Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Sunt născută în România. Tatăl meu este român, iar mama mea rusoaică. Nu sunt evreică după cum se spune. Este foarte drept că am trăit mult printre evrei, unde am foarte mulți prieteni. Dacă aş fi evreică nu m-aş ruşina s-o spun. Aş fi mândră de aceasta. Într-una din zile, tatăl meu, care era chimist şi locuia într-un orăşel aproape de conacul uneia din moşiile regale, fu invitat la un ceai de Regina Elisabeta, soția Regelui Carol, regină cunoscută sub numele de Carmen Sylva - regina poetă. Tatal meu, ştiind că Regina Elisabeta adoră copiii, m-a luat şi pe mine. Deşi a trecut, de atunci şi până acum, atâta amar de vreme, totuşi îmi aduc aminte ca şi când s-ar fi petrecut ieri, cu câtă duioşie şi dragoste s-a purtat Regina Elisabeta față de mine. A trimis să mi se aducă ciocolată şi bomboane”. Așa își începe Elena Lupescu povestea (bine fardată) vieții și mai ales prima întâlnire pe care ar fi avut-o cu principele Carol. Apărută în foileton în ziarele americane, ea a fost ulterior preluată și prinsă într-un volum cu titlul „Memoriile doamnei Elena Lupescu: Aventura de dragoste cu fostul principe moștenitor Carol. Destăinuiri senzaționale, 1928”.
Un compliment copilăresc
Dar să facem loc amintirilor celei poreclite de Securitatea Regatului României „Roaiba”: „Pe vremea aceea eu aveam 9 ani, iar Prințul Carol 14 ani. Cum a intrat valetul cu bomboanele, Prințul Carol i-a luat cutia din mână și, întinzându-mi-o, mi-a zis: «Ai un păr foarte frumos. Voiam mai de mult să te cunosc». Brusca intervenție, ca şi complimentul copilăresc, erau caracteristice Principelui. Are o inimă de aur, dar păcat că nu ştie întotdeauna să se exprime. Complimentul său însă mi-a plăcut foarte mult, căci una dintre marile mele vanități a fost părul. Părul meu mi-a provocat multă plăcere, dar şi multă durere. Moda părului scurt mi-a procurat bucurie. Acum port părul «bubikopf», nu prea scurt şi puțin mai lung la ceafă”.
Trei „bobo” în gură
Închidem divagația pe teme de cochetărie pentru a prinde din nou scena primei întâlniri, una savuroasă: „Tânărul Prinț - nota Elena Lupescu -, întinzându-mi cutia cu bomboane, mi-a zis «Mănâncă!». Mi-a spus «Mânâncă» în mod brusc şi cu atâta energie, încât fără să mai spun ceva, am luat o bomboană. Nu am apucat însă să mănânc bomboana şi Prințul Carol mi-a și oferit alta. De data aceasta am şovăit însă. Atunci Prințul Carol apucă o bomboană cu degetele sale şi mi-o puse în gură. Am mulțumit şi l-am rugat să nu-mi mai dea alta. A stăruit însă cu încăpățânare să iau şi pe a treia, şi neavând încotro, am luat-o. Pe vremea aceea nu înțelegeam ce însemnează această stăruință. Ba mi-aduc aminte că i-am aruncat chiar o privire cruntă. Şi astăzi râdem, ori de câte ori ne aducem aminte de acest episod al bomboanelor”.
Carol neînțelesul
În continuare, pe urma consemnărilor Măgduței, cum avea s-o alinte viitorul rege al României. „Da, da, azi îl cunosc destul de bine pe Carol. Pe atunci nu ştiam însă că toate stăruințele lui nu însemnau altceva decât dorința lui de a prelungi şederea mea acolo. Această metodă îl scutea de orice conversație şi tocmai de conversație fugea şi fuge Prințul meu. Bietul Carol! Ce vinovată sunt că l-am judecat așa de greşit. Şi mă gândesc cu multă durere sufletească că şi azi sunt mulți care nu ştiu să-l cunoască, şi, ca o consecință fatală, îl judecă greşit. Eu însă sunt destul de fericită că-l cunosc bine spre a nu-l mai judeca altfel decât așa cum trebue judecat Carol”.
Citește pe Antena3.ro
Adolescenți cu drumuri separate
„Din întâlnirile ulterioare cu Carol - mai semnala Elena Lupescu - am putut învăța multe, deşi treceau de multe ori luni şi ani întregi fără a ne vedea. Cu toate că trecea atâta vreme, fără a ne vedea, totuşi noi ne purtam prietenie unul față de altul. În acest timp am învățat să-l cunosc, şi sunt mândră de acest lucru. Ştiu acum bine că sub maniera sa brutală se ascunde o inimă nobilă, un caracter ferm, un cavalerism desăvârşit”.
