Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
C(RAMPE)
Veste bună pentru toţi ocupanţii canalelor Bucureştiului: în perioada summitului NATO, toate canalele fi-vor cimentate, desigur, din certe considerente de securitate. Iha, să ne bucurăm, copii/ Că şi mâine e o zi/ Ca florile pe câmpii/ ... ăăă... că şi ele este vii. Ca să nu explodeze vreo bombă, să nu iasă vreun terorist sau, Doamne iartă-mă, să arunce vreunul cu sos de roşii în domnul Bush.
Veste bună pentru toţi ocupanţii canalelor Bucureştiului: în perioada summitului NATO, toate canalele fi-vor cimentate, desigur, din certe considerente de securitate. Iha, să ne bucurăm, copii/ Că şi mâine e o zi/ Ca florile pe câmpii/ ... ăăă... că şi ele este vii. Ca să nu explodeze vreo bombă, să nu iasă vreun terorist sau, Doamne iartă-mă, să arunce vreunul cu sos de roşii în domnul Bush.
C(RAMPE)
Veste bună pentru toţi ocupanţii canalelor Bucureştiului: în perioada summitului NATO, toate canalele fi-vor cimentate, desigur, din certe considerente de securitate. Iha, să ne bucurăm, copii/ Că şi mâine e o zi/ Ca florile pe câmpii/ ... ăăă... că şi ele este vii. Ca să nu explodeze vreo bombă, să nu iasă vreun terorist sau, Doamne iartă-mă, să arunce vreunul cu sos de roşii în domnul Bush.
Cică ocupanţii canalelor ar fi fost anunţaţi. Cum i-or fi anunţat pe săracii ocupanţi de canale că, între doi şi patru aprilie, or să stea fie numai afară, fie numai înăuntru, pe sub ţevi? Şi "dacă dă Dumnezeu şi plouă", vorba piesei de teatru, unde se duce ploaia? O să-şi ude domnul Bush pantalonii sau se face Băsescu preş ca să păşească Bush în linişte? E clar! De fapt, ăştia cimentează canalele pentru că altceva nu pot să cimenteze şi atunci cimentează şi ei ce pot.
Buuuun, încercăm să ne imaginăm bucuria cu care sindicatul aurolacilor (scuze pentru adresare!) a primit vestea în moalele capului. Dar, mai mult decât atât, încercăm să ne imaginăm modul în care sindicatul cimentărilor a adus vestea la cunoştinţa sindicatului mai sus menţionat. Le-or fi dat pe flux ştirea. Sau poate că le-a pus bileţel la intrarea în canal. Sau poate au strigat prin portavoce. "Vă aducem la cunoştinţă că, în perioada 2-4 aprilie, cât durează summitul NATO, canalul dumneavoastră fi-va cimentat, din evidente motive de securitate. Vă mulţumim pentru înţelegere şi vă dorim o zi bună în continuare."
Ce să mai zici la toate astea. Nu ai decât două soluţii: soluţia una – stai pe stradă două zile sau te prefaci că nu ştii cât e ceasul şi te-nchid ăia de la Metrorex înăuntru până a doua zi dimineaţă, soluţia cu numărul doi – alegi să rămâi închis în canal, cimentat, dar fericit că nu ţi-ai părăsit domiciliul.
În orice caz, nu ştim cum o să rezolve staff-ul organizatoric o eventuală problemă meteo care se va coborî de sus, din ceruri, sub formă de averse de ploaie. Dacă dau ăştia avertizări de cod galben? åăă? Sau atenţionări. Să ne isterizăm cu toţii. Fiindcă, apropo, tot aia e, dacă e să ne luăm după o duduie care prezintă ştirile la televizor şi care nu e în stare să opereze o distincţie clară între doi termeni, "a avertiza" şi "a atenţiona", dar care, în plus, mai face şi pe deşteapta când, of cors, nu e deloc cazul. În fine. Problema e că săracii ocupanţi ai cananelor din Bucureşti stau pe alertă de cod galben şi suntem siguri că abia aşteaptă să fie cimentaţi. Ca Ana lui Manole, doar că nu în ziduri, ci sub ele. În privinţa lor, putem să fim siguri de bucuria cu care vor primi ei delegaţiile oficiale.
