Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cand impreuna cu patru dintre tinerii mei colegi am purces acum ceva vreme la documentarea unei istorii instutionale a culturii romane am (re)descoperit o realitate pe cat de ofertanta pentru cercetatori, pe atat de frustranta in raport cu alte culturi. Am incercat sa desenam o harta cu trasee obligatorii si, verificand existenta unor surse bibliografice, am ajuns invariabil la Biblioteca Academiei Romane.
Am reusit cu greu ne transportam intr-o alta realitate – cea pe care la jumatatea secolului al XIX-lea o traia intelectualul roman –, una in care marile proiecte ale Societatii Academice Romane erau conditionate de crearea unei biblioteci care sa adune si sa conserve fondul national de manuscrise si tiparituri.
Infiintata la 6 august 1867, la un an dupa fondarea Societatii Academice Romane, Biblioteca Academiei Romane este astazi, dupa 145 de ani, cea mai bogata biblioteca romaneasca, detinand fondurile cu cele mai multe titluri de imprimate romanesti, incepand cu cele mai vechi, pana la cele care apar azi.
Am verificat, de-a lungul a cateva decenii, perceptia unor confrati, venerabili istorici literari, asupra acestei institutii. Reactiile au fost, mai toate, animate de acelasi sentiment de apartenenta la o initiere simbolica, dobandita gratie lucrului la o anume masa din sala de lectura a Bibliotecii Academiei. imi vine in minte una dintre prozele lui Cartarescu, "Arhitectul", in care obiectul, o Dacie, si subiectul se contopesc in cele din urma.
Acelasi transfer cred ca se petrece si cu intelectualul roman, lector permanent la Biblioteca Academiei: locul devine omul iar omul nu poate fi inteles in absenta relatiei sale istorice cu locul rezervat in sala de lectura.
Unii dintre dumneavoastra poate vor fi tentati sa traduca acest elogiu contextual drept o invitatie imediata spre "explorarea" unui nou teritoriu. Daca se va intampla, va rog sa va notati in agenda sau sa retineti cateva repere istorice si cateva cifre. Va vor ajuta in drumul initiatic pe care il aveti de parcurs. Istoria acestei institutii este legata de istoria Bibliotecii Colegiului Sf. Sava (fondata de eruditul roman Constantin Cantacuzino in 1679), de aceea a Bibliotecii Mitropoliei din Bucuresti, datand din secolul al XVIII-lea, de cea a bibliotecii de renume european a Mavrocordatilor si a altor numeroase biblioteci monastice.
Colectiile de carte romaneasca si straina, precum si cele de periodice au fost imbogatite permanent prin achizitii si donatii si, daca in 1901, colectiile Bibliotecii Academiei se cifrau la aproximativ 140.000 de unitati, iar in 1967 ele totalizau 5.750.840 de unitati, astazi ele au depasit 12.000.000 de unitati de biblioteca.
Colectiile de imprimate ale Bibliotecii Academiei Romane se impart in doua mari fonduri: carti si periodice.
Cartile romanesti vechi si foile volante sunt conservate si organizate in colectii separate.
Fondul de carte inseamna in primul rand fondul publicatiilor imprimate in limba romana pe teritoriul tarii sau in strainatate, cartile publicate in strainatate de autori romani, ca si publicatiile straine despre romani sau despre Romania. Acest fond provine in cea mai mare parte din donatii ale unor biblioteci private, imbogatit dupa 1885 cu toate publicatiile aparute in tara, prin aplicarea, in acelasi an a Legii depozitului legal.
Mentionat ca fond independent inca in 1888, fondul de publicatii periodice al Bibliotecii Academiei Romane constituie colectia cu cele mai numeroase periodice romanesti, publicate in limba romana sau in alte limbi. Sunt inregistrate aici peste 60.000 de titluri, carora in ultimii ani li s-au adaugat inca 5.000 de titluri.
Astazi, fondurile BAR adauga fondului de carte si periodice colectiile speciale, dintre care 10.000 volume manuscrise, peste 500.000 piese de corespondenta si arhiva, 138.000 gravuri si desene, peste 300.000 de fotografii, 53.112 documente cartografice, 190.000 monede, medalii, plachete si sigilii, mai mult de 600 pietre gravate si 40.000 de timbre, 55.000 tiparituri muzicale, 20.775 unitati audio-video, 5.300.000 monografii si 6.600.000 publicatii seriale.
Va asigur ca nu veti reusi sa cititi toate aceste "unitati de biblioteca", nu de altceva, dar merita sa urmariti si paginile de Internet despre scandalurile la zi ale operetei politice autohtone.
