Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Soldat și cuceritor neînfricat, monarh tolerant care a recunoscut drepturile supușilor săi, îngăduind libertatea religioasă, Cirus a fost considerat în perioada antică modelul ideal de suveran, inclusiv de năbădăiosul Alexandru Macedon. Regatul lui Cirus se întindea din Israel, Armenia și Turcia modernă până în Kazahstanul și Kîrgîzstanul de astăzi, la granița cu subcontinentul indian. Cirus sau Kurosh, potrivit altor izvoare antice, a fost născut la Persis, pe teritoriul actualului Iran, de fiica lui Astiage, regele mezilor. De la istoricul grec Herodot s-a păstrat o variantă interesantă a legendei lui Cirus. S-o dezvelim (și) aici.
Jetul de aur
Astiage a visat că fiica sa urinase un jet de aur peste întreaga stăpânire, iar din coapsele ei crescuseră lujeri de viță-de-vie. Conducătorul mezilor a interpretat visul ca pe un semn al uzurpării puterii, ca pe un avertisment al posibilității ca nou-născutul Cirus, propriul nepot, să-l răstoarne de pe tron înainte de vreme. Tot Herodot mai menționa că regele Astiage, speriat, n-ar fi stat pe gânduri și ar fi ordonat ca moștenitorul să fie ucis. Harpagus, primul sfetnic al regelui și cel delegat să ducă la îndeplinire infama poruncă, a ezitat însă să-l suprime și a lăsat copilul în grija unui păstor. La zece ani distanță, când Cirus a ajuns la curtea lui Astiage și identitatea sa a fost declinată, regele a evitat să se răzbune pe băiețelul norocos.
Părintele își mănâncă fiul!
Și-a vărsat în schimb mânia pe Harpagus, determinându-l, prin manevre diabolice, să-și mănânce propriul fiu! Aceasta este legenda, menită să confirme și să întărească mitul întemeierii Imperiului Persan. Nenumăratele surse scrise atestă însă faptul că Cirus i-a urmat la conducere, în 559 î. Hr., tatălui său, Cambyses I, până atunci liderul dinastiei ahemenide, care domnea în Persia, pe atunci stat aflat în raport de subordonare față de mezii lui Astiage. Mai departe, firul istoric se împletește în noduri strânse cu legenda.
Bogății de poveste
În 554, Cirus s-a aliat cu trădătorul Harpagus în încercarea de a-l răsturna de pe tronul din Ecbatana, capitala mezilor, pe Astiage. Patru ani mai târziu, după lupte cumplite, planul lui Cirus s-a împlinit, iar ambițiile tânărului persan s-au dublat. Și-a continuat politica de cuceriri, iar în 547 intra în posesia unor bogății de poveste prin îngenuncherea lui Cresus, regele Lidiei (în Turcia de astăzi). Din supus al mezilor, Cirus ajunsese stăpân peste Asia Mică, imperiul său absorbind ulterior și orașele grecești de pe coasta Mării Egee.
Devierea Eufratului și cucerirea Babilonului
Vlăstarul ahemenizilor nu s-a oprit însă aici. După consolidarea granițelor în vest, și-a îndreptat atenția către Babilon, una dintre cele mai înstărite așezări ale antichității și capitala unui teritoriu tentant. Pentru a-l supune pe înfumuratul Nabonid, Cirus al II-lea a săpat un canal prin care a deviat apele fluviului Eufrat, supunând cetatea unui asediu chinuitor. Biruitor, persanul a luat în posesie nu doar Babilonul vechi de o mie de ani, ci și proprietățile sale, printre care Siria și Palestina. Prin campania din 539 î. Hr., Cirus a preluat controlul asupra celei mai mari părți din Orientul Apropiat. În două decenii, chibzuitul urmaș al ahemenizilor crease un imperiu uriaș, cum nu se mai văzuse până la acea dată.
