Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Azi e Joia Mare, ziua când se vopsesc ouăle. Cultul încondeierii ouălor este foarte vechi şi explicabil prin germenul de viaţă în stare latentă ce se află în fiecare ou proaspăt. El serveşte ca simbol al încolţirii, al perpetuării speciilor, al primenirilor şi, deci, al venirii primăverii.
Aşa cum preciza etnologul Alexandru Tzigara-Samurcaş, era firesc ca tot prin ouă să se simbolizeze şi învierea lui Iisus Christos. Introducerea acestui obicei creştin nu e cuprinsă în cărţile sfinte, dar e lămurită într-o seamă de legende, din care vreo 10 circulă şi la noi. La toate popoarele ortodoxe, ouăle încondeiate alcătuiesc una dintre interesantele manifestări ale artei populare.
Motive diverse
Privite mai de aproape însă, nu se poate tăgădui însemnătatea desenelor atât din punct de vedere etnografic, cât şi artistic. Deşi asemănându-se la trăsături generale, încondeierile variază însă, având un caracter propriu fiecărui popor. Astfel, pornind de la noi ca să mai înaintăm către Apus, trecând prin Bucovina, Boemia până în Polonia, cu atât găsim motive geometrice mai complicate, combinaţii mai savante şi culori mai multe.
Ouă încondeiate cu mărgele
„Se spune că se întind ouăle pe un ştergar curat după ce întâi au fost bine spălate, uneori chiar cu un zer acrit, ca să prindă bine ceara şi vopseaua. Într-un hârb lângă jeratic se topeşe ceara albă de albine. În dreapta, gospodina ţine condeiul, chişiţa sau bijara, o bucăţică de lemn, având în vârf un tub subţire de tinichea în care se prinde ceara topită. Se încinge condeiul în hârb şi ducându-l uşor pe ou, ceara lasă dungi îngrijit aduse sau puncte zise «pui», pe urma cărora vor răsări apoi desenele cele mai frumoase. Ouăle astfel pictate sau împestriţate se trec apoi în vopseaua roşie. Dacă e vorba ca ouăle să rămâna aşa, adică într-o singură culoare, numite şi merişoare, atunci după ce se scot din roşală se fierb de-a binelea în apa în care se topeşte şi ceara. Urmele acesteia se mai iau şi cu o cârpă caldă. Şi astfel, acolo unde era ceară apare acum desenul alb desprinzându-se pe fundalul roşu. Cine vrea să aibă ouă muncite, adică de mai multe culori, procedează astfel: scoţând ouăle din prima vopsire, înainte de a şterge ceara, le încondeiază din nou, adică se ascund sub un nou strat de ceară părţile care o să rămână cu prima culoare. Se pun ouăle în a doua vopsea. Culoarea din urmă predomină, alcătuind fondul sau câmpul pe care se desprind încondeierile toate.”
Citește pe Antena3.ro
Festivalul ouălor încondeiate la Moldoviţa
Obiceiul era ca mai toate ouăle să fie vopsite în culori vegetale. Galbenele, de pildă, se fac din coajă de măr pădureţ. Roşala ne-o dă popularul băcan sau lignum. Portocaliul se capătă din foi de ceapă sau măr pădureţ, verdele din brânduşe sau frunze, galben-verzui din laptele cucului, rămurele de salcie sau urzică. Reţetele sunt numeroase… Se pot deosebi două categorii. A motivelor vegetale şi a animalelor.
Legende de Paşte legate de încondeiere
Arta încondeierii ouălor
Originea ouălor roşii se pierde în negura veacurilor. Izvoare istorice ne informează că din anul 772 î.Ch. se obişnuia în China, cu ocazia ceremoniei Tsing Ming, să se ofere în dar ouă colorate. Această sărbătoare se celebrează la începutul lui aprilie, când iarba e verde. Tot astfel, la vechile popoare slave era datina ca la sărbătoarea primăverii să se ofere în dar ouă roşii. La romani, tinerii vopseau ouăle în roşu şi le trimiteau de sărbătoarea lui Ianus. La vechii germani, oul avea, de asemenea, o însemnătate simbolică.
