Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să “degustăm”, zic. “O istorie literară a vinului în România” este o cercetare a modului complex în care literatura noastră a reflectat transformările culturii vinului. Volumul de faţă, apărut la Curtea Veche Publishing, pune în evidenţă, cu forţa de necontestat a dovezilor materiale, faptul că literatura are capacitatea de a înregistra, uneori cu uluitoare sensibilitate, metamorfozele civilizaţiei materiale.
Totodată, cartea de faţă reprezintă şi o propunere de istorie tematică a literaturii române, luând ca etalon felul în care textul literar relaţionează cu unul dintre obiectele definitorii ale identităţii româneşti: vinul.
“Cartea de faţă” – scrie Răzvan Voncu, autorul lucrării “nu este o istorie literară din perspectivă vini-viticolă. Nu este nici o istorie a vinului din perspectivă literară. Mai degrabă, o incizie în straturile de contact ale civilizaţiei materiale cu cea spirituală, ale sacrului cu profanul, ale înălţării spirituale cu bolgiile viciului, în viaţa comunităţii noastre de cultură. Este o carte despre întâlnirea cu unul dintre produsele eminente ale acestui pământ, întâlnire în care literatura are rolul de teren de joc. De aceea nu-mi propun să alcătuiesc ierarhii literare în funcţie de elementul viticol, căci în cuprinsul cărţii nu există determinări tipologice (şi cu atât mai puţin valorice) între cele două aspecte”.
Cine este autorul?
Răzvan Voncu (n. 1969), critic şi istoric literar, este conferenţiar universitar doctor la Departamentul de Studii Literare al Facultăţii de Litere, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Predă istoria literaturii române şi balcanologie. Este autorul a 16 cărţi, dintre care menţionăm Secvenţe literare contemporane (2001 2002, ed. a II-a, 2010), Orizonturi medievale (2003), Despre Preda (2003), Eseuri critice (2006), Fragmente de noapte (2008), Un deceniu de literatură română (2009), Zece studii literare (2010), Labirintul mărturisirii (2012).
A primit mai multe premii literare şi jurnalistice , între care Premiul “Titu Maiorescu” pentru critică literară al Academiei Române (2003). A fost tradus în franceză, engleză şi sârbă.
________________
“Herodot, de exemplu, descriind obiceiurile geto-dacilor, menţiona folosirea vinului în anumite ritualuri, menţiuni confirmate de vasele descoperite în diverse situri arheologice dacice, denumite rhyton, a căror formă de corn le făcea destul de greu utilizabile în viaţa de zi cu zi, însă le recomanda unei utilizări cu conţinut simbolic. Cornul, prelucrat până devine şofar, este un instrument ritualic cunoscut al religiei iudaice, el anunţând Anul Nou. Platon, la rândul său, se arată mirat, în Dialoguri, de faptul că dacii beau vinul neîndoit cu apă (aşa cum îl beau elinii) şi că îl şi vărsau, orgiastic, pe haine. Diodor din Sicilia, cel care narează expediţia nefericită a lui Lisimah în Dacia, precizează că macedonenilor făcuţi prizonieri li s-a servit vin în cupe de argint şi aur: asemenea cupe s-au găsit, de asemenea, în timpul săpăturilor arheologice de pe tot cuprinsul României. Strabon susţine că Burebista a putut alcătui, din triburile geto-dace, un stat întrucât a reuşit să controleze consumul de vin...”
