x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romanul lăzăriştilor, tipărit cu banii pentru o maşină…

0
Autor: Monica Andronescu 20 Iul 2009 - 00:00
Romanul lăzăriştilor, tipărit cu banii pentru o maşină… Arhiva personală Tudor Opriş/
Vezi galeria foto

Am intrat în povestea lui Grigore Băjenaru printr-un straniu salt în timp petrecut în Grădina Cişmigiu... Pe una dintre aleile din spatele Liceului Lazăr, vorbesc la telefon cu profesorul Tudor Opriş, care i-a fost unul dintre cei mai buni prieteni autorului celui mai iubit, poate, dintre romanele adolescenţei scrise vreodată la noi.



Părând că-mi recunoaşte vocea din altă lume sau din altă existenţă, ca-ntr-o poveste nescrisă, profesorul Opriş mă invită într-un joc şi împreună ne întoarcem în timp în perioada în care se năştea "Cişmigiu et Company", în anii '40 ai tinereţii lui... ai primelor iubiri, la care devin pe negândite părtaşă.

Povestea continuă apoi într-o cameră frumoasă, unde Grigore Băjenaru şi Tudor Opriş aflu că se pierdeau ore întregi în cuvinte şi întâmplări, la o ceaşcă de cafea, privind turlele de la Mitropolie şi ascultând cum bat clopotele. Despre cel dintâi se ştiu prea puţine lucruri astăzi. A scris "Cişmigiu et Company", romanul pe care l-au iubit deopotrivă adolescenţii din perioada celui de-al doilea război mondial, când a apărut prima ediţie, şi apoi adolescenţii din perioada comunistă, pentru că era una dintre portiţele lor spre libertate... şi apoi a dispărut.

A trăit mai degrabă retras, depănând amintiri. "Prin 1970 am început să mă văd cu Băjenaru, dar el venea destul de rar la Uniunea Scriitorilor, pentru că nu-i prea plăceau şedinţele", îşi aminteşte Tudor Opriş. "Aşa că nu prin Uniunea Scriitorilor ne-am legat noi, ci printr-o întâmplare fericită, pentru că s-a întâmplat să avem un prieten comun, un scriitor, care fusese şi el lăzărist şi era o mare personalitate, Dumitrescu, fiul celui care a creat Tinerimea Română.

Aflând că sunt scriitor şi profesor la «Lazăr» a ţinut morţiş să mă cunoască. Şi până la moartea lui, în 1986, au urmat schimburi de vizite. Iar în ultimii ani, spre bătrâneţe, care pentru el au fost destul de grei, că-l chinuia o nenorocită de hernie, mă duceam eu mai mult la el. Dar ne scriam toată ziua şi vorbeam la telefon... ore întregi. Mi-aduc aminte că locuia într-o mansardă, undeva sus, o casă veche, despre care se poate spune că surprindea o epocă, dar era departe de a fi locuinţa perfectă... În ultimii ani a suferit groaznic, a avut o hernie, din cauza căreia a şi murit. Iar un mare regret a fost acela că n-a avut copii."

POVESTEA CĂRŢII
Revenim la romanul adolescenţei noastre... "Cişmigiu et Comp." a apărut în timpul celui de-al doilea război mondial, în vara anului 1942. Frontul, agitaţia, legionarii, comuniştii, tot frământul acesta i-a pus pe tinerii noştri în situaţia de a-şi dori să aibă o carte a lor, a adolescenţei. Care nu exista până atunci", continuă Tudor Opriş. Apoi deschide monografia liceului, alcătuită de el însuşi prin 1979.

O mărturisire peste ani a lui Grigore Băjenaru: "Cum am scris «Cişmigiu et Comp.»? După cum se ştie, "Cişmigiu et Comp.» nu este numai o cronică a Liceului «Gheorghe Lazăr», un omagiu pe care l-am adus anilor de şcoală şi minunaţilor mei dascăli, dar şi o carte însuşită de toţi adolescenţii ţării care trăiesc emoţiile numărului matricol de pe braţ. De când eram mic îmi plăceau «amintirile din şcoală».

Am citit amintirile din anii de învăţătură ale scriitorilor noştri Costache Negruzzi, Ion Creangă, George Sion, D.D. Pătrăşcanu, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuţă, Caragiale, Delavrancea, Ion Minulescu, Marta D. Rădulescu. Eu însumi aveam destule «amintiri» din şcoală, dar ezitam să le aştern pe hârtie şi le depănam doar la întâlnirile seriei mele, care a absolvit liceul în 1926. La una din astfel de reuniuni colegiale, Matei Păunescu, un coleg de-al meu, mi-a spus surâzând, cu ochii încă umezi de râs: «Ascultă, mă, Băjenarule, de ce nu te apuci tu să scrii amintirile astea atât de hazlii. Cred că ar merita cunoscute şi de alţii».

