Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Corepondenţă de la Paris Muzica ţigănească românească a invitat jazz-ul la o sesiune de cântat live, pe scena Teatrului Trianon din Paris, în cadrul celei de-a doua ediţii a festivalului Tzig’N’Jazz.
După modul în care a fost primită de public evoluţia acordeonistului român Emy Drăgoi şi a invitaţilor săi francezi, în deschiderea evenimentului de marţi seara, se poate spune, parafrazând titlul celebrului film american, că în mod cert francezilor şi românilor le place jazzul... ţigănesc.
IMPROVIZAŢIE ÎN CONCERT
Chiar dacă cea de-a doua seară de festival a fost anulată din cauza unei probleme de sănătate a violonistului Marius Apostol, iubitorii de jazz tzigane s-au asigurat că se vor afla în sala Teatrului Trianon în ultima zi de spectacol, când pe scenă va urca violonistul Costel Niţescu, alături de cântăreaţa de jazz Anne Ducros, Stochelo Rosenberg - chitară solo, Giani Lincan - ţambal, Adrien Moiganrd - chitară, Yoann Serra - tobe, Mathieu Chatelain - contrabas şi Antoine Hervier - pian.
Improvizaţie, acesta este cuvântul magic care defineşte jazz-ul tzigane, dincolo de amestecul de influenţe care stă la baza exoticului stil muzical. "Originalitatea acestui gen muzical constă tocmai în faptul că am depăşit şi transformat ideea de muzică ţigănească tradiţională. Într-adevăr, am introdus instrumente tradiţionale însă le-am amestecat cu jazz de diferite influenţe. Anul acesta am adus-o în festival pe Anne Ducros, care a fost eleva celebrei Ella Fitzgerald, pe Richard Galliano, un acordeonist de referinţă în jazzul internaţional, bandoneonistul Juan Jose Mosalini care cântă piazzola (stil de tango argentinian), dar şi doi foarte buni chitarişti de jazz manouche, un stil de jazz de origine franceză.
Pentru jazzul tzigane nu se repetă înainte de spectacol. Muzica este în cea mai mare parte improvizată, avem live cu mult ritm, iar cei trei inviaţi pe care i-am avut în fiecare dintre cele două seri nu au lăsat publicul să se plictisească. Muzicienii urcă pe scenă fără să ştie exact ce va urma, se înţeleg mai mult din priviri, simt ce vrea publicul. Astfel se naşte o atmosferă emoţionantă, se crează o legătură incredibilă cu publicul", mărturiseşte Alain Predoi, producătorul şi organizatorul festivalului Tzig'N'Jazz, sărbătoare care a beneficiat, pentru al doilea an consecutiv, de susţinerea Institutului Cultural Român din Paris, o garanţie a actului cultural de calitate oferit românilor stabiliţi în Oraşul Luminilor, dar şi publicului francez. De altfel, cea mai mare parte a celor 1.000 de locuri, câte numără sala Trianon, au fost ocupate de francezi, un public destul de greu de câştigat dacă ţinem cont de oferta culturală incredibil de bogată din care locuitorii Parisului au de ales în fiecare zi.
O ALTFEL DE IMAGINE
Şi dacă mai era nevoie de această precizare, instrumentiştii ţigani de origine română sunt extrem de departe de sintagma "muzicieni de metrou", pe care producătorul festivalului spune că şi-a dorit să o şteargă din mintea străinilor. "Am plecat din România din 1988, sunt pianist de muzică clasică şi un adevărat patriot. De-a lungul anilor am văzut cum s-a deteriorat imaginea României în lume, puţin câte puţin. Prin organizarea acestui festival am vrut să arătăm că există şi altceva dincolo de orfelinate, de câinii vagabonzi, să dovedim că ţiganii nu sunt doar muzicieni de metrou."
BUGET MIC, PROGRAM ÎNCĂRCAT
În ciuda faptului că bugetul Institutului Cultural Român din Paris s-a diminuat la începutul acestui an cu 40% faţă de bugetul de anul trecut, urmare a crizei financiare mondiale, Magda Cârneci, directoarea ICR Paris ne-a declarat că lipsa banilor nu a afectat desfăşurarea acţiunilor cât amploarea acestora.
