x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un spirit poetic abisal, însetat de absolut

0
Autor: Claudia Daboveanu 01 Dec 2009 - 00:00
Un spirit poetic abisal, însetat de absolut
Răzvan Voncu este cunoscut de studenţii şi absolvenţii Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti drept un specialist în literatura română veche. Înclinaţiile sale au însă multe alte direcţii, îndreptându-se către literatura modernă, contemporană şi spre studii culturale.

Este semnatarul unei consistente - din toate punctele de vedere - prefeţe la volumul "Moartea căprioarei", care apare miercuri, 2 decembrie, în colecţia Biblioteca pentru toţi. Ne-a vorbit despre arta poetică a lui Nicolae Labiş şi despre locul pe care acesta îl ocupă în istoria literaturii române postbelice.


Jurnalul Naţional: Ca stil, unii critici literari îl "acuză" pe Labiş că a oscilat între Rimbaud şi Maiakovski. Un amalgam straniu între "l'enfant terrible" şi rebelul angajat (politic sau nu). Dumneavoastră pe care dintre cei de mai sus îl consideraţi mai aproape? Sau poate vedeţi alte influenţe...

Răzvan Voncu: Ar fi bine dacă discuţiile pro sau contra lui Labiş s-ar purta la nivelul stilului poetic. Din păcate, ele se poartă mai ales la nivelul angajamentului politic al scriitorului, făcându-se abstracţie de vârsta la care s-a exprimat acest angajament şi de contextul politic imposibil în care acest talent a fost silit de destin să se manifeste. Labiş însă chiar aşa a fost: un amalgam original între o conştiinţă romantică, revoltată de nedreptate, şi un spirit poetic abisal, turbulent, însetat de absolut şi atras de otrava poeziei.

Labiş era în egală măsură ispitit de fenomenul colectiv al revoluţiei şi de cel, strict personal, al poeziei. Nu e vina celui care debuta la 15 ani că singura înfăţişare a revoluţiei care îi era cunoscută era aşa-zisa "revoluţie" comunistă.

 

Zborul i s-a frânt imediat după decolare...
Coincidenţă sau nu, şi Rimbaud, şi Labiş şi-au încheiat brusc cariera la 21 de ani. Primul rupând-o cu poezia şi apucându-se de comerţul cu sclavi, cel de-al doilea trecând într-o altă dimensiune. Contestaţi, adulaţi, amândoi parte importantă din perioada literară pe care au reprezentat-o. În contextul deschizătorului de drum pe care au apucat colegii săi de generaţie, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag etc., Labiş unde se situează?

Marea diferenţă dintre destinul lui Rimbaud şi cel al lui Labiş şi, în acelaşi timp, marea neşansă a poetului nostru a constat în metabolismul său poetic.

Rimbaud a avut un metabolism extrem de rapid, a "ars" repede, astfel că la 21 de ani, când a abandonat literatura, opera sa poetică era încheiată. De aceea, el nu este un precursor, ci un reper al simbolismului. Labiş al nostru era un poet destinat unei lungi cariere, pentru care se şi pregătea, de altminteri. Însă, vai!, zborul lui s-a frânt, practic, imediat după "decolare"...

Această neîmplinire ne obligă astăzi să îl considerăm doar un precursor, al cărui curaj estetic prefaţează o epocă de mare poezie. Nicolae Labiş a încercat pe cont propriu multe dintre inovaţiile pe care generaţia '60 le va transforma în poezie. Nu a avut timp să facă mai mult. Autenticitatea căutărilor lui totuşi e suficientă pentru a-i rezerva un loc de gală în istoria literaturii postbelice.

 

Labiş a fost prea puţin editat după '89, dar nu numai. Ca poet exponenţial al "noii literaturi", el a murit, de fapt, ca autor interzis. Cum vă explicaţi că toate generaţiile, de la cei care acum au vârsta lui Labiş, dacă ar fi trăit, la adolescenţi, îi ştiu pe de rost poeziile, fie că-i vorba despre "Moartea căprioarei" sau despre "Dans"? Această din urmă poezie şi "Am iubit" au fost puse pe muzică de Ducu Bertzi, respectiv Mihaela Bustuchină...

Sunt două, dacă nu trei chestiuni diferite. Prima, a editării operei sale. N-aş spune că a fost puţin editat, în raport cu cât de puţin au fost editaţi alţii (Ioan Alexandru, bunăoară). În fond, acum, după 1989, apar primele ediţii ale prozei, teatrului şi folcloristicii sale. Însă toate aceste ediţii au fost realizate la edituri marginale, în tiraje confidenţiale şi, din această cauză, n-au pătruns în conştiinţa literară. Nu vreţi să vă povestesc ce dificultăţi am avut în a mi le procura.

