Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scriitorul francez Pascal Bruckner se va afla, din nou, fata in fata cu publicul roman in perioada 25-27 iulie, pentru lansarea noului sau eseu, Paradoxul iubirii. Autorul faimoaselor carti Luni de fiere, Copilul divin, Hotii de frumusete, Tentatia inocentei a acceptat o discutie despre iubire, crestinism, comunism si Dominique Strauss-Kahn.
● Jurnalul National: Din ce nevoie personala s-a nascut aceasta carte, Paradoxul iubirii, la trei decenii distanta fata de Noua dezordine amoroasa, scrisa impreuna cu Alain Finkielkraut?
● Pascal Bruckner: Am fost intotdeauna interesat de aceasta tema a iubirii pe care am tratat-o in aproape toate cartile mele – romane si eseuri -, in special in Luni de fiere si Iubirea de aproapele. Nu incetam niciodata, de-a lungul vietii, sa ne intoarcem la aceleasi obsesii pe care le reformulam in maniere diferite. Ce e specific vietii spirituale este tocmai aceasta spirala: totul revine mereu, dar in cu totul alt loc/ fel.
● Urmand titlul cartii dvs., de ce credeti ca iubirea s-ar afla (astazi sau oricand) intr-o stare de paradox?
● Paradoxul iubirii este aceasta tensiune intre dorinta de a te lega de cel de langa tine, de a te angaja si aceea de a ramane propriul tau stapan. Indragostitul din zilele noastre, barbat sau femeie, are un dublu limbaj: cel al atasamentului fatal si cel al libertatii de a dispune de tine insuti.
● Cum a evoluat iubirea fata de perioada tineretii dvs.? Ce s-a intamplat cu iubirea dupa mai 1968?
● Perioada de dupa '68 marcheaza triumful iubirii totale, fizica si spirituala, si chiar un fel de sacralizare a acestui sentiment. Alaturi de fericire, iubirea a devenit religia noastra contemporana. Si ajungem sa iubim atat de mult ideea de iubire incat uitam sa-i mai iubim pe cei de langa noi.
● Credeti ca mai are literatura puterea, ca altadata, de a impune modele de iubire, arhetipuri de iubit li iubita sau acest tip de educatie sentimentala a ajuns la final?
● Scopul literaturii e acela de a reprezenta pasiunea amoroasa, cu toate nuantele sale si cu toata complexitatea sa. In ce fel este ea indispensabila pentru educatia noastra? Ne permite sa luam putina distanta si sa ne relativizam emotiile.
● Suntem o generatie condamnata la non-iubire? Cum se explica aceasta dezvrajire in relatiile dintre oameni?
● Tinerele generatii iubesc, doresc, sufera la fel ca cele de dinaintea lor. N-a existat niciodata inocenta intre barbati si femei, ci numai ignoranta impusa de Biserica sau de ordinea morala. Micile cunostinte de natura sexuala pe care le adunam de ici, de colo nu ne impiedica sa ne simtim in continuare dezarmati, neajutorati in fata persoanei iubite, la fel cum au facut toate fiintele umane dinaintea noastra.
● Un socio-zoolog renumit al anilor 60, Desmond Morris, sustinea in Maimuta goala ca suntem tributari instinctelor schizoide pe care maimuto-carnivora din noi le-a convertit in sentimente – asa cum ne inchinam unui dumnezeu, asa si putem simti iubire. Credeti astazi ca, adaugand o noua valenta acestei naturi duale, valenta ce tine de societatea tehnologizata, riscam sa renuntam la ceea ce ne definea pana mai ieri ca oameni – la iubire, de pilda?
● Lucrurile stau tocmai invers: dragostea, cum am spus si mai devreme, a devenit valoarea suprema a societatilor actuale, chiar o intrupare a sacrului, atat in viata de cuplu, cat si in cea de familie. In acest sens, ea marcheaza triumful valorilor clericale in Occident. Cat priveste maimutele, cred ca pana si ele manifesta sentimente puternice pentru semenele lor sau chiar pentru oameni.
● Societatea burgheza a dat nastere familiei bazate pe sentimentele de afectiune dintre soti. In acelasi timp, in cadrul familiei burgheze s-a manifestat in permanenta o tensiune intre baza ei afectiva (iubirea) si baza ei materiala (proprietatea, venitul). Aceasta tensiune a fost reflectata pe larg in literatura moderna. Cum vedeti dvs. aceasta tensiune?
● Familia traditionala se baza pe transmiterea bunurilor economice, a unui nume, a unei genealogii. La acestea am adaugat, incepand cu secolul al XVIII-lea, si sentimentele, ceea ce reprezinta o revolutie remarcabila. Ne iubim copiii, uneori chiar pana la idolatrie si ajungem chiar sa-i divinizam, ceea ce nu e intotdeauna foarte indicat pe plan educativ.
● Cum s-a transformat familia in epoca actuala? Care sunt, astazi, mecanismele sociale si economice ale societatii de consum care pot modifica relatiile afective dintre indivizi?
