Tabara nu tabara

Buna ziua, stimati intelectuali, si bine v-am regasit la o noua emisiune pe care, bineinteles, o urmariti cu religiozitate in fiecare duminica dimineata. Este vorba, cum, bineinteles, v-ati prins, de "Parte de carte" - fetita cu chibriturile a emisiunilor de televiziune, nevasta cea nebuna si ascunsa intr-un pod (cum am vazut cu totii cel putin intr-un film), aceasta Cosette a televiziunii (si enumerarea ar putea continua in aceeasi semantica). Se pare ca oamenii care programeaza emisiunile in Pro sunt mai mult contra decat pro aceasta emisiune.

Prudent sutuita la ora zece a duminicilor in care orice crestin, bun sau rau, se imbraca frumos si se duce la biserica, emisiunea asta il frustreaza pe intelectualul ravasit de mistici duminicale fix de ceea ce-i propune. Nedrept juxtapusa Sfintei Liturghii, ora zece a "Partii de carte" ii fura omului placerea intalnirii cu unul dintre cei mai buni oameni de televiziune si cu invitatii lui. O emisiune buna avem si noi in, nu-i asa, peizajulmediadigromanezg, si p-aia o luam in suturi. Din ciclul "sa nu zicem ca n-avem". Il avem si pe Tabara, il avem si pe Plesu, il avem si pe Dan C. Si ce? Cei care programeaza emisiunile in pro (cu "pi" mic!) ne spun sa ne spalam cu ei pe cap, ca ei nu pot s-o dea altcandva.

Nu pot s-o dea sambata dimineata, pentru ca atunci tot poporul se uita la masini bengoase si, oricum, da cu aspiratorul. Nu pot s-o dea duminica la pranz, pentru ca atunci tot poporul sta la masa, nu se uita in gura la toti intelectualii. Sambata seara, in nici un caz. Sambata seara se dau filme cu oribilitati si, oricum, nici o televiziune nu e indeajuns de tampita la cap ca sa-l dea pe Tabara in loc de Van Damme. In primul rand ca Tabara nu face spagatul in aer si nici macar nu se califica la concursul "cel mai tare bataus". In ciuda numelui sau, se pare ca Tabara nu tabara pe nimeni. Sau pe aproape nimeni. Ne declaram crestin-ortodocsi in proportie cvasitotala, dar programam cele mai bune emisiuni in prime-time-ul bisericii. Un fenomen normal in anormalitatea lui. Targetul emisiunilor de acest gen este, ca-mi cer si scuze acuma, si cel care se duce la biserica duminica dimineata. Prin urmare, singura solutie ca sa poata urmari emisiunea ar fi ca targetul acesta sa fie bolnav. Hmmm… "suna periculos de sus pana jos". Sau, pentru ca Tabara sa tabere totusi pe cineva, ar mai fi o solutie. Ca printre cei care-i urmaresc emisiunea sa existe totusi atei.

Singurul om de televiziune care se scuza ca nu stie sa pronunte un nume, unul dintre putinii care abordeaza cu decenta politica delicata a dialogului, care nu l-ar intreba pe Blaier cum se vede lumea prin ochii lui albastri (vezi tevere Cultural), Tabara e, cum spuneam, o Cosette. Ce-i drept, o Cosette cu barba.