Ideea mi-a surâs. După trei zile şi trei nopţi de adânci reflecţii, condeiul meu a început să alerge pe pagini. Am scris întreaga carte doar în câteva luni, printre picături. Am bătut-o la maşină, am corectat-o... şi am stagnat din nou. Se punea problema unde s-o tipăresc şi, mai cu seamă, cu ce. Era vara anului 1942, timp de război, greutăţi de tot felul, din ce în ce mai mari. Nu eram un nume atât de ilustru, încât să inspir încredere editorilor şi nici tatăl meu nu era atât de bogat, încât să-mi finanţeze tipărirea.

Norocul mi-a scos în cale pe un alt bun coleg, Nicu Marinescu, care mă simpatiza şi care făcuse ceva economii ca să cumpere o maşină. Citise manuscrisul şi era sigur că va avea succes. Aşa că mi-a împrumutat suma necesară pentru tipărirea cărţii, fiind convins că şi-o va recupera în scurtă vreme. Iată cum, cu ajutorul prietenesc al celor doi buni colegi ai mei de clasă, unul moral şi celălalt material, am dat la iveală în toamna anului 1942 «Cişmigiu et Comp.».

Poate că la ediţia a 5-a a cărţii am să adaug un episod amuzant care mi-a scăpat pe vremuri. Aveam un coleg, modest din toate punctele de vedere, care locuia pe la marginea Bucureştiului. Părinţii lui erau lăptari. El obişnuia să le spună tuturor profesorilor, invariabil, «săru' mâna». Nimeni nu s-a gândit să-i facă observaţie, în afară de profesorul nostru de franceză, Aurel Dinu. Acesta era un om duios, bun dascăl şi căuta să ne înveţe multe lucruri folositoare pentru viaţă şi mai cu seamă reguli de comportare în societate.




Într-o zi, auzindu-l iarăşi pe Manea Gheorghe că-i spune «săru' mâna» l-a oprit şi l-a apostrofat:
- Măi Gheorghiţă, să nu le mai spui domnilor profesori «sărut mâna», aşa cum obişnuieşti tu, că nu e frumos şi nu se potriveşte! În mahalaua unde locuieşti, mai merge să le spui «sărut mâna» învăţătorilor, femeilor şi părintelui Creţu de religie, dar nouă, celorlalţi profesori, să ne spui: «bună ziua», «vă salut», «să trăiţi», însă în nici un caz «săru' mâna». Ai înţeles?
- Am înţeles, domnule profesor!, răspunse Manea spăşit.
- E bine atunci. Du-te în clasă!
- Săru'mâna!
Ceea ce era de demonstrat!".

"ERA  UN EXTRAORDINAR COZEUR"
Îl întreb cum era Grigore Băjenaru. "Era un extraordinar cozeur, îmi răspunde, un povestitor de mâna întâi, vorbea rar, foarte accentuat, nuanţat, avea o voce puternică, rezonantă, povestea cu voluptate şi cu haz, era un prieten extraordinar, devotat, care nu te-ar fi trădat niciodată. Era într-adevăr un produs al generaţiei celei mai bune pe care a avut-o România Dodoloaţă. Şi un mare mucalit..." Cel care obişnuia să spună că "un profesor fără umor inspiră la omor" la liceul tinereţii lui nu a predat niciodată, dar a fost suplinitor prin multe alte şcoli din Bucureşti.

Întrebat, pentru aceeaşi monografie a "Lazărului", cum te poţi simţi împlinit ca profesor, Băjenaru răspundea cu un regret care nu l-a părăsit nicicând: prima, dar nu şi cea mai importantă condiţie este aceea de a preda la liceul la care ai învăţat. Şi de a fi coleg de cancelarie cu foştii tăi profesori, bucurie pe care eu n-am avut-o. Iar a doua este să vezi că foştii tăi elevi au ajuns adevărate personalităţi...

"Nu cunosc aşezarea tuturor liceelor din ţara noastră, dar nu cred să existe vreunul mai pitoresc şi mai fermecător încadrat ca Liceul Lazăr, care este înconjurat din trei părţi de Cişmigiu. (...) Când primăvara se hotărăşte să-şi facă popasul în Bucureşti, se opreşte în prima zi în Grădina Cişmigiu."


Aventura printre astre...
O scurtă perioadă din viaţa lui, câţiva ani, Grigore Băjenaru a lucrat la Observatorul Astronomic din Bucureşti. Profesorul Tudor Opriş ne povesteşte acest moment din viaţa scriitorului, istorisit lui însuşi de Băjenaru: "Directorul Observatorului Astronomic era atunci academicianul Demetrescu. Fusese elev al Liceului Lazăr. Iar Demetrescu era un cititor înnebunit al "Cişmigiu et Comp.".

