Simona Intelectual

Dumneavoastră aţi auzit de Simona Senzual? Că eu am auzit şi voiam să ştiu dacă mai sunt şi alţi intelectuali care au auzit de ea. Deci, am auzit de Simona Senzual care, după cum îi spune şi numele, e senzuală.

Logic, că doar n-o fi intelectuală! Am văzut-o la "Cireaşa de pe tort" şi m-am gândit: "Uite un om dintr-o bucată". Fireşte, încă n-am stabilit din ce fel de bucată, dar ce am stabilit este că e dintr-o singură bucată! Acest lucru nu ar putea să fie neapărat de bine, dar de ce să ne gândim la mai rău când am putea să ne gândim la mai bine. În ciuda aparenţelor (care am studiat-o mai bine zilele astea, care pot să spun acest lucru şi să nu-mi fie jenă), în ciuda aparenţelor, spun, Simona Senzual e o fată deosebită şi nu-nţeleg ce au toţi cu ea. Aşa o doamnă eu n-am mai văzut de mult. Ştie şi română şi e foarte drăguţă cu oamenii: "A încercat să mai destingă puţin atmosfera" (foarte drăguţ din partea ei c-a sesizat acest lucru). Simona Senzual e o fată care este o fată care nu este decât o fată senzuală. Mi-ar plăcea să-i ştiu numele de familie. Sunt convinsă c-o cheamă într-un fel foarte naşpa şi d-aia şi-a făcut nume de scenă. Bine, e adevărat, sinceră să fiu, eu pe scenă n-am văzut-o, deşi, e adevărat, umblu des prin cluburile de striptease, care sunt moartea mea.

În primul rând că Simona Senzual e foarte bine că există, chiar şi aşa. Lumea ar fi mai săracă fără Simona Senzual. Noi am fi mai puţin deştepţi fără Simona Senzual. Am înţeles că bărbaţii sunt absolut înnebuniţi după Simona Senzual şi, zilele astea, tot uitându-mă la "Cireaşa de pe tort", am înţeles şi de ce. De ce? Pentru că e, într-adevăr e o fată deosebită. Am înţeles că, la un moment dat din cariera ei de.... ăăăăăă... deci în cariera ei de.... am înţeles că la un moment dat în cariera ei, Simona Senzual a şi cântat. Şi că acum e de-o modestie rară: "Lasă-mă pe mine, că eu nu sunt cântăreaţă".

Ei, măi Simona, nu eşti cântăreaţă! Că doar n-oi fi cine-ştie-ce. Eu zic să laşi la o parte această modestie care te caracterizează şi să mergi mai departe cu fruntea sus, ca să se vadă mai bine rujul ăla ciclam care te prinde atât de bine şi se asortează perfect, la nuanţă!!!, cu unghiile tale lungi de care nici nu-mi e frică. Sincer, dar sincer, să ştii că eşti o fată deosebită şi-mi place foarte mult de tine, eşti un caracter aparte şi lasă-i pe toţi oamenii ăia care nu te-nghite că e invidioşi şi d-aia. Tu, mămică, urmează-i îndemnul lu’ intelectualu’ ăla de Petru Rareş: fii iarăşi ce-ai fost şi mai mult decât atât!