"De pildă, în loc să invităm doi sau trei participanţi în cadrul unui eveniment invităm doar unul sau în loc să facem un eveniment pe trei zile îl facem doar pe două zile. Media noastră de acţiuni este cam de cinci pe lună, dintre care, în ultima vreme, foarte multe au loc în altă parte decât la sediul Institutului. Pe de altă parte am avut surpriza plăcută să aflăm acum două luni de zile că a existat o suplimentare de buget pentru ICR, care a fost propusă sub forma unui concurs de proiecte tuturor institutelor din lume. ICR Paris a participat cu câteva proiecte şi toate acestea au fost aprobate. Aşa că de unde iniţial aveam un program mai modest din cauza crizei financiare, acum avem un program ceva mai amplu şi ambiţios pe care sper să-l ducem cu bine la capăt, cu toate că ne-am angajat în el mai târziu având în vedere că banii ne-au venit acum o lună de zile."
În ceea ce priveşte programul Institutului, pe lângă Festivalul Tzig'N'Jazz, se vor regăsi zeci de evenimente culturale, perioada de vară-toamnă fiind de departe cea mai aglomerată. "Vom avea un concert de muzică românească contemporană cultă, apoi spectacolul "Maladia familiei M" montat de regizorul Radu Afrim la un teatru de renume din Paris, Odeon-Teatrul Europei, şi o participare a trei tineri poeţi români la târgul de poezie francofonă, care se desfăşoară în fiecare an, în centrul Parisului, la sfârşitul lunii iunie. Va exista şi un concert important susţinut de pianista Dana Ciocârlie intitualat "Haydn şi Transilvania", pentru că anul acesta se aniversează Haydn. Prin urmare, Dana Ciocârlie a găsit această formulă atractivă, să combine piese de Haydn cu piese ale lui Bartok, ale lui George Enescu sau chiar piese ale unor compozitori români contemporani precum Dan Dediu sau Horaţiu Rădulescu. Vom încheia luna iunie cu un concert al grupului Aievea şi jazzman-ului Vlaicu Golcea, care va avea loc în oraşul Lille din nordul Franţei în cadrul unui eveniment cultural care se intitulează Europa XXL, unde se vor regasi şi alte evenimente la care vor participa o mulţime de oameni de cultură români, plasticieni, dramaturgi, literaţi şi muzicieni"
Un alt aspect important căruia ICR Paris îi acordă o atenţie deosebită este diversificare publicului. "Publicul institutului cultural din Paris este unul stabil în ceea ce priveşte acţiunile organizate la sediu, fiind format jumătate din francezi jumătate din români. Dar tendinţa este să ne externalizăm acţiunile şi să avem evenimente în cele mai diverse locaţii pentru a atrage un public cât mai variat. Drept care acum publicul nostru este ceva mai mult francez decât român, asta pe lângă faptul că organizăm acţiuni pentru diasporă, pentru că scopul nostru este de a menţine identitatea culturală a românilor, pe lângă acela de a face cunoscută cultura română în Franţa. De pildă, am avut un concert cu integrala pieselor lui Enescu în ianuarie, iar sala de 400 de oameni a fost arhiplină, cu mai mult de jumătate din public francez. Acest tip de evenimente ne-a arătat că variind locaţiile publicul este din ce în ce mai numeros şi mai variat. Lucru explicabil mai ales din momentul intrării României în UE, când interesul francezilor faţă de spaţiul nostru a crescut neaşteptat.
De asemenea, în ideea de a aduce cât mai mulţi oameni la evenimentele institutului organizăm fiecare acţiune în parteneriat cu o instituţie sau cu o companie franceză, implicarea partenerilor francezi asigurând acest ecou către marele public. Tot în această idee pregătim un supliment despre România, care o să apară în ziarul Le Figaro pe la mijlocul lunii iunie, supliment în 300.000 de exemplare pentru publicitate turistică dar şi culturală. Insitutul, care asigură o parte din finanţare, va avea o pagină întreagă în acest supliment, dar tot noi am furnizat informaţii şi în restul paginilor, cele legate de turismul cultural, de evenimentele care vor avea loc până în tomana, despre festivalurile de peste vară, de teatru, muzică folclorică, classică, film şi aşa mai departe. Astfel există informaţii despre turismul cultural, religios, ecologic, istoric şi rural. Din fiecare câte ceva pentru ca cei care doresc să viziteze România să aibă de unde alege pentru a-şi face un program cât mai cuprinzător."
