O crimă "jucăuşă"

Pe scena Teatrului Metropolis, spectacolul "Crimă la Howard Johnson" s-a jucat cu umor jucăuş. Mergeţi la o comedie delicioasă despre viaţa de cuplu. Povestea pare să fie foarte simplă. O doamnă nefericită in căsnicia sa decide să-şi omoare soţul ! Dar nu oricum, ci impreună cu amantul! De ce? Motivele nu par de inţeles, dar tocmai din ceva de neinţeles avem un subiect pe căt de simplu, pe atăt de real şi de des intălnit: o temă clasică a comediei - triunghiul conjugal ce-i are ca actanţi, bineinţeles, pe soţ, soţie şi amant.


UMOR. O intrigă a vieţii… cea de- a treia persoană intervine in viaţa unui cuplu. De ce? Nu ne trebuie foarte multe explicaţii. Pur şi simplu cănd e să se intămple se intămplă. Adăugăm un moment de mare suspans - crima. Totul devine palpitant. Dar de unde provine comicul de situaţie? Il regăsim in trei tablouri cu trei crime sau mai bine zis cu trei tentative de crimă. Mai intăi ea vrea să-şi omoare soţul, apoi ea şi soţul decid să-l omoare pe amant (dentistul cuplului), care işi inşelase amanta cu asistenta şi… ce credeţi ? Se termină aici? In nici un caz ! In ultimul tablou, cei doi "buni prieteni", soţul şi amantul, vor să o omoare pe distinsa doamnă! Toate planurile "riguroase" de a infăptui crimele eşuează. Poate pentru simplu fapt că modelele umane sunt trei tipologii incompatibile cu statutul de criminali: soţul, modelul de soţ prea… tipicar, amantul inofensiv, dar care ca orice amant vrea să aibă o listă căt mai mare, iar soţia are… slăbiciuni; sau poate pentru că de la ideea de crimă unele probleme matrimoniale işi găsesc rezolvarea! Aşa arată subiectul unei "crime vesele", cu momente ce te contaminează la hohote de răs!
Piesa scrisă de Ron Clark şi Sam Bobrick a fost tradusă şi regizată de Emanuel Părvu. Din distribuţie fac parte acelaşi Emanuel Părvu, Raluca Rusu şi Marius Gălea. O trupă tănără ce semnează cu umor savuros un spectacol ce ne face să descoperim că de la teatru ieşim şi cu zămbetul pe buze şi cu mare chef de a reveni şi de a revedea din ce in ce mai des pe scenele teatrului autohton astfel de spectacole. Prin ce? Ne mărturiseşte insuşi regizorul: "Comic… Ilar… Construit pentru public… Rigoare actoricească, teatru de dorit. Las publicul să-şi spună părerea". Simplu, concis şi... modest. Ii vom răspunde: părerea sună ca un slogan: mergeţi la o crimă ca să vă rădeţi bine!