Această ediţie în colecţia Biblioteca pentru toţi, sub egida Jurnalului Naţional, este prima adevărată, după mai bine de două decenii! Sincer să fiu, am rămas descumpănit când am aflat că urmează să apară. Mi-am şi spus: "Uite, domnule, că Marius Tucă nu glumeşte. Mişcarea de rezistenţă nu e o găselniţă de marketing, omul acesta chiar face ce spune...".

A doua chestiune e cea a statutului lui Labiş în 1956, când, în contextul reprimării revoluţiei maghiare şi al restalinizării, poetul începuse să fie privit cu ochi răi de tartorii propagandei de partid. E adevărat că, la jumătatea anului, tânărul scriitor trăia euforia receptării favorabile a volumului său "Primele iubiri". Însă volumul respectiv fusese predat editurii cu un an mai înainte, în 1955!

În decembrie 1956, înainte de accidentul care i-a pus capăt zborului, volumul "Lupta cu inerţia" era deja blocat de cenzură şi avea să apară postum, doi ani mai târziu, bine "periat", astfel încât să îşi piardă caracterul dinamitard. Starea de euforie bahică în care Labiş trăia în ultimele sale săptămâni de viaţă nu este fără legătură cu soarta nefericită a acestei cărţi.

 

Cea de-a treia este problema popularităţii. Personal, nu sunt sigur că Labiş mai este la fel de popular ca în urmă cu trei-patru decenii. Sondajele de sociologie literară, atâtea câte sunt, nu îl indică printre primele preferinţe poetice ale tinerilor. Însă este sigur că el rămâne încă destul de popular, mai ales pentru un poet mort în urmă cu 53 de ani (Doamne, cum trece timpul!), înainte de a lăsa o operă închegată. Categoric că transformarea unor poezii în cântece folk, de nişte cantautori cu gust şi sensibilitate poetică, a contribuit la această popularitate peste timp.

 

Nu a căutat şi nu s-a bucurat de privilegii
A avut Labiş avantaje de pe urma faptului că a scris poezie angajată sau era vorba despre o credinţă sinceră în "idealurile comunismului", generată de candoarea vârstei? Unii contemporani ai săi l-au detestat, pentru că era în graţiile lui Mihail Sadoveanu, un potentat politic al vremii, care-l susţinea din umbră...

Cercetând presa vremii, consultând monografiile şi parcurgând cu un ochi avid mărturiile prietenilor săi (de unul dintre ei, marele poet Gheorghe Tomozei, am şi fost apropiat), nu am avut impresia că Labiş ar fi avut duşmani. Mărunţi cârtitori, da, mediocri colegi la şcoala de literatură, fără îndoială. Însă simpatia îl înconjura pe poet oriunde s-ar fi aflat.

Unul dintre motivele acestei simpatii generale era tocmai sinceritatea credinţelor şi idealurilor sale. N-am nici o îndoială că Labiş, până prin 1955, a crezut sincer în idealurile comunismului, care, la nivel declarativ, erau generoase. Sinceritatea se vădeşte prin faptul că poetul nu a căutat şi nu s-a bucurat de privilegii. Nu s-a străduit niciodată să obţină premii (foarte bănoase, în epocă), nici să publice la Scînteia şi cu atât mai puţin ca, la adăpostul lozincilor comuniste, să stea la Castelul Pelişor şi să doarmă în patul Reginei Maria.

Relaţia sa cu Sadoveanu nu i-a dezonorat nici pe unul, nici pe celălalt. Labiş nu admira în Sadoveanu pe potentatul comunist, ci pe marele scriitor, "continentul" Sadoveanu. Să nu uităm niciodată, atunci când vorbim despre participarea lui Mihail Sadoveanu la actele puterii comuniste, că vorbim despre un prozator uriaş, unic în literaturile europene (din păcate, şi intraductibil). Sprijinirea lui Nicolae Labiş este una dintre faptele meritorii ale lui Sadoveanu.

 

Este, pe rând, poet, dramaturg, prelucrător de folclor...
Labiş a lăsat o mulţime de manuscrise pe la prieteni (sau mai puţin prieteni). Proiecte neterminate... Poate unele s-au şi pierdut. A apucat să scrie nu doar poezie, ci şi proză, dramaturgie, cochetând chiar cu folcloristica. S-a exprimat vreodată în ceea ce privea devenirea lui literară? Din proiecte se întrezărea altă direcţie, în afară de poezie?

