, exportă anul acesta şi în România performanţa americană în domeniul managementului în artă. Michael M. Kaiser, directorul Centrului Kennedy, ne-a vorbit despre cum poţi promova artele, în aşa fel, încît oamenii să-şi dorească să se implice în susţinerea şi în dezvoltarea culturală a propriei ţări. 

LECŢIE DE COMPETENŢĂ ● Cultură, marketing, planning artistic şi strîngere de fonduri
John F. Kennedy Center for the Performing Arts, una dintre cele mai importante instituţii de cultură din SUA, exportă anul acesta şi în România performanţa americană în domeniul managementului în artă. Michael M. Kaiser, directorul Centrului Kennedy, ne-a vorbit despre cum poţi promova artele, în aşa fel, încît oamenii să-şi dorească să se implice în susţinerea şi în dezvoltarea culturală a propriei ţări.  

• Cu ce ocazie aţi venit în România?

Michael M. Kaiser: Mă aflu pentru prima oara în România şi m-am întîlnit deja în cadrul unei recepţii cu ministrul Culturii, dar şi cu alţi reprezentanţi ai unor importante instituţii culturale, cum ar fi directorul Operei, al Muzeului Naţional şi Muzeului "George Enescu", directori ai unor teatre, în total au fost prezente aproximativ 50 de persoane, prilej cu care am discutat despre posibilitatea de a preda în România un curs de management în artă.

• Este pentru prima dată cînd John F. Kennedy Center for the Performing Arts (Centrul Cultural Kennedy ) încearcă să pună bazele unei colaborări cu instituţii culturale din România?

Am prezentat artişti români şi pînă acum, dar de această dată încercăm să strîngem relaţiile. De cîţiva ani buni predau în mai multe ţări managementul în artă, iar acum dorim să implementăm acest sistem şi în România. Practic, prin intermediul acestor cursuri le explic managerilor aflaţi la conducerea organizaţiilor culturale cum se face marketingul, planningul artistic şi strîngerea de fonduri, încerc să acopăr toate aceste aspecte care ţin de managerierea cu succes a instituţiilor culturale. Sper că vom demara proiectul în această toamnă, cel mai probabil în octombrie sau în noiembrie, iar atunci mă voi întoarce pentru a susţine aceste cursuri.

• Cum vor fi selectate persoanele care vor intra în acest program?

Există în România, din cîte am înţeles, un institut care ar putea să mă sprijine în formarea unei clase de 50-60 de studenţi, aleşi din cadrul mai multor instituţii. Cursurile vor ţine două zile.

• Explicaţi-ne pe scurt activitatea desfăşurată de Kennedy Center.

Centrul Kennedy are două activităţi primordiale. Organizăm spectacole, cam 2.000 de evenimente pe an, în nouă teatre, de la operă la balet, jazz, dans modern, muzică clasică, film. În fiecare zi avem la centru cîte un eveniment cultural, unde intrarea este gratuită, deci 365 de spectacole gratuite. Apoi desfăşurăm activităţi educaţionale, care se adresează pe de-o parte copiilor, şi ţin să menţionez că lucrăm cu 11 milioane de copii din toată America, pe care ne străduim să-i aducem mai aproape de artă, iar, pe de altă parte, instruim directorii instituţiilor culturale în managementul artei.

• Cum aţi ajuns să organizaţi aceste cursuri de management al artelor?

Predau managementul artei din 1991 şi fiecare loc de muncă pe care l-am avut s-a legat într-un fel sau altul de predat. Spre exemplu, cînd eram la Royal Opera House în Anglia am dezvoltat un program pentru organizaţii culturale , apoi cînd am venit la Kennedy Center m-am gîndit că un asemenea proiect ar merita să fie dezvoltat în cadrul instituţiei, mai ales că acest lucru a presupus în acelaşi timp o modalitate prin care ne-am ridicat la nivelul titulaturii pe care o avem, de centru cultural naţional. Prin urmare, am instituit acest program la Centrul Cultural Kennedy, program care s-a dezvoltat în timp, pentru ca după cinci ani să ajung să predau managementul artei în aproape toată lumea. La centrul nostru din Washington vin studenţi din 60 de ţări. Am avut şi un student din România, în urmă cu două luni, cînd am predat acest curs în Cehia, în faţa a 320 de oameni.

