O stie o lume intreaga: multi autori sunt platiti in functie de numarul de cuvinte pe care le contin manuscrisele propuse editurilor. Numai asa se explica de ce Camilla Läckberg a dilatat, pana la marginile suportabilului, dimensiunile thrillerului sau "Copilul german".
_____________________________
In acest roman se repeta cu obstinatie scene care prezinta bautul cafelei cu biscuiti – acasa, in vizita, la birou -–, se ofera indicatii despre schimbatul scutecelor la bebelusi sau se descriu, pe numeroase pagini, relatiile mai mult sau mai putin incordate din unele familii. Pana si adoptarea unui caine ratacit de stapanii sai are parte de o prezentare consistenta. Ca sa nu mai amintim despre problemele amoroase ale unora dintre eroi, fara o relevanta deosebita in desfasurarea actiunii. Sunt incluse si multe discutii despre concediul de paternitate de care beneficiaza suedezii. Din pricina sumedeniei de detalii parazitare, naratiunea are, deseori, un ritm trenant, devenind plicticoasa. E ca si cum o gospodina dornica sa-si epateze oaspetii face un tort in care pune prea multe ingrediente. Arata impozant pus pe masa, dar poti sa te astepti ca in farfurioara sa nu primesti cea mai apetisanta felie.
Ti totusi avem de-a face cu o poveste interesanta si tulburatoare, pe care Camilla Läckberg, daca ar fi spus-o mai pe scurt, ar fi avut un impact formidabil.
Unele personaje sunt cunoscute din alte carti ale faimoasei autoare suedeze: Erica Falck, o scriitoare de romane politiste inspirate din cazuri reale, Patrik Hedstrom, ofiter la sectia de politie Tanumshade din oraselul Fjallbacka, Bertill Mellberg, seful lui, si inca alte cateva, cu un aport mai mic sau mai mare in desfasurarea evenimentelor relatate.
Moartea unui batran respectabil, Erik Frankel, un impatimit de istorie, naste intrebari. Crima cu premeditare? Accident? Fratele lui mai mare, Axel Frankel, este chemat urgent din strainatate. In timpul razboiului, acesta a fost prizonier la nemti si a petrecut o vreme in lagare, cunoscandu-le tratamentul infricosator. Echipa lui Bertill trebuie sa lamureasca astfel cauza decesului suspect. Acesta va fi dezvaluit printr-o ancheta minutioasa la care participa si Erica Falck. Ea descopera un jurnal al mamei sale, Elsy, din care afla despre prietenia dintre patru tineri – , Elsy, Erik, Britta Johansson si Frans Ringholm – la inceputul anilor ’40. Lor li se alatura si un partizan norvegian, Hans Olavsen, refugiat in Suedia din tara vecina ocupata de germani. Intre Elsy si Hans se naste o idila. Insa baiatul dispare fara urma la sfarsitul conflagratiei, lasand-o pe Elsy insarcinata.
Timp de 60 de ani, fiecare isi vede de propriul destin. Axel isi dedica viata urmaririi nazistilor, lucrand la "Centrul Simon Wiesenthal". Frans ajunge un membru marcant in organizatia pro nazista "Prietenii Suediei". Erik se cufunda in cercetarea istoriei. Elsy se casatoreste si are doua fiice, Erica si Anna, carora si pe patul de moarte le ascunde ca ele au avut un frate pe care l-a dat spre adoptie. Ajungand la senectute, Britta e atinsa de Alhzeimer, si, lucru surprinzator, isi gaseste sfarsitul fiind sufocata cu o perna. Iar Frans se sinucide, misterul care i-a legat pe cei patru prieteni fiind si mai greu de descifrat.
Cartea devine cu adevarat palpitanta abia spre sfarsit, cand autoarea renunta la aglomerarea de fapte inutile. Rezolvarea enigmei este naucitoare si dovedeste, inca o data, ca, deseori, trecutul trimite mesageri in prezent exact cand te astepti mai putin, ravasind destine si redeschizand rani ce nu pot fi vindecate cu adevarat niciodata.
______________________
"Sangele se coagulase. La inceput ii tasnise pe la ceafa, peste scaun, pe podea, unde formase apoi o balta. Initial, fusese rosu, intesat de corpusculi vii. Acum isi schimbase culoarea, devenind pacuriu"