Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fascinante sunt thrillerele care îşi plasează acţiunea în lumea artei! Autorii lor te invită nu numai la o lectură captivantă, dar se simt obligaţi să-ţi ofere garanţia întâlnirii cu o scriitură elaborată.
Ba chiar întâlnirea cu un stil elegant, rod al frecventării bibliotecilor şi al cunoaşterii celor mai buni scriitori. Astfel de lucrări au şi rafinament şi suspans. Poate de aceea în romanul său, "Tabloul pierdut", Jonathan Harr apelează la procedeele folosite de creatorii de thrillere&mistery, deşi în paginile sale nu apar asasini de o cruzime inimaginabilă, nici poliţişti care să te surprindă prin perspicacitatea lor. Naraţiunea aceasta are un ritm molcom, frazele sunt cizelate cu migală de bijutier, personajele au apariţii inconfundabile. Iată o poveste care îşi permite tot timpul din lume pentru a se face cunoscută. Iar întâmplările relatate îţi menţin trează atenţia, chiar dacă ele se derulează în jurul unui eveniment mai puţin spectaculos: dispariţia unui tablou.
DECORUL. E drept, un tablou celebru: "Prinderea lui Iisus". O creaţie datorată nebunului, grosolanului, criminalului, dar şi genialului pictor Caravaggio.
Un englez în vârstă de 91 de ani, cu tabieturi, îmbrăcat totdeauna cu îngrijire, colecţionar de opere ale unor maeştri, mare specialist în artă. Două tinere – Francesca şi Laura – care anchetează călătoria prin secole a pânzei pierdute. Profesori de istoria artei, orgolioşi, dar tobă de carte. Reprezentanţi ai unei aristocraţii scăpătate, ca în "Ghepardul" lui Lampedusa. Restauratori de tablouri care au meseria în sânge. Iată lumea pe care o descrie Jonathan Harr cu o iscusinţă care dezvăluie o bună cunoaştere a ei.
De altfel, şi decorul în care îşi plasează personajele – Roma din secolul al XVII-lea şi Cetatea eternă din zilele noastre sau mici oraşe din Italia unde se înalţă palate degradate de vreme, Londra fremătătoare şi Dublinul posac – dovedeşte acelaşi meşteşug al prezentării lui doar din câteva cuvinte. E aidoma artiştilor despre care pomeneşte şi care, doar din câteva tuşe, îţi sugerează ambianţe de neuitat. Minunat sunt surprinse şi căutările prin arhive pe care le fac cele două cercetătoare pasionate de descifrarea unor manuscrise şi documente, de parcurgerea unor testamente din vechime sau a încântătoarelor enumerări din inventare rămase de la familii bogate şi odinioară cu faimă. Iar pasajele în care se urmăresc etapele migăloase ale restaurării unui tablou conţin nu numai informaţii utile pentru oricine e interesat de a pătrunde în tainele unei profesii mai puţin cunoscute, dar te emoţionează şi prin fervoarea cu care sunt prezentate.
VĂLUL. În planul secund se profilează statura gigantică a lui Caravaggio, pictorul cu o viaţă tumultuoasă, amator de femei şi de băutură, veşnic pus pe harţă şi ucigaş, adulat în timpul vieţii de unii dintre contemporanii săi, detestat de alţii. Uitat apoi o lungă perioadă, până când magnifica lui creaţie s-a impus pentru totdeauna ca o nestemată de mare preţ în tezaurul artei mondiale. "Doar dosarele poliţiei au prins câteva momente cu acea spontaneitate şi meticulozitate cu care Caravaggio însuşi a surprins momente de viaţă în tablourile lui." Un amănunt: tablourile lui au o cotă fabuloasă pe piaţa artei, chiar şi o pânză de dimensiuni nu prea mari ajungând să fie evaluată la 40-50 de milioane de lire sterline.
Jonathan Harr ridică puţin vălul şi de pe misterioasa confrerie a colecţionarilor cu bani mulţi, care îşi permit să cumpere lucrări ale marilor maeştri, uneori în condiţii dubioase, şi pe care le ţin numai pentru desfătarea lor. Poate că într-o bună zi se va încumeta să se aventureze mai adânc în acest univers tenebros. Are şi priceperea de a investiga şi talentul de a-şi comunica rezultatele.
