Manuscrisele lui Cioran cumpărate de Brăiloiu vor fi donate statului român

Omul de afaceri român George Brăiloiu, care a licitat la paris pentru manuscrisele lui Cioran, a declarat aseară pentru ProTV că intenţionează să le doneze statului român întrucât consideră că manuscrisele fac parte din patrimoniul naţional.

Donaţia va fi făcută în câteva luni, după ce avocaţii omului de afaceri vor discuta cu reprezentanţii Academiei Române şi cu cei ai Bibliotecii Central Universitare.

George Brăiloiu a cumpărat o parte semnificativă din obiectele scoase la licitaţie, iar suma plătită a fost de 405.000 de euro. Printre manuscrisele câştihate se numără diploma şi teza de licenţă a scriitorului, diploma de bacalaureat ţi manuscrisele volumelor "Schimbarea la faţă a României”, "Cartea amăgirilor”, "Lacrimi şi sfinţi”.

Născut în satul Răşinari din Transilvania, în 1911, fiu de preot ortodox, Cioran  a trăit până la vârsta de 26 de ani în România, unde şi-a publicat primele cărţi - "Pe culmile disperării" (1934), la vârsta de 22 de ani, distinsă cu premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români, "Cartea amăgirilor" (1935), "Schimbarea la faţă a României" (1936), dar şi "Lacrimi şi sfinţi" (1937).

Tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier. A fost "o greşeală", potrivit propriilor cuvinte, pe care a renegat-o ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor. "Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea disperării", scria el.
După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran a părăsit România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi s-a stabilit definitiv în Franţa.

După ce operele sale au fost interzise de regimul comunist din România, Cioran a renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decis să scrie doar în franceză, într-o limbă cizelată, în care gustul său pentru aforism se aliază cu un anumit lirism. Printre cărţile scrise de acesta se numără "Précis de décomposition" (Tratat de descompunere), publicată în 1949, "Syllogismes de l'amertume" (Silogismele amărăciunii), "De l'inconvénient d'être né" (Despre neajunsul de a te fi născut) şi "La tentation d'exister" (Ispita de a exista). Ultimul său roman, intitulat "Aveux et anathèmes", a fost publicat în 1987.

Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.
Fără să se fi întors niciodată în ţara natală, Emil Cioran a murit la Paris, în 1995.
Apropiată de Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux şi Fernando Savater, filosofia sa a fost inspirată de Friedrich Nietzsche, Arthur Schopenhauer şi Soren Kierkegaard.