● De cele mai multe ori, copiii sunt cei care tin unit un cuplu, si nu invers. Copilul este cel care le aminteste parintilor divortati ca s-au iubit odata si ca vor ramane, prin el, intotdeauna, legati unul de celalalt. Copilul este tinta favorita a industriei de marketing pentru ca este influentabil: rolul celor mai in varsta este de a-l proteja si de a diminuna impactul acestei provocari permanente pe care i-o adreseaza spatiul public.
● In perioada comunista, in Romania dragostea era ceva mai degraba romantic. Partenerii erau numiti 'tovarasi', iar intruziunea in viata privata era masiva. Daca, de pilda, o studenta ramanea insarcinata, sistemul putea sa intervina pentru a-l obliga pe partenerul ei de sex s-o ceara in casatorie. In general, familia era importanta, iar relatiile de familie destul de stabile. Dupa 1989, lucrurile au evoluat insa spre ceea ce dumneavoastra numiti 'dezordine amoroasa'. Totusi, situatia, cel putin pana in urma cu cativa ani, nu a fost aceeasi cu a tarilor occidentale, ca Franta. Sexualitatea, in postcomunism, a fost legata profund de marile transformari ale capitalului, de polarizarea societatii. Din aceasta cauza, mass-media au promovat adesea modelul femeii frumoase aflata in cautarea unui barbat plin de bani. Cum vedeti, prin comparatie cu experienta occidentala, aceasta evolutie?
● Visul comunist era cel al indivizilor dedicati in totalitate vietii colective care, in consecinta, consacra un minim de energie posibila vietii lor afective. Tot ceea ce nu rezona cu transparenta ceruta de partid era privit drept contrarevolutionar. Pe de alta parte, mass-media contemporana incearca sa amplifice un loc comun prezent in toate societatile occidentale: trilogia sex, putere si bani, existenta si in romanele lui Balzac. Alianta dintre frumusete si avere e un cliseu la fel de real si de valabil atat in Europa, cat si in Statele Unite. Insa dragostea autentica este, din fericire, destul de departe de aceste stereotipuri: iubim dincolo de aparente si de conturi bancare, chiar daca nu putem neglija nici aceste detalii.
● In cartea dvs. Paradoxul iubirii relationati comunismul cu crestinismul in ceea ce priveste modalitatile de raportare la iubire. Distrug ideologiile conceptul de iubire? Daca da, acelasi lucru il putem spune despre capitalism sau despre orice alta forma de institutionalizare?
● Spun in carte ca exista in istoria moderna doua tipuri de regim care au dominat Europa: statele fondate pe ura fata de minoritati – evreii, tiganii, slavii – si statele fondate pe idealul de emancipare umane, ideal franat de o clasa de exploatatori si de profitori. Pe de o parte – idealul fascist, pe de alta parte – cel comunist. Comunismul ne-a inselat pentru ca flutura in aer dragostea umanitatii pentru a elimina inamicii poporului. A vorbit limba victimelor ca sa umple lagarele si inchisorile. Si e mostenitorul direct al crestinismului, religia iubirii, care – in numele lui Dumnezeu cel milostiv - a petrecut doua mii de ani vanand ereticii, lansand cruciade, arzand pe rug vrajitoarele, evreii, protestantii, ortodocsii, musulmanii. Slava Domnului, catolocismul s-a "indreptat' la Conciliul al II-lea de la Vatican si si-a facut autocritica. Si-a regasit rodnicia spirituala gratie acestui examen de constiinta. N-am incredere in niciun guvern care vorbeste limbajul iubirii pentru a ne putea pacali mai bine.
● Ce aduce nou experimentarea sexuala pe scara larga atat in randul barbatilor, cat si al femeilor?
● Multa fericire, dar in acelasi timp si multa anxietate, pentru ca de acum inainte erotismul va fi evaluat in termeni de performanta. Dar pentru nimic in lume n-as vrea sa revenim la timpurile de odinioara, vremuri ale represiunii. Traiasca libertatea moravurilor, oricare ar fi pretul pe care trebuie sa-l platim pentru ea!
● Societatea de consum manifesta o preferinta clara, ba chiar o obsesie pentru tinerete, cu tot ce inseamna ea: frumusete, atractivitate sexuala, libertate etc. Care sunt explicatiile acestei preferinte sau obsesii, ca si consecintele ei in viata indivizilor maturi?
● Tineretea a fost intotdeauna celebrata si sarbatorita in toate societatile inca din Antichitate. Frica de moarte, de batranete este unanima in literatura occidentala. Ceea ce adauga mass-media acestui fond comun este un efect de masificare. Sa nu cedam tentatiei de a crede ca traim intr-o societate care e unica in istorie.
● In ce masura schimbarea economiei relatiilor afective conduce si la o schimbare a relatiilor traditionale, de pilda cu parintii? Se mai poate vorbi astazi de existenta unei relatii dramatice cu parintii, in sensul in care Freud intelegea acest lucru?