• Înţeleg că Centrul Kennedy se bazează foarte mult pe voluntariat, un sistem care funcţionează extrem de bine în America.

Într-adevăr, avem peste 600 de voluntari care lucrează pentru centrul nostru. Voluntariatul este un fenomen în America, gest pe care oamenii îl fac cu mare plăcere pe măsură ce înaintează în vîrstă şi mai ales în momentul în care apreciează activitatea desfăşurată de o organizaţie. Prin urmare, 600 de oameni lucrează în birourile noastre de informare, se implică în proiectele centrului sau fac muncă de ghid în cadrul vizitelor pe care le organizăm la Centrul Kennedy.

• Beneficiează de anumite avantaje pentru munca pe care o depun?

În primul rînd sînt fericiţi să facă parte dintr-o instituţie pe care o apreciază, le oferim programe special realizate pentru ei, de cîteva ori pe an organizăm întîlniri în cadrul cărora eu şi oamenii din staff-ul centrului le vorbim despre realizările organizaţiei, pentru că le place să fie ţinuţi la curent cu tot ceea ce se întîmplă în acest sens.

• Credeţi că un astfel de sistem de voluntariat ar putea să funcţioneze cu succes şi în România?

Nu am în acest moment suficient de multe informaţii despre România ca să îmi dau seama dacă acest sistem ar putea să meargă şi în ţara dumneavoastră. Însă din ceea ce mi s-a spus, voluntariatul nu are foarte mulţi adepţi în acest moment în România.

• Credeţi că acest lucru vine şi din educaţia unui popor?

Şi asta, dar şi din modul în care organizaţiile de artă ştiu să se prezinte în faţa publicului. Atunci cînd aceste instituţii vin în întîmpinarea oamenilor într-un mod atractiv şi amuzant, oamenii doresc să li se alăture. În acest fel sînt stimulate şi contribuţiile financiare private, care se manifestă la un nivel destul de scăzut în România, dar şi în restul lumii, însă care vor deveni în timp din ce în ce mai importante.

• Ce trebuie să înţelegem prin art management?  

Este vorba despre felul în care conduci o organizaţie culturală, o organizaţie nonprofit care este diferită sub multe aspecte de ceea ce înseamnă o corporaţie. Există şi asemănări, dar şi foarte multe diferenţe între cele două concepte. Managementul artei te învaţă cum să determini oamenii să vină să vadă un spectacol sau o expoziţie.

• Cum atrageţi contribuţiile financiare?

Reuşim acest lucru prin modul în care gîndim ceea ce le vom da oamenilor înapoi. Adesea facem greşeala de a crede că strîngerea de fonduri este acelaşi lucru cu a cerşi bani. Şi nu este vorba deloc de aşa ceva, ci de o tranzacţie, o afacere între organizaţie şi donator. Eu le ofer ceva şi ei îmi oferă la rîndul lor altceva. Ce le voi oferi depinde foarte mult de donator. Dar cei mai mulţi caută în primul rînd experienţele: doresc să vină la repetiţii, în culisele spectacolelor, vor să observe lucruri pe care nu ai ocazia să le vadă în mod normal. Şi sînt extrem de încîntaţi de acest lucru. Aceasta este una dintre modalităţile prin care poţi atrage fonduri. Alte procedee ţin de marketingul organizaţiilor, de modul în care se prezintă în faţa oamenilor, în aşa fel încît să-şi dorească ă participe cumva la succesul unei astfel de instituţii.

• Ce ar trebui să facă managerii instituţiilor culturale din România pentru a atrage suportul oamenilor cu bani?