Unul dintre elementele prin care Labiş anticipează demersurile generaţiei lui Nichita Stănescu este şi această polivalenţă. Labiş nu e un poet care scrie şi proză sau teatru. El este, pe rând, poet, prozator, dramaturg, culegător şi prelucrător de folclor. Din nefericire, pentru alte modalităţi decât poezia a avut şi mai puţin timp. Dacă e să mă hazardez, aş spune că avea talent şi pentru teatru. Un teatru de idei şi epic, în maniera Brecht.

Mărturisiri literare a făcut mai ales prietenilor. În epocă, se puteau publica asemenea texte numai dacă erau 100% devotate idealurilor comuniste, adică dacă se alcătuiau din şiruri nesfârşite de lozinci. Labiş reflecta foarte profund la literatură şi la rostul său în literatură. Dacă e să îi credem pe prietenii săi, nota acestor reflecţii era maturitatea.

 

A trăit puţin, dar numai pentru poezie...
Se ştie cum scria? Spontan sau laborios?

Se ştie că era un poet cu o bogată inspiraţie. În acelaşi timp, îşi lucra îndelung textele. "Lupta cu inerţia" a beneficiat, de pildă, de nu mai puţin de trei versiuni. Nu uitaţi că vorbim despre un scriitor plecat dintre noi la 21 de ani!

 

Dincolo de oboseala existenţială, golul interior şi exterior, inutilitatea efortului, sentimentul morţii - motive des întâlnite în poezia lui Labiş, dar atât de actuale -, ce altceva îl poate atrage pe cititor să-i (re)citească opera?

Labiş e mai actual acum, paradoxal, decât era în anii '80. Dincolo de temele şi fantasmele despre care vorbiţi, cred că elementul esenţial care îi face - şi îi va face şi de-acum încolo - pe cititori să deschidă cărţile sale îl reprezintă intensitatea şi autenticitatea trăirii poetice. Omul acesta a trăit puţin, dar cât a trăit a trăit numai pentru poezie şi pentru comunicarea umană intensă pe care aceasta o prilejuieşte.

"Labiş chiar aşa  a fost: un amalgam original între o conştiinţă romantică, revoltată de nedreptate, şi un spirit poetic abisal, turbulent, însetat de absolut şi atras de otrava poeziei. Labiş era în egală măsură ispitit de fenomenul colectiv al revoluţiei şi de cel, strict personal, al poeziei. Nu e vina celui care debuta la 15 ani că singura înfăţişare a revoluţiei care îi era cunoscută era aşa-zisa «revoluţie» comunistă"
Răzvan Voncu

Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 



Mai multe titluri din categorie

Duminici clasice, la TNT, în luna iunie

Duminici clasice, la TNT, în luna iunie
Galerie Foto Producții americane nominalizate și premiate cu Oscar, apreciate de National Board of Review și de Sindicatul scenariștilor americani, vor fi difuzate de TNT, în luna iunie, în programul „Duminici clasice/...

PREMIERĂ - MARINA ȘI ULAY de Edith Negulici la Teatrul Evreiesc de Stat

PREMIERĂ - MARINA ȘI ULAY de Edith Negulici la Teatrul Evreiesc de Stat
Teatrul Evreiesc de Stat, în parteneriat cu Teatrul Dramaturgilor Români, prezintă vineri, 21 mai și sâmbătă, 22 mai, de la ora 19.00, PREMIERA spectacolului MARINA ȘI ULAY de Edith Negulici, regia și...

Jaemin Han din Coreea de Sud este marele câștigător al Finalei de Violoncel la Concursul Internațional George Enescu 2020/2021. Record de vârstă: cel mai tânăr câștigător în istoria Concursului Enescu

Jaemin Han din Coreea de Sud este marele câștigător al Finalei de Violoncel la Concursul Internațional George Enescu 2020/2021. Record de vârstă: cel mai tânăr câștigător în istoria Concursului Enescu
Galerie Foto Jaemin Han a câștigat marele premiu al secțiunii de violoncel la Concursul Internațional George Enescu, după o finală în care a interpretat Concertul nr. 1 în mi bemol major pentru violoncel și orchestră op....

Feminismul exploziv al Věrei Chytilova - încălzirea pentru OWR#14

Feminismul exploziv al Věrei Chytilova - încălzirea pentru OWR#14
Galerie Foto Věra Chytilova este un nume esențial în istoria pe care o trasează cinematografia la feminin. Anarhică, liberă, experimentală, angajată - toate aceste caracteristici se potrivesc deopotrivă secțiunii...

