Criminal sau inocent?

FUGARUL  ●  Posibile greşeli...  
Cazul Massimo Carlotto a pus pe jar justiţia italiană a anilor ’80. Controversele din jurul său nu s-au stins nici pînă azi. La vremea respectivă însă au fost confruntări aprige între reprezentanţii legii, între susţinătorii înfocaţi ai lui Carlotto şi cei care îl socoteau culpabil. Dar despre ce e vorba?

FUGARUL  ●  Posibile greşeli...  
Cazul Massimo Carlotto a pus pe jar justiţia italiană a anilor ’80. Controversele din jurul său nu s-au stins nici pînă azi. La vremea respectivă însă au fost confruntări aprige între reprezentanţii legii, între susţinătorii înfocaţi ai lui Carlotto şi cei care îl socoteau culpabil. Dar despre ce e vorba?

La 20 ianuarie 1976, la Padova, a fost ucisă o studentă de 25 de ani, măcelărită cu 59 de lovituri de cuţit. Cel care descoperă trupul mutilat este studentul Massimo Carlotto, militant în "Lupta continuă", partid de extremă stîngă. El îi anunţă pe carabinieri, dar este arestat şi acuzat de omucidere. Ancheta îl absolvă de orice vină, probele împotriva lui fiind insuficiente. Dar peste un an, Curtea de Apel din Veneţia îl condamnă la 18 ani de închisoare. Clamîndu-şi în continuare nevinovăţia, tînărul fuge în Franţa, apoi în Mexic. După trei ani de peregrinări, Poliţia mexicană îl arestează în urma unei delaţiuni şi-l trimite în Italia, unde este din nou încarcerat.

INTERES. Dar cazul a devenit de notorietate internaţională. Intelectuali de prestigiu – printre ei, Jorge Amado –, oameni obişnuiţi cer revizuirea procesului, organizează manifestaţii în favoarea lui Carlotto, strîng semnături prin care se cere eliberarea lui. Pînă şi Federaţia Internaţională a Drepturilor Omului îşi face auzită răspicat vocea.

După multe dezbateri publice sau cu uşile închise, tînărul, grav bolnav, este din nou condamnat. Tribulaţiile lui iau sfîrşit de-abia la 7 aprilie 1993, cînd preşedintele Italiei, Oscar Luigi Scalfaro, la presiunea opiniei publice, îi acordă graţierea.

NEVINOVATUL. O parte din aceste evenimente este consemnată în "Fugarul", un thriller în care protagonistul este chiar autorul cărţii. Acesta însă nu insistă pe alcătuirea unui dosar care să-i dovedească nevinovăţia. El este mai mult interesat să înregistreze tribulaţiile unui "fugar", ale unui Papillon contemporan. Remarcabile sînt paginile în care se descrie cameleonismul personajului, constrîns să poarte măşti, să se prezinte în lume sub mai multe înfăţişări şi sub acoperirea unor slujbe diverse, pentru a înşela vigilenţa Poliţiei aflate pe urmele sale. De asemenea, chiar dacă nu atinge niciodată sublimul din "Închisorile mele" de Silvio Pellico sau "Amintiri din casa morţilor" de Dostoievski, Carlotto prezintă, ca într-un documentar incitant, situaţia din temniţele mexicane. Acolo sînt la ordinea zilei bătaia, înfometarea, umilirea prin orice mijloace a celor închişi. De reţinut şi descrierea oraşului Ciudad de Mexico, o metropolă năucitoare şi bolnavă, cu o administraţie coruptă şi cu o Poliţie brutală, cu prostituate şi vînzători de droguri, un loc unde o minoritate se răsfaţă în lux, iar ceilalţi abia au după ce bea apă. Interesante sînt şi portretele unor militanţi de stînga, naivi, slab pregătiţi, neştiind de fapt pe ce cale să apuce, pentru o aşezare mai dreaptă a lucrurilor într-o lume strîmbă, avîndu-l pe Che Guevara drept portdrapel.

DESTIN. Eroul lui Carlotto – adică el însuşi – nu se ridică la înălţimea destinului tragic care i-a fost hărăzit. El colindă lumea paralizat de frica de a nu fi prins, trăirile lui sînt mărunte, iar banii pe care îi primeşte de la familia sa îl scutesc să ducă o existenţă cu adevărat precară. Este ca un dandy căruia, o vreme, nu i se mai satisfac toate dorinţele.

O întrebare rămîne la sfîrşitul cărţii: a fost Carlotto o victimă a justiţiei sau un criminal abil, care a reuşit
să-i înşele pe toţi? Răspunsul nu-l vom afla, probabil, niciodată. În orice caz, inedita sa experienţă de viaţă i-a oferit o documentare de primă mînă pentru scrierile sale, cunoscute acum pe întregul mapamond.

"Despre condiţia de fugar s-a spus şi s-a scris foarte puţin, iar acel puţin priveşte mai mult anturajele crimei organizate. Organizată, bineînţeles, şi pentru evadarea apartenenţilor săi. Aceste note, în schimb, îşi propun să descrie viaţa de zi cu zi şi comportamentul celui care se află sub urmărire "din întîmplare". Acesta este un tip aparte de fugar, absolut deloc periculos, şi care se gîndeşte doar cum să supravieţuiască şi să-şi păstreze libertatea, zi de zi."

Biografie

Massimo Carlotto s-a născut la Padova, la 22 iulie 1956. Scriitor, dramaturg, scenarist italian, este unul dintre cei mai renumiţi autori europeni de romane "noir" şi ai genului "giallo mediterraneo". Locuieşte şi lucrează la Cagliari, în Sardinia. A scris saga "Aligatorului", devenită celebră şi, de asemenea, povestiri şi romane pentru adolescenţi. În această pagină i-a mai fost prezentat romanul "Arrivederci amore, ciao".

O părere a lui Massimo Carlotto

"Noul roman «negru» în Italia este un proiect literar, un proiect politic, care îşi propune să utilizeze romanul «negru» şi romanul poliţist pentru a reflecta viaţa socială în Italia. Poveştile cu criminali în aceste romane nu sînt decît un pretext pentru a putea vorbi despre realitatea socială, economică şi politică."