ARTEXIM a solicitat Ministerului Afacerilor Interne să facă demersurile legale pentru a verifica legalitatea scoaterii la licitație a unor bunuri și manuscrise ce i-au aparținut compozitorului George Enescu

ARTEXIM, organizatorul Festivalului Internațional George Enescu, a informat astăzi Ministerul Afacerilor Interne, în legătură cu anunțul făcut de o casă de licitații din București, cu privire la punerea în vânzare a unor bunuri și manuscrise care au aparținut compozitorului George Enescu și care, potrivit specialiștilor, ar trebui să fie în patrimoniul național.

ARTEXIM a solicitat MAI să sprijine clarificarea situației, prin demersurile legale pentru a verifica proveniența acestor bunuri și dacă scoaterea la licitație respectă cadrul legal.

ARTEXIM a arătat că felul în care este anunțată scoaterea la licitație a acestor bunuri ridică numeroase semne de întrebare, pe care autoritățile trebuie să le verifice, precum:

1. Nu este cunoscută proveniența acestor piese manuscrise, dintre care unele sunt inedite. Este specificată colecția Romeo Drăghici, avocat prieten și secretar personal, multă vreme, al lui Enescu. Dar Romeo Drăghici, totodată fondator și primul director al Muzeului „George Enescu“ și mai ales legatarul său testamentar, a donat el însuși mai multor fonduri publice – în primul rând Muzeului Enescu, apoi Arhivelor Naționale și Cabinetului de Muzică al Academiei Române – tot ceea ce rămăsese de la Enescu. Fidelitatea sa pentru orice a rămas de la Enescu (încredințat lui direct, în 1946) sau a rămas în cuprinsul proprietăților din țară ale lui Enescu (după moartea sa, în 1955, respectiv după 1968, la moartea soției lui Enescu) justifică, în contextul acestei licitații, examinarea juridică și patrimonială cea mai atentă.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

2. Manuscrisul tragediei lirice (numită „piesa“) Œdipe, cu preț de pornire la 100.000 euro și evaluat a fi adjudecat la 300.000 euro, este și mai problematic. Œdipe, după standardele creatorului său și ale muzicologiei internaționale, este reușita supremă a lui Enescu. Casa „Historic“ nu menționează nici dimensiunile, nici datarea, nici traseul partiturii, iar cele câteva fotografii plasate pe site-ul licitației justifică ele însele un control, știut fiind că un asemenea document nu poate lua calea unei colecții private, căci angajează la cel mai înalt nivel responsabilitățile patrimoniale maxime ale Statului român.

3. Vioara menționată a fi un Guarneri dăruit lui Enescu de Casa Regală, la o dată și într-un context complet neclare, este un instrument care nu apare în familia viorilor bine-cunoscute pe care a cântat de-a lungul vieții Enescu (în principal patru, fiind cunoscute un număr de douăsprezece, printre care aceasta de la 1885 nu figurează). De aceea, se poate presupune că este vorba de o informație falsă, câtă vreme nu există dovezi clare să susțină aserțiunile organizatorului.

4. Astfel de practici asociate celor mai importante fonduri de patrimoniu cultural din ultimii 150 de ani au fost sesizate și la licitațiile anterioare. În decembrie 2019 și în aprilie 2021, Casa de licitații „Historic“ a organizat două licitații cu manuscrise care i-au aparținut lui Mircea Eliade, unele inedite, altele defectuos editate. Cele două licitații cu fonduri din colecția Mircea Handoca, obținute de acesta fraudulos înainte de decembrie 1989 și niciodată restituite circuitului public, au fost blocate în urma presiunii publice. Astfel, majoritatea loturilor din licitația din 4 aprilie 2021 au fost cumpărate – prin drept de preemțiune – de Academia Română pentru Biblioteca Academiei Române, dar numai de ce a fost anulat un drept de preemțiune obținut în condiții neclare de Casa „Historic“ de la Arhivele Naționale. Similitudinea între risipirea tezaurului de manuscrise Eliade și risipirea tezaurului de manuscrise Enescu devine tot mai documentabilă.