Cum vindeci cele mai grele boli. Vezi în cartea "Doctorul lăuntric", de Prentice Mulford, oferită marţi cu Jurnalul

Cum vindeci cele mai grele boli. Vezi în cartea "Doctorul lăuntric", de Prentice Mulford, oferită marţi cu Jurnalul
Jurnalul vă oferă marţi o carte care te ajută să te însănătoşeşti folosind gândurile pozitive, într-o eră în care oamenii încearcă disperaţi să vindece bolile și nu pe ei înșişi. O carte care ne...

Electric Castle nu va avea loc anul acesta: Se amână pentru 2022

Electric Castle nu va avea loc anul acesta: Se amână pentru 2022
Festivalul Electric Castle nu va avea loc anul acesta, după ce oranizatorii au decis amânarea pentru 2022: „În urma măsurilor și restricțiilor pentru evenimente anunțate recent , nu există un scenariu real...

Magdalena Popa Buluc în dialog cu Ștefan Câlția: „Fantasticul este realitatea văzută cu ochii unui copil”

Magdalena Popa Buluc în dialog cu Ștefan Câlția: „Fantasticul este realitatea văzută cu ochii unui copil”
Galerie Foto La mulți ani, sănătate și dragoste, Ștefan Câlția! Pe o stradă liniştită a vechiului Bucureşti se află atelierul maestrului Ştefan Câlţia, construit de el în stilul arhitectural al secolului trecut, cu...

Poezia ilustrației: „Ligia Macovei și lirica lui Tudor Arghezi”

Poezia ilustrației: „Ligia Macovei și lirica lui Tudor Arghezi”
Muzeul Municipiului București invită publicul să viziteze, începând cu data de 14 mai 2021, ora 10.00, expoziția tematică „Ligia Macovei și lirica lui Tudor Arghezi”. 12 lucrări de grafică, printre care...

Nominalizările la Premiile Gopo 2021

Nominalizările la Premiile Gopo 2021
Galerie Foto „Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), „colectiv” (r. Alexander Nanau), „Ivana cea groaznică” (r. Ivana Mladenovic) și „Tipografic majuscul” (r. Radu Jude) sunt filmele care intră oficial...

Lecturi seducătoare. Trei romane din colecția ANANSI, desemnate cărțile anului la British Book Awards 2021

Lecturi seducătoare. Trei romane din colecția ANANSI, desemnate cărțile anului la British Book Awards 2021
Galerie Foto Aseară, 13 mai, a avut loc ceremonia de decernare a British Book Awards, ediția 2021, un eveniment cu tradiție în Marea Britanie, inițiat acum 31 de ani de publicația The Bookseller, cunoscut și ca „Premiile...

... Adio, domnule Haffmann , o dramă cu accente comice și suspans, în regia lui Felix Alexa

... Adio, domnule Haffmann , o dramă cu accente comice și suspans, în regia lui Felix Alexa
Galerie Foto Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti anunţă, în premieră pe ţară, la Sala Pictura, spectacolul Adio, domnule Haffmann.   Regizorul Felix Alexa și scenografa Andrada Chiriac revin pe...

Circul de Stat, redeschis special pentru prietenii „1, 2, 3 și afli tot ce vrei”!

Circul de Stat, redeschis special pentru prietenii „1, 2, 3 și afli tot ce vrei”!
Galerie Foto Pentru prima oară după un an de pauză, porțile Circului de stat „Metropolitan” se deschid sâmbătă dimineață. O ediție specială realizată de Irina Mohora, despre secretele din spatele marilor spectacole de...

TVR 2 aduce filmul IRIS, cu Judi Dench - o frumoasă poveste -reală- de dragoste eternă

TVR 2 aduce filmul IRIS, cu Judi Dench - o frumoasă poveste -reală- de dragoste eternă
Duminică, 16 mai, de la 22.10, urmăriţi la "Filmul de artă" una dintre marile poveşti reale de dragoste ale secolului trecut, într-un film de Oscar, cu 14 trofee şi alte peste 30 de nominalizări. Descrisă...

Expoziția „Alianța Inimilor” 100 de ani de la Convenția de alianță româno-polonă

Expoziția „Alianța Inimilor”  100 de ani de la Convenția de alianță româno-polonă
Cu ocazia împlinirii unui secol de la încheierea Convenției de alianță defensivă de la București între Regatul României și Republica Polonă (3 martie 1921), Muzeul Național Cotroceni, în parteneriat cu...

Cătălina Ponor va prezenta punctajul acordat de juriul României la Eurovision 2021

Cătălina Ponor va prezenta punctajul acordat de juriul României la Eurovision 2021
Galerie Foto Mai sunt doar opt zile până la startul Eurovision 2021, iar emoțiile artiștilor cresc de la o repetiție la cealaltă. Fiecare dintre ei concurează pentru un punctaj adunat din notele juriului și cele acordate de...
Serviciul de email marketing furnizat de