Cât despre noi, avem certitudinea că se roagă zi şi noapte la bunul şi atotputernicul Dumnezeu să le dea la ploaie cu găleata, să vadă ei ce or să facă atunci. Pentru ei, asta ar fi cea mai plăcută răzbunare. Răzbunarea din canale.
Veste bună pentru toţi ocupanţii canalelor Bucureştiului: în perioada summitului NATO, toate canalele fi-vor cimentate, desigur, din certe considerente de securitate. Iha, să ne bucurăm, copii/ Că şi mâine e o zi/ Ca florile pe câmpii/ ... ăăă... că şi ele este vii. Ca să nu explodeze vreo bombă, să nu iasă vreun terorist sau, Doamne iartă-mă, să arunce vreunul cu sos de roşii în domnul Bush.
Cică ocupanţii canalelor ar fi fost anunţaţi. Cum i-or fi anunţat pe săracii ocupanţi de canale că, între doi şi patru aprilie, or să stea fie numai afară, fie numai înăuntru, pe sub ţevi? Şi "dacă dă Dumnezeu şi plouă", vorba piesei de teatru, unde se duce ploaia? O să-şi ude domnul Bush pantalonii sau se face Băsescu preş ca să păşească Bush în linişte? E clar! De fapt, ăştia cimentează canalele pentru că altceva nu pot să cimenteze şi atunci cimentează şi ei ce pot.
Buuuun, încercăm să ne imaginăm bucuria cu care sindicatul aurolacilor (scuze pentru adresare!) a primit vestea în moalele capului. Dar, mai mult decât atât, încercăm să ne imaginăm modul în care sindicatul cimentărilor a adus vestea la cunoştinţa sindicatului mai sus menţionat. Le-or fi dat pe flux ştirea. Sau poate că le-a pus bileţel la intrarea în canal. Sau poate au strigat prin portavoce. "Vă aducem la cunoştinţă că, în perioada 2-4 aprilie, cât durează summitul NATO, canalul dumneavoastră fi-va cimentat, din evidente motive de securitate. Vă mulţumim pentru înţelegere şi vă dorim o zi bună în continuare."
Ce să mai zici la toate astea. Nu ai decât două soluţii: soluţia una – stai pe stradă două zile sau te prefaci că nu ştii cât e ceasul şi te-nchid ăia de la Metrorex înăuntru până a doua zi dimineaţă, soluţia cu numărul doi – alegi să rămâi închis în canal, cimentat, dar fericit că nu ţi-ai părăsit domiciliul.
În orice caz, nu ştim cum o să rezolve staff-ul organizatoric o eventuală problemă meteo care se va coborî de sus, din ceruri, sub formă de averse de ploaie. Dacă dau ăştia avertizări de cod galben? åăă? Sau atenţionări. Să ne isterizăm cu toţii. Fiindcă, apropo, tot aia e, dacă e să ne luăm după o duduie care prezintă ştirile la televizor şi care nu e în stare să opereze o distincţie clară între doi termeni, "a avertiza" şi "a atenţiona", dar care, în plus, mai face şi pe deşteapta când, of cors, nu e deloc cazul. În fine. Problema e că săracii ocupanţi ai cananelor din Bucureşti stau pe alertă de cod galben şi suntem siguri că abia aşteaptă să fie cimentaţi. Ca Ana lui Manole, doar că nu în ziduri, ci sub ele. În privinţa lor, putem să fim siguri de bucuria cu care vor primi ei delegaţiile oficiale.
Cât despre noi, avem certitudinea că se roagă zi şi noapte la bunul şi atotputernicul Dumnezeu să le dea la ploaie cu găleata, să vadă ei ce or să facă atunci. Pentru ei, asta ar fi cea mai plăcută răzbunare. Răzbunarea din canale.
