Lăsaţi elevii în pace!

Iar am primit meiluri isterice de la o maimuţă care se opunea din mîini şi din picioare orelor de religie în şcoală. Cică “Stop îndoctrinării din şcoli”. Cică: “Pentru a opri îndoctrinarea în şcoli, semnaţi împotriva orelor de religie aici”, şi-ţi dădea linkul şi tu trebuia să te opui îndoctrinării din şcoli şi să te semnezi împotriva orelor de religie acolo. Scris mare, ca să se vadă la zece birouri în spatele tău, nenea de la Asociaţia Umanistă Română (aşa-i zice) face că cică în şcolile din România se abuzează elevii, că nu-i lasă nimeni în pace, adică să aibă ei libertatea conştiinţei, gîndirii şi religiei. Buey, deci da?

Iar am primit meiluri isterice de la o maimuţă care se opunea din mîini şi din picioare orelor de religie în şcoală. Cică “Stop îndoctrinării din şcoli”. Cică: “Pentru a opri îndoctrinarea în şcoli, semnaţi împotriva orelor de religie aici”, şi-ţi dădea linkul şi tu trebuia să te opui îndoctrinării din şcoli şi să te semnezi împotriva orelor de religie acolo. Scris mare, ca să se vadă la zece birouri în spatele tău, nenea de la Asociaţia Umanistă Română (aşa-i zice) face că cică în şcolile din România se abuzează elevii, că nu-i lasă nimeni în pace, adică să aibă ei libertatea conştiinţei, gîndirii şi religiei. Buey, deci da?

Într-un fel, chiar că sînt de acord cu gibonul de la Asociaţia Umanistă Română (că mă buşeşte şi rîsu’) şi anume că, bine, fie, dacă tot e să le dăm libertate copiilor noştri (că parcă-i ţinem în lanţuri), atunci zic să le dăm copiilor noştri libertatea totală. Nu doar aşa, la gîndire, conştiinţă şi religie. Eu zic “hei, teacher, leave the kids alone”, da’ de tot, nu aşa. “Nu avem nevoie de educaţie,/ Nu avem nevoie să ne controlezi ’mneata gîndurile (sic! – copy-right Băsescu)”, aşa că eu, în fruntea tuturor elevilor din România, mai ales a celor abuzaţi, zic să închideţi şcolile, în mama lor de treabă. În virtutea libertăţii şi a drepturilor omului, copiii noştri au dreptul să fie tîmpiţi, ba chiar idioţi, au dreptul să n-aibă habar de marile cărţi ale literaturii, de marile poezii, au dreptul să se scarpine în scăfîrlie cînd aud de Michelangelo (hu dă fac iz Michelangelo, eniuei?), au dreptul să facă grimase de tot felul cînd aud de Isus Hristos şi chiar, de ce nu, în virtutea libertăţii de conştiinţă şi de gîndire pe care o reclamă giboni secularizaţi, dar altfel de o greţoasă politeţe, să se ia la trîntă cu profesorii de religie, să-i doboare şi să arboreze un steag pe care să stea o maimuţă care să se scarpine-n cap şi din gura ei să iasă o bulă pe care să scrie “u-u-u”. Da, eu vreau asta.

De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, mă duc să caut meilul ăluia şi să-l semnez chiar acum. Chiar sînt indignată de abuzurile din şcolile din România. Şcolile din România nu-şi abuzează elevii cu igrasie şi cu frig, cu profesori submediocri, care habar n-au să scrie corect româneşte, îi abuzează cu exerciţii repetate de coerciţie a gîndirii, conştiinţei şi... cum mai era aia... religiei (stupidă formulare). Eu propun să facem cum face o profă de la colegiul George Coşbuc (Bucureşti), care le-a creat elevilor loc special pentru fumat – un act disperat de captatio-benevolentiae, pe care copiii îl adoră şi de care părinţii habar n-au. Las-aşa. Asta da libertate. Ca mamă responsabilă, mi-aş întreba copilul înainte să plece la şcoală: “Ţigările ţi le-ai luat? Ai brichetă, ai tot ce-ţi trebuie? Seringa o ai? Vezi, să n-o mai dai la nimeni, mamă, că e periculos, s-o ţii numai pentru tine. Hai, vezi cum îi pui piedică profei de română, să nu mai stea iar în ghips o juma’ de an, că pe urmă iar n-are cine să vă îndoctrineze şi rămîneţi în urmă cu materia. A! Şi fumează ultra-lights, poate pînă-ntr-a opta reuşeşti să te laşi, mămică”.