Shukari, manca-v-as!

Tiganii s-au catarat cu mult avant pe val. Pe valul distractiei si-al muzicii. Si-au scos la-naintare traditia veche de guristi innascuti, s-au inarmat cu linguri, butoaie si cartoane, au batut palma cu DJ Vasile, Matze si alti cativa si s-au dat cu tupeu la manele si-alte "bruiaje" fonice moderne.

TACAMURI SI MUZICA. Tamango, un ursar "coolt" facand muzica din linguri

Trahanache-al lui Caragiale mult intelept grait-a. Si nu o data. De mai multe ori. Da’ cata dreptate zacea in celebra lui sintagma obsesiva "Putintica rabdare" nu ne-am dat seama decat foarte de curand. Cand am auzit ca tiganii ursari, pe numele lor de buletin, proprii si cat se poate de adevarate si oficiale, Napoleon, Tamango, Clasic, si pe numele lor de scena Shukar, si-au tras un featuring de toate frumusetea cu muzicieni mai de-ai nostri. Care-i legatura cu Trahanache, care propovaduia rabdarea? Pai, uite, am fost cuminti, l-am ascultat, si-am ajuns sa dam bani din buzunar, pe "belet", ca sa-i vedem pe tiganii de la mama lor, performand live, la ArCub, de 1 Aprilie, in premiera. Am fi zis noi, spalati si parfumati, c-o sa vina puhoi de lume ca sa-i auda si sa-i aplaude pana li se-ncing palmele? Si, colac peste pupaza, sa te trezesti ca n-ai loc in sala. Iac-asa! Si ca tiganu’-i om de treaba, tine la fanii lui, asa c-o mai pune-o data de concert, la 24 aprilie, ca sa nu planga romanu’ ca l-a saracit de distractie ursareasca.

PREMIERA DE PREMIERA. De parca Shukar Collective si combinatia lor bizara de sound "de satra" si "electronic sound" de la DJ Vasile si ai lui n-ar fost suficient de tulburatoare pentru un public suprasaturat de epidemia moderna de manele, a mai poposit si Mircea Florian, cu instrumentele lui traditionale. Pai, alea suna a folk adevarat numai daca te uiti la ele! Daca le mai si auzi, si daca mai ai langa tine si-o gasca de prieteni, nici nu-ti mai trebuie scaun. Nu, asta chiar nu-i gluma. Tot o premiera. Dupa pauza, cand a intrat Tamango (ca Napoleon si Clasic au fost retinuti de necazuri omenesti) cu lingurile, blidele si cartoanele lui, a-ntepenit lumea la usa. Duca-se locul pe scaun, duca-se colega pierduta pe traseu, duca-se tot ca…

MAME SI MANELE… "ca canta Tamango". Un smecher din sala, bine intentionat de altfel, s-a lasat dus de val, undeva intre-nceputurile omenirii si-ale evolutiei gramaticale, si-a zis sa intre-n vorba cu "taganu’". Sa-i fie pe plac. Sa vorbeasca pe-ntelesul lui. Ca daca-l cheama Tamango si canta la lingura, e clar ca n-ajunge la "sufletu’ lu’ el" decat cu "Traiasca mamele voastre care v-a facut". Insa… surpriza! O fi vorbit smecheru’ in dialect, da’ tot a nimerit in porumbi. Ca mamele seamana suspect de mult cu manele, mai ales intr-o ditai sala, cand chinui coardele vocale sa emita un chiot cu bataie lunga. Asa ca Tamango-al nostru i-a-ntors-o la fileu instant: "Ba… noi nu cantam manele. Noi suntem tigani ursari".

IN CAUTAREA FERICIRII

Tamango si ai lui au trupa de trei ani. Cine sunt si care e obiectul lor de activitate? Sunt tigani ursari si fac o muzica speciala. Ca sa fim mai exacti, o muzica ursareasca. Si da, o fac, nu doar o canta. Pentru ca treaba asta nu se-nvata. Se face din mers. Cum zice Tamango, cand te-apuca supararea pe viata, in loc sa te iei la harta cu "famelia", te dai deoparte si te-apuci sa canti. Iata deci si reteta! Care-i meniu’ la concerte? "Muzica ursareasca din buricul pamantului, telurica, foarte barbateasca si primitiva, dar si foarte tandra. Muzica unui barbat in cautarea eternei lui fericiri." Asa a zis Tamango, asa transmitem mai departe. Tocmai bine, c-am mai descifrat o enigma: si barbatii sufera si-si cauta fericirea…