Fănuş Neagu în 37 de interviuri.

In ziua cand Fanus Neagu implinea 79 de ani (5 aprilie 2011) se lansa un volum aparut la Editura "Dacia XXI" din Cluj-Napoca denumit simplu: "Fanus Neagu: interviuri". Editia a fost ingrijita de profesorul de la Universitatea Babes-Bolyai Ilie Rad, lui apartindu-i de asemenea prefata si nota asupra acestei editii la care i-a avut colaboratori pe noua dintre studenti sai.

Cele 37 de interviuri din carte, care au fost publicate exclusiv in presa scrisa (22 realizate cu Fanus Neagu inainte de 1990 iar 15 in perioada postdecembrista), vin sa intregeasca "alaturi de romane, povestiri, cronici sportrive si portrete (...) profilul unui mare scriitor – un clasic al literaturii romane", dupa cum spune, in Prefata, Ilie Rad. Numarul de interviuri acordate de scriitor de-a lungul anilor si publicate in presa scrisa a fost insa mult mai mare, dar "din motive editoriale" editia de fata nu a putut sa le includa pe toate, ramanand pe dinafara vreo 25 de convorbiri, fiind trecute doar titlurile, autorii si publicatia in care au aparut.

Ilie Rad a tinut sa mentioneze ca este posibil sa mai existe si alte interviuri in presa scrisa, acordate de Fanus Neagu, si care nu au fost identificate, mai ales dupa 1990, "cand presa culturala si nu numai este greu de urmarit, colectiile de periodice ale bibliotecilor sunt incomplete etc".

Nu numai frumoasele romane ale lui Fanus Neagu au captivat intotdeauna cititorul, ci si publicistica sa. Din toate dialogurile se desprinde "verbul fabulos". Savoarea cuvantului spus de Fanus Neagu o simti de la primul interviu, realizat de Constantin Toiu si publicat in 1965 in Gazeta literara cu titlul "Ingerul a strigat" si pana la cel de-al 37-lea din acest volum, "Frumosii nebuni... este cantecul tineretii mele", de Ana Maria Vulpescu, si aparut in cotidianul Jurnalul National in acest an, la 10 ianuarie. Multi, multi dintre interlocutori cu har gazetaresc au stiut cum sa-l "provoace".

E uimitor... despre cate putea sa vorbeasca marele prozator, gandurile-i abundand peste diverse domenii: cultura, literatura, politica, social etc. E ca o memorialistica, caci in multe dintre interviuri el vorbeste despre sine si despre altii.

In 1965, cand avea 33 de ani, Fanus Neagu ii spunea lui Constantin Toiu: "Cunosc brasoavele vanatorilor moderni si-mi plac. Nevoia de vis, de vis si de "suspans" e de cand lumea – toata viata e un foileton cu "va urma"". La finalul interviului, autorul, adica Constantin Toiu, cu aproape noua ani mai mare decat Fanus Neagu, i-a creionat interlocutorului sau, in putine cuvinte, un portret: "In camera 25 de la Casa de Creatie Mogosoaia, la o masa pe care nico hartie nu se afla la locul ei, prozatorul acesta, obisnuit sa-si dezvaluie tunand impresiile, cucerindu-te sau socandu-te, devine, in clipa cand ia creionul in mana si-si potriveste ochelarii (imposibil de asociat cu fata lui rotunda, nefinisata, modelata in lut galben), sfios si coplesit".

Adrian Paunescu il "incita", in interviul publicat in 1968, in Romania literara, facand referire la scenariul scris de prozator pentru filmul "Vremea zapezilor", intrebandu-l: "De unde distanta intre scenariul bun si filmul prost?", Fanus Neagu a raspuns: "Intreaba-i pe interpusi!". "Cine sunt ei?". "In niciun caz regizorii, ci unii functionari, cu manecute bufante si bine apretate, de la CSCA (Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta – n.r.). Oameni fara idei, fara simtamantul vietii, mahnitii, specie traitoare in trei dimensiuni: telefon, scaun, spaima".

In 1989, ii spunea lui George Arion, in interviul "Povestirea este viata mea", publicat in "Flacara": "Eu scriu in fiecare zi, fie atras de despicatura unui cuvant, a unei fraze pe care am visat-o sau a ghiontului pe care mi-l da un personaj. O zi in care n-am scris inseamna ca am dedicat-o calatoriei sau vinului, adica tezaurizarii de povesti".

Despre literati si literatura, despre teatru, despre lumea presei, desprea lumea boema, despre lumea in totalitatea ei poti afla din volumul "Fanus Neagu: interviuri".