Ceauşescu, file de poveste

Se împlinesc douăzeci de ani de la Revoluţie, iar piaţa cărţii este asaltată de volume care abordează această temă. Numai Editura Polirom, de exemplu, intră cu cinci cărţi despre Nicolae Ceauşescu sau despre evenimentele de acum douăzeci de ani...

La douăzeci de ani de la Revoluţie, douăzeci de texte ale unor autori provenind din zone culturale diferite - literatură, teatru, coregrafie, jurnalistică etc. - ilustrează o istorie subiectivă a momentului decembrie 1989. De la relatarea amănunţită a celebrului miting care a marcat începutul sfârşitului dictaturii până la analiza în oglindă a aşteptărilor de atunci şi a situaţiei de acum, povestirile parcurg toată gama de atitudini şi trăiri prin care am trecut cu toţii atunci.

Volumul "Str. Revoluţiei nr. 89" merită să fie parcurs chiar şi numai pentru a ne simţi din nou cu douăzeci de ani mai tineri şi entuziaşti sau pur şi simplu naivi, patetici şi emoţionaţi, aşa cum ne-am manifestat atunci, cred editorii. Texte prezente sunt semnate de Georg Aescht, Radu Aldulescu, Liviu Antonesei, Ion Barbu, Matei Bejenaru, Jan Willem Bos, Gigi Căciuleanu, Magda Cîrneci, Laure Hinckel, Toni Grecu, Norman Manea, Solomon Marcus, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Dan Perjovschi, Ion Pop, Ion Sapdaru, Andrei Şerban, Cristina Ţopescu, Matei Vişniec. Coordonatorii ediţie sunt Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici.

DECEMBRIE '89
Volumul "Decembrie '89. Deconstrucţia unei revoluţii" (Ruxandra Cesereanu) sintetizează teoriile vehiculate până acum pe tema revoluţiei din decembrie 1989 şi a urmărilor acesteia, încadrându-le în trei categorii: teoria revoluţiei pure, teoria conspiraţiei (externă, internă sau combinată) şi teoria revoluţiei hibridate cu o lovitură de stat.

După o prezentare a principalelor mişcări de protest ale poporului român din perioada comunistă (revolta minerilor din Valea Jiului din 1977, a muncitorilor braşoveni din noiembrie 1987 şi revoluţia din 1989), autoarea analizează în detaliu o serie de lucrări prin prisma unor aspecte mult discutate ale schimbării politice produse în 1989, accentuând mai cu seamă trei dintre ele: procesul şi execuţia cuplului Ceauşescu, chestiunea "teroriştilor" şi rolul pe care Armata l-a jucat în acele evenimente. Noua ediţie este îmbogăţită cu viziunile a peste douăzeci de autori cu privire la revoluţia din decembrie '89, la care se adaugă o cronologie concisă a anului 1989, pe plan intern, astfel încât cititorul să poată înţelege adecvat sensul şi locul evenimentelor care au avut loc atunci în România.

Herma Kennel, autorul volumului "Radu Filipescu - Jogging cu Securitatea" (absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din München), prezintă în formă cvasiromanescă lupta dusă de Radu Filipescu, începând din 1983, cu structurile nefireşti ale lumii comuniste. Încercarea de a trezi opinia publică din torpoare, de a alunga frica indusă de regim prin distribuirea de manifeste are ca rezultat imediat doar condamnarea la zece ani de închisoare. Dar, aşa cum rezumă autoarea această luptă printr-o frază care dă şi titlul ediţiei germane, "există anumite lucruri care trebuie neapărat făcute".


MORMINTELE TAC
Johann Steiner şi Doina Magheţi ne propun "Mormintele tac. Relatări de la cea mai sângeroasă graniţă a Europei", un volum apărut sub egida Institutului Crimelor Comunismului în România. Conform statisticilor, în 1988, graniţa româno-iugoslavă devenise cea mai sângeroasă din Europa: în acel an au fost împuşcaţi aici 400 de fugari din România. Johann Steiner şi Doina Magheţi ne propun un volum în care sunt relatate întâmplările dramatice ale câtorva dintre miile de oameni care au încercat să forţeze plecarea din România prin Iugoslavia între 1944 şi 1989.

O excelentă reconstituire a tentativelor de trecere ilegală a frontierei în timpul comunismului, volumul evidenţiază, de asemenea, evoluţia raporturilor româno-iugoslave şi a reglementărilor de la frontieră, dar şi rolul pe care acordurile de la Helsinki şi autorităţile ONU l-au avut pentru refugiaţi.

În fine, ultimul volum este intitulat "L-am urât pe Ceauşescu" şi este semnat Gabriel Andreescu. De ce disidenţa a fost sub Ceauşescu doar un fapt excepţional? Ce a făcut ca, în contextul acelor ani, unii să rupă modelul colectiv al obedienţei? Autorul încearcă să răspundă la aceste întrebări. La sfârşitul volumului sunt incluse câteva dintre textele trimise către lumea liberă, din străinătate, al căror conţinut ar fi putut întemeia ceea ce autorul numeşte "filosofia dizidenţei".