Singurul „nonevreu” cu calități mesianice
Fapt remarcabil în istorie, Cirus al II-lea nu doar că a reușit să guverneze acest conglomerat de popoare, dar a trasat niște baze atât de solide încât Imperiul Persan a mai dăinuit două secole, până la înfrângerea lui Darius de către macedoneanul Alexandru, numit de romani - cel Mare. Care a fost cheia succesului lui Cirus cel Mare? Simon Sebag Montefiore a schițat un răspuns la această chestiune în lucrarea „Titani ai istoriei. Giganții care ne-au modelat lumea” (Litera, 2019): „Și-a dat seama că menținerea noii sale stăpâniri avea nevoie de diplomație mai degrabă decât de asuprire și violență. Așadar, în loc să impună obiceiurile și legile persane popoarelor cucerite, Cirus a creat un nou concept de imperiu, selectând cele mai bune elemente din toate zonele și folosindu-le apoi într-un întreg armonios”.
Citește pe Antena3.ro
Libertate religioasă în schimbul supunerii politice
Concret? Cirus nu s-a sfiit să se înconjoare de consilieri mezi, dar nici să imite portul și componentele culturale ale elamiților. A tolerat libertatea religioasă în schimbul supunerii politice și n-a ezitat să domnească din trei capitale: Ecbatana, Pasargadae (centrul persan) și Babilon. Mai mult, Cirus i-a eliberat din robie pe evrei după ce a cucerit Babilonul, orașul-cetate care nu se mulțumise, în 586, cu distrugerea Ierusalimului, ci îi transformase pe toți locuitorii acestuia în robi. Tot Cirus a suportat cheltuielile aferente deplasării evreilor din Babilon la Ierusalim, oferindu-le bani și pentru reconstruirea sfântului templu. De altfel, urmașii lui Moise l-au considerat pe Cirus singurul „nonevreu” cu calități mesianice.
Cilindrul de lut care i-a adus faima
Faima persanului Cirus avea să crească și mai mult odată cu descoperirea, în 1879, la temelia unui vechi templu din cetatea Babilonului, a unui document scris pe lut și intitulat ulterior, grație formei, Cilindrul lui Cirus. Ce conținea acest artefact? Pe el erau inscripționate detalii privind cuceririle persane și amănunte legate de eliberarea babilonienilor de sub tirania lui Nabonid. Firesc, nu?
Împotriva sclaviei
Rândurile care au atras însă cel mai mult atenția vizau o declarație a lui Cirus în legătură cu credința sa în libertatea religioasă și opoziția lui față de sclavie. „Această inscripție - comenta istoricul britanic Simon Sebag Montefiore - este recunoscută de către Organizația Națiunilor Unite ca prima cartă a drepturilor omului. Cirus n-a fost un liberal - a înăbușit cu brutalitate orice revoltă politică -, însă a dat fără îndoială dovadă de toleranță religioasă”.
Doborât de o femeie războinică
Cirus cel Mare a murit în luptă, în 530 î. Hr., pe când o înfunta pe Tomiris, regina masageților. Fiul său, Cambyses al II-lea, i-a urmat la domnie, reușind să adauge vastului Imperiu Persan și Egiptul.
Prima monedă internațională
Imperiul Ahemenid a fost refondat de Darius cel Mare, care a adăugat cuceririlor lui Cirus și celor ale lui Cambyses al II-lea mari teritorii din India și Europa. El a bătut prima monedă internațională și a creat primul serviciu poștal imperial.În loc să impună obiceiurile și legile persane popoarelor cucerite, Cirus a creat un nou concept de imperiu, selectând cele mai bune elemente din toate zonele și folosindu-le apoi într-un întreg armonios”, Simon Sebag Montefiore, istoric
Cilindrul lui Cirus cel Mare, descoperit în 1879, este un document din lut inscripționat în limba akkadiană în 539 î. Hr., după ce persanii au cucerit Babilonul și i-au eliberat din robie pe israeliți.
Această inscripție este recunoscută de către Organizația Națiunilor Unite ca prima cartă a drepturilor omului”, Simon Sebag Montefiore, istoric