Eu unul nu cred că ai exclusiv nevoie de ajutorul oamenilor bogaţi, ci mai degrabă de contribuţia oamenilor din clasa de mijloc. În perioada în care am lucrat la Royal Opera House în Anglia am organizat un sistem de contribuţii pentru membri, contribuţie care se ridica la aproximativ 50 de lire sterline pe lună. Iar cei care au contribuit erau profesori, asistente, oameni care proveneau din tot felul de categorii. Prin urmare, nu a fost vorba despre oameni bogaţi. Le-am oferit acestor oameni posibilitatea de a-şi achiziţiona biletele la spectacole mai devreme decît restul publicului, ceea ce i-a încîntat, apoi le-am oferit ocazia de a participa la repetiţiile generale a două spectacole în fiecare an şi aşa i-am determinat să ne sprijine. Am strîns astfel peste 1 milion de lire sterline pe an. Bineînţeles, de fiecare dată încerci să determini oamenii să contribuie cu mai mult, dar pentru asta, repet, trebuie ca organizaţiile să se prezinte într-o lumină cît mai atractivă şi, de asemenea, trebuie să nu se piardă din vedere că activităţile sociale dezvoltate în cadrul organizaţiilor contribuie la atragerea persoanelor care vor contribui într-un fel sau altul la bunul mers al instituţiei.

• Înţeleg că organizaţi periodic festivaluri în cadrul cărora sînt prezentate culturile altor ţări. Pe cînd un festival al României?

Mi-ar plăcea să se întîmple acest lucru într-o zi. Acest gen de manifestări sînt cu adevărat elaborate. De exemplu, anul viitor vom avea un festival arab în cadrul căruia vor fi invitate 22 de state arabe, cu peste 700 de artişti, eveniment a cărui organizare necesită un buget de 10 milioane de dolari. Aşa ajungem la un alt aspect care ţine de managementul artelor, care se referă la modul în care organizaţiile culturale pot fi promovate, în aşa fel, încît să devină cît se poate de cunoscute la nivel mondial. Astfel, nu doar Centrul Kennedy le va invita în cadrul anumitor manifestări, ci şi alte centre din lume. Este unul dintre lucrurile pe care englezii ştiu să le facă extrem de bine, la fel şi chinezii. Iar în cadrul seminarului pe care îl voi susţine în România se va vorbi şi despre aşa ceva.

• Cum se obţin, de exemplu, banii pentru festivalurile pe care le organizează Centrul Kennedy?

Călătoresc în lumea întreagă pentru a-i strînge. Sînt fonduri care vin din partea corporaţiilor sau a persoanelor private. Centrul are un comitet internaţional care mă ajută în acest demers.

• Aţi reuşit să vă faceţi o opinie generală despre cultura românească?

Cred că aveţi o cultură extrem de bogată, foarte legată de istorie şi mai cred că, din păcate, cultura românească nu este suficient de cunoscută în afara ţării dumneavoastră, aşa cum ar merita să fie. Un exemplu bun în acest sens este Angela Gheorghiu, o artistă foarte cunoscută în afara României, pe care eu personal am cunoscut-o la Royal Opera House în Anglia, pe vremea cînd lucram acolo. Îmi pare rău însă că instituţiile culturale româneşti nu sînt la fel de vizibile la nivel internaţional pe cît sînt de faimoşi unii artişti români.  

• Ce părere aveţi despre filmul românesc? În ultimii ani a avut parte din plin de recunoaştere internaţională. Cum credeţi că ar putea fi  exploatat acest capital de imagine, în aşa fel încît tinerii regizori să beneficieze de ajutor şi pe viitor?

Este din nou nevoie de fonduri. Acest lucru însemnînd fie bani proveniţi din zona guvernamentală, fie bani din donaţii private. Pe lîngă bani se mai poate folosi celebritatea de care se bucură aceşti regizori şi artişti. Celebritatea poate fi în opinia mea un foarte bun punct de pornire. Astfel, se pot organiza tot felul de evenimente în jurul acestor personalităţi, evenimente care pot atrage fonduri. Este o tactică pe care am abordat-o şi noi şi am reuşit să strîngem bani pentru a educa noile generaţii de regizori.  

• Centrul Kennedy promovează tineri artişti americani şi în alte ţări?  

Nu acesta este scopul principal al Centrului Kennedy, şi pînă acum nu am făcut acest lucru în România. De regulă, preferăm să preluăm tinerii artişti pentru a-i perfecţiona în domeniile lor de activitate, mai degrabă decît să-i trimitem în afara ţării. Însă colaborăm cu artişti din alte ţări. De exemplu, la Covent Garden am lucrat cu Angela Gheorghiu, care a  cîntat în cadrul unei gale organizate de Centrul Kennedy.