Băjenaru se găsea într-o mare problemă financiară şi profesională. Lucrase undeva într-un sector care se desfiinţase. Şi rămăsese şomer. Întâmplarea a făcut că într-o zi s-a întâlnit în Parcul Carol cu Demetrescu. S-au văzut s-au îmbrăţişat şi Băjenaru i-a spus că o duce foarte prost cu banii şi nu numai, căci divorţase de puţin timp...

Atunci Demetrescu i-a spus: "Băjenarule, vino la mine la Observator pe post de comentator ştiinţific al ciclului de observaţii astronomice anuale". Şi aşa s-a angajat ca redactor al buletinului Institutului astronomic, care era scos anual. Treaba a ţinut vreo doi-trei ani şi a fost ceva episodic în viaţa lui. Între timp a găsit post chiar în învăţământ. Şi aşa aventura lui astronomică s-a încheiat..."


Povestea trebuia să continue
Cam cu doi ani înainte de moartea scriitorului, întâmplată în 1986, Tudor Opriş îşi aminteşte că Băjenaru i-a propus ceva extraordinar: "Tudore, să facem un gheşeft". Zice: "Tu eşti profesor de atâţia ani la «Lazăr», au trecut atâtea generaţii prin mâna ta. Tu te-ai născut când eu am terminat şcoala... Hai să continuăm împreună «Cişmigiu et Company". Şi făcuserăm chiar o schiţă a romanului. Trebuia să fie un plan al actualităţii şi, pe urmă, un al doilea în care foştii lăzărişti, intrând în interiorul liceului, făceau comparaţii cu ceea ce fusese odinioară.

Şi remarcau că rămăseseră în tradiţie matematicile, profesorii străluciţi de limba română şi biblioteca... Noi lucram la perfectarea unui sistem în care prezentul şi trecutul, printr-o formulă uşor utopistă, de SF, să se împreune. Să găsim echivalenţe între ce a fost şi ce era atunci, să urmărim cum ar reacţiona un lăzărist venind din trecut şi care să intre în lumea «Lazărului». Dar n-am mai apucat..."
Citeşte mai multe despre:   cişmigiu,   măna,   biblioteca pentru toţi,   băjenaru

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Cristian Mandeal revine între 5 și 12 august cu 4 concerte la Sinaia și București, la pupitrul Orchestrei Române de Tineret și Orchestrei Naţionale Simfonice a României

Cristian Mandeal revine între 5 și 12 august cu 4 concerte la Sinaia și București, la pupitrul Orchestrei Române de Tineret și Orchestrei Naţionale Simfonice a României
Galerie Foto În seara de 5 august, de la ora 19, după mai bine de jumătate de an în care nu a putut fi văzută şi auzită pe viu de publicul din România, Orchestra Română de Tineret, dirijată de Cristian Mandeal, solist...

Servitoarea, considerat unul dintre cele mai bune filme sud-coreene, se vede joi, 6 august, la CINEVARA, în grădina Rezidenței BRD Scena9

Servitoarea, considerat unul dintre cele mai bune filme sud-coreene, se vede joi, 6 august, la CINEVARA, în grădina Rezidenței BRD Scena9
Joi, 6 august, de la ora 21:00, în grădina Rezidenței BRD Scena9 (Str. I.L. Caragiale 32), va fi proiectat filmul sud-coreean Servitoarea, regizat de Kim Ki-young, în cadrul seriei de proiecții de film în aer...

Pe val de Angie Thomas

Pe val de Angie Thomas
Boston Globe – Horn Book Honor Book „Fii gata pentru o nouă aventură: citește-o. Învață din ea. Savureaz-o.“ - Kirkus Reviews Brianna, o adolescentă de culoare în vârstă de 16 ani, vrea să...

Bucharest International Dance Film Festival la a șasea ediție: 3-6 septembrie 2020 În deschidere: EMA (regia: Pablo Larraín) Tema festivalului: utopie/ distopie

Bucharest International Dance Film Festival la a șasea ediție: 3-6 septembrie 2020 În deschidere: EMA (regia: Pablo Larraín) Tema festivalului: utopie/ distopie
Galerie Foto Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF), unica manifestare cinematografică din România dedicată filmelor de dans, se pregătește de o nouă ediție, care va avea loc în perioada 3 - 6 septembrie, la...

A 5-a ediție Película: filme online și în aer liber între 9 și 16 septembrie 2020

A 5-a ediție Película: filme online și în aer liber între 9 și 16 septembrie 2020
A 5-a ediție a festivalului Película, singurul festival de film și cultură ibero-americană din România, va avea loc între 9 și 16 septembrie 2020, respectând toate normele și măsurile în vigoare pentru...

De la Codul lui Da Vinci la Simfonia animalelor: scriitorul Dan Brown se reinventează ca muzician!

