În gura presei

Robert B. Parker este considerat un urmaş de marcă al lui Raymond Chandler. De altfel, lui i s-a şi încredinţat conti-nuarea romanului “Poodle Springs”, pe care autorul “Somnului de veci” l-a lăsat neterminat.

Lecţie - Ucenicul şi maestrul

Robert B. Parker este considerat un urmaş de marcă al lui Raymond Chandler. De altfel, lui i s-a şi încredinţat conti-nuarea romanului “Poodle Springs”, pe care autorul “Somnului de veci” l-a lăsat neterminat. După cum afirmă la unison şi cititorii, şi criticii literari, încercarea a fost încununată de succes.

Folosind cu meşteşug uneltele maestrului, Parker a scris numeroase cărţi care îl au ca protagonist pe detectivul Spenser. Acesta aduce cu Philip Marlowe, celebrul erou al lui Chandler. E implicat în multe situaţii limită pe care le rezolvă cu inteligenţă şi umor. Şi totuşi, copia, deşi realizată impecabil, nu se ridică la nivelul originalului.

Parker a mai propus şi o altă serie, care îl are în centrul acţiunii pe Jesse Stone, şeful poliţiei din Paradise. Într-un roman apărut de curînd şi în limba română, “În gura presei”, el se confruntă cu o întîmplare de-a dreptul ieşită din comun. Cadavrul unui cunoscut jurnalist, Walton Weeks, este descoperit într-un parc, spînzurat de creanga unui copac. Primele cercetări îi bagă şi mai mult în ceaţă pe poliţişti – de fapt, acest moderator al unui talk-show de succes a fost omorît în altă parte. Însă înainte de a-l găsi pe criminal, investigaţiile lui Stone şi ale colegilor săi dezvăluie personalitatea contradictorie a faimosului ziarist. Deşi aflat mereu pe culmile gloriei, avînd o înzestrare deosebită pentru profesia sa, Weeks n-a ezitat să ducă o viaţă depravată. De două ori căsătorit şi divorţat, cu multe aventuri extraconjugale, şi-ar mai fi legat destinul cu acte şi de o a treia femeie, dacă n-ar fi fost ucis. Omorîrea ei complică şi mai mult lucrurile. Cine e făptaşul? Soţiile abandonate? Cel mai apropiat colaborator? Garda de corp?

PRESUPUNERI. Parker îndreaptă bănuielile cînd spre unul, cînd spre altul. Finalul e imprevizibil. La el se ajunge după o anchetă minuţioasă, pe care şeful poliţiei din Paradise o întreprinde într-un mod mai puţin obişnuit. Cu toate că investighează moartea unui vestit om de presă, nu rîvneşte deloc să iasă la rampă şi să fie scăldat de lumina reflectoarelor, răspunzînd întrebărilor legitime ale ziariştilor. De altfel, el însuşi trăieşte o dramă, pendulînd între o fostă soţie şi o posibilă prietenă. Comportamentul său e de un firesc dezarmant. N-ai nici un moment impresia că poartă pe umeri o responsabilitate uriaşă – aceea de a asigura liniştea cetăţenilor din urbea sa. Deseori iese din impas cu o vorbă de duh, menită să atenueze şocurile violente la care îl supune existenţa. Dar înfăţişarea sa de om obişnuit ascunde o perspicacitate remarcabilă şi o pregătire profesională deloc neglijabilă.

COMUNICARE. Eroii lui Parker au o irepresibilă poftă de a trăncăni. Dacă nu li s-ar face succinte prezentări, şi nu s-ar insera, din cînd în cînd, zgîrcite descrieri de ambianţe, “În gura presei” ar semăna cu o lungă piesă de teatru. Pentru eroii acestui roman, vorbirea nu este doar o posibilitate de a comunica, ci şi singurul mod de a exista. Cuvîntul îi defineşte, le oferă un statut, o identitate. Însă cu toată multitudinea de dialoguri, cartea are suspans, conflictele se succed cu o iuţeală care te lasă perplex, iar răsturnările de situaţie asigură o lectură captivantă de la prima pînă la ultima pagină. De “sub mantaua” lui Chandler a ieşit un autor demn de a fi reţinut în istoria genului.

Biografie

Robert B. Parker s-a născut în 1932 în statul american Massachusetts. A absolvit colegiul Colby din Maine. A obţinut doctoratul la Universitatea din Boston. Autor a peste 50 de romane. A primit titlul de “Grande Master” din partea “Mystery Writers of America”, o onoare acordată în trecut unor personalităţi precum Alfred Hitchcock sau Eller Queen. Locuieşte în prezent împreună cu soţia sa în apropierea oraşului Boston.

Aprecieri

“Fără a ieşi deloc din modelul şi universul maestrului, ucenicul reuşeşte să contruiască o tramă viabilă, în care întîlnim nu doar obsesiile lui Chandler, ci şi o identică formulă a rezolvării conflictului: undeva între complicitatea cu vinovaţii şi cruzimea unei pedepse ce seamănă mai degrabă a «fatum» decît a justiţie umană.” – “Metafizica detectivului Marlowe” de Mircea Mihăieş