Icoane pe ouă
Folcloristul A.I. Candrea îşi punea întrebarea, în 1933, ce rost avea oul la toate aceste popoare în ceremoniile religioase? Chinezii aveau credinţa că cerul împreună cu pământul sunt ca un ou de pasăre, cerul e învelişul pământului, precum coaja oului e învelişul gălbenuşului. Vechii perşi credeau de asemenea că pământul, cerul şi apa sunt toate închise într-un ou. Eusebius raportează o credinţă a fenicienilor, după care din noianul primitiv răsare un ou care se desparte între cer şi pământ şi din care răsar soarele şi luna. La indieni, zeul Puru se năştea, de asemenea, dintr-un ou. La egipteni, creaţiunea lumii începea cu formarea unui ou pe întinsul apelor care a fost cel dintâi. Şi la vechii greci, Empedocles compară Universul cu un ou şi tot astfel, mai târziu, Epicur.
Ou cu motive religioase
Până la Revoluţia Franceză se aduceau după slujba liturghiei de Paşte coşuri cu ouă aurite în cabinetul regelui, care le împărţea apoi celor de faţă. Unele dintre ele constituiau adevărate opere de artă. Doi pictori celebri, Lancret şi Watteau, n-au socotit că e o înjosire pentru ei de a picta ouă de Paşte. Oul, după cum se vede, a fost considerat dintotdeauna ca simbol al rodniciei, un simbol al soarelui şi al vieţii înseşi.
Bucuria încondeierii ouălor
„După înmormântarea lui Iisus, mai-marii evreilor se adunară la un ospăţ de bucurie că au scăpat de Dânsul. Pe masă se afla un blid cu zeamă împreună cu carnea cocoşului din care era făcută, precum şi mai multe ouă fierte. Atunci, unul care se afla în capul mesei începu a râde şi zise: când va învia cocoşul pe care îl mâncăm noi acum şi când se vor face roşii aceste ouă de pe masă, atunci va învia şi Christos. N-apucară bine de rostit aceste cuvinte şi ouăle se făcuseră roşii, iar cocoşul învie şi bătând din aripi începu a cînta”. În amintirea acestei minuni se spune că se fac ouăle roşii de Paşte. După o altă legendă, „Maica Domnului, după naşterea lui Iisus, a căutat să fugă cu fiul ei în braţe. Evreii se luară după dânsa şi cât pe ce s-o prindă. Ei tot aruncau după dânsa cu bolovani. Sfânta Fecioară apucă bolovanii şi îi aruncă înapoi, iar din bolovani se făcură ouă roşii”.
Păstraţi datina strămoşească! Faceţi ouă roşii!
Muzeul Oului din Bucovina
Atelier de încondeiat Letiţia Orşivschi
Profesoara Letiţia Orşivschi a reuşit să strângă într-o impresionantă colecţie peste 3.000 de ouă lucrate în tehnici diferite, în coajă de ou, ceramică, lemn, porţelan, piatră, sticlă. Ele sunt etalate în 22 de vitrine, ouă rare, de emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, crocodil, flamingo, barză, lebădă, ouă mici, de potârniche, vrabie, porumbel, ouă mari de gâscă, curcă, struţ, alături de cele de fazan, păun, prepeliţă, raţă.
Ciocăneşti, Bucovina, Festivalul Ouălor
Aceste ouă au motive vechi din Bucovina, din colecţia familiei, cu o vechime de peste 50 de ani. Pe ele, pasionata artistă a desenat motive ce reprezintă meşteşugurile tradiţionale, dar şi motive ca grebla, spicul, 40 de clini, cârja ciobanului, coarnele berbecului, creasta cocoşului, trifoiul, alături de motive religioase sau preluate de pe cămăşile naţionale. Aceste ouă, ce reprezintă adevărate opere de artă, sunt realizate cu ceară pigmentată natural, cu ceară colorată sau cu produse vegetale, ca sfecla roşie, şofranul, frunza de nuc, larice şi arin.
Ouă perforate
Alături stau numeroase ouă din colecţii internaţionale: ouă perforate din Cehia, „potcovite” şi pictate din Ungaria, ouă cu motive animaliere din Austria, în tehnica oului zgâriat din Germania, a paielor decupate sau firelor metalice aplicate pe coji naturale, din Slovacia, ouă din lemn ruseşti sau îmbinate cu culori textile din Luxemburg şi Malta.