De la Codul lui Da Vinci la Simfonia animalelor: scriitorul Dan Brown se reinventează ca muzician!
Toată lumea îl cunoaște pe Dan Brown ca fiind un mare scriitor, numeroși oameni asociindu-l cu opera care l-a făcut celebru: Codul lui Da Vinci. Însă istoria marelui autor american nu a început în domeniul...

Weekend cu filme de pe croazetă  aduse de Caravana Les Films de Cannes à Snagov - Cinema în aer liber pe 8 și 9 august la Event Park Snagov –

Weekend cu filme de pe croazetă  aduse de Caravana Les Films de Cannes à Snagov  - Cinema în aer liber pe 8 și 9 august la Event Park Snagov –
Galerie Foto Cu dor de filme și povești spuse în aer liber pe marele ecran, ediția a 3-a a Caravanei Les Films de Cannes își începe călătoria la cinematograful în aer liber de la Event Park Snagov, în weekend-ul 8-9...

Secțiune dedicată regizorului Radu Jude în cadrul Festivalul Internațional de Film goEast din Germania

Secțiune dedicată regizorului Radu Jude în cadrul Festivalul Internațional de Film goEast din Germania
Galerie Foto Șase lungmetraje și patru scurtmetraje ale regizorului român Radu Jude vor fi proiectate la cinema-ul DFF - Deutsches Filminstitut & Filmmuseum din Frankfurt, în versiune originală cu subtitrare în limba...

De la Sundance în deschiderea ANONIMUL IIFF: THE FATHER, cu Anthony Hopkins și Olivia Colman

De la Sundance în deschiderea ANONIMUL IIFF: THE FATHER, cu Anthony Hopkins și Olivia Colman
Prezentat în premieră internațională la Sundance Film Festival și programat pentru a fi lansat în cinematografe în cursul anului viitor, THE FATHER, cu Anthony Hopkins și Olivia Colman, laureați ai Premiilor...

Industria muzicală a concluzionat: Nu există certitudine, dar ne putem agăța de speranță

Industria muzicală a concluzionat: Nu există certitudine, dar ne putem agăța de speranță
În cele trei zile de conferință, Mastering The Music Business a adunat peste 15000 de spectatori care au urmărit 24 de sesiuni online susținute de 55 de profesioniști, din peste 15 țări din întreaga...

Stagiunea TEATRU ÎN TVR – programul celei de-a treia săptămâni

Stagiunea TEATRU ÎN TVR – programul celei de-a treia săptămâni
Stagiunea TEATRU ÎN TVR – programul celei de-a treia săptămâni Toate reprezentaţiile încep la ora 21.00 iar biletele se cumpără direct de la teatre Miercuri, 5 august, Teatrul Dramaturgilor Români ne...

După sfârșit de Clare Mackintosh, o poveste tristă, plină de speranță

După sfârșit de Clare Mackintosh, o poveste tristă, plină de speranță
După ce și-a câștigat un renume ca autoare de thrillere psihologice, a fost tradusă în peste 40 de țări, iar cărțile s-au vândut în milioane de exemplare, Clare Mackintosh și-a surprins cititorii cu ultimul...

Lansarea raportului pieței de artă din prima jumătate a lui 2020, inclusiv perspective 2020-2021, în contextul pandemiei

Lansarea raportului pieței de artă din prima jumătate a lui 2020, inclusiv perspective 2020-2021, în contextul pandemiei
Galerie Foto Institutul de Management al Artei, divizie de cercetare, statistică și educație a grupului Artmark, cunoscută în spațiul public nu doar pentru organizarea de cursuri despre artă și piața de artă, ci și pentru...

Jurnalul vă oferă miercuri o carte cu intrigi, sabotaje și acțiuni neortodoxe petrecute în... mănăstire: ”Alegere de stareță”, de Damian Stănoiu

Jurnalul vă oferă miercuri o carte cu intrigi, sabotaje și acțiuni neortodoxe petrecute în... mănăstire: ”Alegere de stareță”, de Damian Stănoiu
Credeați că viața în mănăstire este monotonă și că alegerea unei starețe este un lucru ușor? Că numai în politică se pun piedici contracandinaților? Ei bine, aflați că nu e așa, din cartea oferită...

Ecranizarea romanului „Oameni normali” de Sally Rooney are patru nominalizari la Premiile Emmy

Ecranizarea romanului „Oameni normali” de Sally Rooney are patru nominalizari la Premiile Emmy
Galerie Foto Ecranizarea romanului scriitoarei irlandeze Sally Rooney, „Oameni normali”, a fost nominalizata la Premiile Emmy pentru regie, scenariu si casting, alaturi de actorul Paul Mescal, care a fost nominalizat...
Serviciul de email marketing furnizat de