• Este mai important să fii un bun manager sau artist pentru ca organizaţia culturală pe care o conduci  să meargă ca pe roate? Vă întreb pentru că în România mulţi dintre directorii instituţiilor de artă provin din rîndurile artiştilor.  

Trebuie să începi de la stadiul de artist, aceasta fiind o condiţie extrem de importantă. Arta  este foarte importantă, dar are nevoie de ajutor, iar artiştii au nevoie la rîndul lor de oameni care să lucreze alături de ei pentru a-i sprijini în eforturile pe care le fac. Şi nu e suficient doar să creezi artă de calitate, ci trebuie să ştii cum să atragi un anumit tip de audienţă, cum să găseşti bani, cum să promovezi arta… De aceea ai nevoie de aptitudini speciale pentru a reuşi în acest domeniu. Însă dacă arta nu are valoare, atunci nu merită efortul.

• Referitor la instruirea directorilor de instituţii culturale în managementul artelor, înţeleg că aţi dezvoltat recent un alt proiect, intitulat Summer Program. Despre ce este vorba?

În urmă cu şapte ani am pus pe picioare un institut de management în artă, unde zece tineri manageri în domeniul artelor vin la Centrul Kennedy din Washington, unde rămîn timp de nouă luni, perioadă în care învaţă şi lucrează alături de mine şi de colegii mei în cadrul unor proiecte importante. Însă în cadrul acestui program de instruire am realizat un lucru. O parte dintre studenţii noştri internaţionali, care au învăţat enorm de multe lucruri alături de noi, provin din ţări cu un sistem extrem de diferit de cel american şi, odată reveniţi în ţara lor, ajung să aibă parte de tot felul de frustrări, pentru că superiorii lor nu înţeleg lucrurile pe care ei vor să le pună în practică. Astfel, ceea ce ei au aprofundat nu are impactul scontat. Aşa că am instituit acest program pe timpul verii, Summer Program, numai pentru managerii din afara Americii, care vin pe parcursul lunii iulie, reiau studiile şi apoi se întorc acasă pentru a aplica ceea ce au învăţat. Vor da din nou piept cu situaţiile frustrante şi vor reveni la Centrul Kennedy şi în luna iulie a anului următor, cînd discutăm din nou despre dificultăţile întîmpinate, se întorc acasă la muncă şi în iulie vor face un alt drum la Centrul Kennedy, pentru a verifica ce s-a mai întîmplat între timp. Deci vor face acest lucru trei luni, cîte una pe an. Cred că aceasta este cea mai bună cale prin care vor ajunge să înţeleagă, să înveţe felul în care vor trebui să aplice şi să dezvolte în ţara lor ceea ce au învăţat la Centrul Kennedy. Următorul program va începe, prin urmare, chiar la sfîrşitul acestei luni.

• Ce credeţi că aşteaptă de la dumneavoastră instituţiile culturale din România, oamenii aflaţi la conducerea lor?  

Trebuie să începem prin a stabili un dialog, comunicarea este foarte importantă în acest moment. Vom discuta despre tehnicile care ar putea să se potrivească în ţara dumneavoastră, care ar putea să funcţioneze la un moment dat sau care, din contră, nu vor funcţiona niciodată în România. De fiecare dată cînd le vorbesc oamenilor încerc să nu ţin prelegeri, ci să port o discuţie, pentru ca ei să devină interesaţi de anumite concepte, să fie entuziasmaţi de ceea ce le dezvălui, şi astfel poate că vor dori să le şi aplice, poate vor realiza că au nevoie de schimbări… Eu sper ca aceste cursuri să aibă impact şi la nivel guveramental, în aşa fel încît să se conştientizeze că poate anumite lucruri trebuie regîndite sau că poate există şi alte moduri prin care arta poate fi ajutată ori că anumite reguli trebuie modificate în cadrul organizaţiilor culturale pentru ca lucrurile să urmeze un drum mai puţin anevoios.