● Freud a ambalat in cuvinte si concepte niste sentimente care au existat intotdeauna. De unde si situatia noastra bizara: noi numim sentimentele crezand ca aceasta numire ne va permite sa le stapanim. Sau se intampla invers: faptul de a vorbi despre complexul lui Oedip sau despre dorinta de a-ti ucide simbolic tatal nu ne face mai capabili sa controlam aceste fenomene atunci cand le intalnim in viata reala. Dispunem de o adevarata artilerie conceptuala care, insa, ne lasa complet dezarmati in viata cotidiana.
● Care sunt cauzele tipice ale divortului in societatea de consum? Sunt ele diferite de cele din trecut?
● Exista o singura cauza a divortului in societatea moderna: independenta economica a femeilor. Din momentul in care ele incep sa-si castige existenta, refuza sa mai ramana langa o fiinta pe care n-o mai iubesc.
● In ce fel afecteaza absenta iubirii sensul vietii indivizilor? Cum se poate construi acest sens in cadrul societatii actuale?
● Ii compatimesc pe oamenii care sunt incapabili de iubire. Se scufunda rapid in acreala si resentiment. Nu se poate face nimic pentru ei. Dar exista intotdeauna, chiar si in cea mai impietrita inima, o scanteie care se poate aprinde. Societatea nu este un baby-sitter care ne rasfata, ne invata rudimentele atractiei si ale tandretii. Ea trebuie sa le asigure tuturor bunastarea si siguranta, nu sa se ocupe de treburi legate de sentimente.
● In spatele fericirii sexuale, promovate de mass-media, se ascunde adesea un marasm al depresiei indivizilor. Ce rol joaca literatura in evidentierea sentimentelor reale ale oamenilor?
● Literatura – si acesta este elementul ei de geniu – scoate la iveala – prin intermediul/ in spatele marilor declaratii si al sentimentelor frumoase – o serie de intentii mai putin nobile, unele chiar meschine. Domeniul ei de interes este aceasta ambivalenta a sufletului uman, capabil in acelasi timp de lucruri foarte bune, dar si foarte rele. Aveti dreptate: idealul de fericire al societatilor noastre contemporane e contrabalansat de depresia care ii pandeste pe cei care nu reusesc sa atinga acest ideal. Trebuie sa ramai mereu in cursa si sa fii mereu gata de lupta.
● Filmul Luna amara al lui Roman Polanski a fost realizat dupa faimoasa dvs. carte, Luni de fiere. In opera sa, Polanski a abordat adesea, ca si dvs., tema perversitatii sexuale. Se pare insa ca, in relatia dintre artist si om, exista, in cazul lui Polanski, o legatura directa. Creatiile sale, daca ar fi sa credem justitia americana, care il acuza de intretinerea de relatii sexuale cu o minora, par sa aiba o baza biografica. Trebuie sa ne imaginam de fiecare data sau macar sa suspectam ca Humbert Humbert, cel indragostit de Lolita, este de fapt Nabokov? Ca Didier, cel indragostit de Rebeca, din Luni de fiere, este Pascal Bruckner?
● In Luni de fiere, sunt in egala masura fiecare dintre cele doua personaje masculine, Franz si Didier, perversul manipulator si timidul viclean. Cat despre Roman Polanski – care si-a recunoscut public greseala si a pledat vinovat, lucru pe care avem destul de des tendinta de a-l uita -, el a avut de nenumarate ori destule motive pentru a nu se mai intoarce in Statele Unite. Aceasta tara are un raport bolnavicios cu chestiunea sexului, si afacerea Dominique Strauss Kahn ne-a dovedit din plin acest lucru in ultimele luni. Daca Dominique Strauss Kahn este nevinovat si e acuzat pe nedrept, inseamna ca am trait in direct toti un scandal teribil care a ruinat viata unui personaj public, i-a manjit reputatia reclamantei si a acoperit de rusine intregul sistem judiciar american.
Programul in Romania
Marti, 26 iulie, se va lansa pe piata, in editie de chiosc, impreuna cu Gazeta sporturilor, romanul Luni de fiere. Aparut in Franta in anii 80, a fost un adevarat roman-cult al perioadei, pledand pentru dezinhibarea sexuala si tratand explicit problemele cuplului in modernitate.Miercuri, 27 iulie, ora 18.00, la Libraria Carturesti Verona, va avea loc, in prezenta autorului, lansarea volumului de eseuri Paradoxul iubirii, publicat de Editura TREI in colectia "Acum pentru viitor'. Vor vorbi cu acest prilej Dan-Silviu Boerescu, Chris Simion si Magdalena Marculescu. Lansata in Franta in 2009, cartea s-a bucurat de un succes rasunator si afirma o situatie paradoxala: cum se poate impaca iubirea – a carei menire este sa tina oamenii impreuna – cu libertatea, care tinde sa ii separe?
Citește pe Antena3.ro