Drumurile celor doi „bombonari” aveau să se despartă apoi. Adolescentul Carol s-a îndrăgostit lulea de Zizi Lambrino, pe care a luat-o și de nevastă, provocând un scandal de pomină la Palat, iar Elena Lupescu a fost măritată de propriul tată cu ofițerul Ion Tâmpeanu, mariaj care n-a rezistat însă decât patru ani (1919-1923). „Nu împlinisem încă 16 ani când m-am măritat cu un ofițer român. Am trăit câtva timp foarte fericiți... Ne-am dat în urmă seama cât de mult se deosebesc caracterele noastre şi cât de deosebite sunt gusturile noastre. Atât eu, cât şi soțul meu am văzut clar că o viață armonioasă nu vom putea duce la un loc”.
Rendez-vous la Paris
După divorțul de primul soț, Elena Lupescu avea să (re)vină abrupt în anturajul principelui Carol. Iată cum cosmetiza roșcata, pentru publicul american, această regăsire: „La începutul lunei decembrie 1925, Prințul Carol se afla în trecere prin Paris, reîntorcându-se din Londra, unde reprezentase familia regală la înmormântarea reginei văduve Alexandra. Poate că nici nu ne-am fi întâlnit dacă nu s-ar fi întâmplat să luăm parte, atât eu cât şi Prințul, la o recepție în casa unui ataşat al Legațiunei Române din Paris. Cum m-a văzut, Prințul s-a apropiat de mine spunându-mi: «Aș dori mult să reluăm vechea noastră prietenie»”.
Deprimare și duioșie
Continuarea rămâne și astăzi spumoasă: „L-am privit lung şi văzându-l cât era de deprimat şi cât părea de obosit, m-am înduioşat şi nu i-am putut rezista. Şi fără nici nu gând, fără să-mi treacă prin minte că mi-l voiu face prieten, i-am răspuns cu tot sufletul: «Te aștept mâine în apartamentul meu». Şi aşa a început să se dezvolte în sufletul meu de femeie sentimente noui pentru băiatul sfios, care la prima noastră întâlnire căuta să mă hrănească cu bomboane”.
Cavaler
„A doua zi, plină de emoții, am primit vizita Prințului. Deşi s-a purtat cu multă afecțiune, totuşi a fost cum nu se poate mai corect şi mai cavaler față de mine.
Câte clipe a stat la mine au fost tot atâtea momente de duioşie. Mi-am pus tot sufletul în joc, spre a-l linişti, spre a-l face să se simtă cât mai bine lângă mine. Ne-am reamintit cu lacrimi în ochi de prima noastră întâlnire, după vremea când el, bărbatul de azi, avea numai 15 ani, iar eu, azi femee în toată puterea cuvântului, aveam pe atunci numai 9 ani. Râdeam şi plângeam, eram fericită pentru mine şi fericită că izbuteam să descrețesc puțin fruntea Prințului”.
Un bărbat prea puțin atrăgător
Elena Lupescu i-a schițat iubitului ei prinț și rege o imagine stângace, când diluată coloristic, când țipătoare și ridicolă: „În genere - opina „Măgduța” - femeile nu l-ar putea găsi pe Carol ca un bărbat atrăgător. Nu este dibaci, nu ştie a linguşi, nu ştie a vorbi femeei spre a o ridica în al noulea cer al fericirei. Într-un singur cuvânt, despre Carol nu se poate spune că este un om de salon. El este mult prea sincer şi din aceste motive îți face impresia că este o fire bruscă”.
Fără temei
Această încercare prea puțin delicată de a îndepărta potențialele rivale de prada sa a fost întregită de alte dezvăluiri prost cosmetizate: „Multă durere şi dezgust îi provoacă prietenii atunci când îl judecă greşit - reliefa Elena Lupescu. În acest fel de momente se simte doborât sufleteşte şi este în stare să-şi suspende orice activitate începută, să lase totul baltă şi să se apuce cu pasiune, spre a uita supărările, de automobilism, aviație, călătorii sau mai ştiu şi eu de ce. Atunci, cei ce nu-l pot cunoaşte după cum îl cunosc eu spun că Prințul este un sălbatec sau că nu se poate pune nici un temei pe dânsul”. Probabil în acest punct, caracterizarea făcută de Elena lui Carol a fost, fără intenția autoarei, cel mai aproape de adevăr.
„Îl ador, dar mai presus de toate îmi iubesc țara”
De remarcat că în perioada în care „Măgduța” Lupescu umplea paginile jurnalelor americane cu devoalări despre relația sa cu principele României, acesta era căsătorit cu principesa Elena a Greciei. „Afirm cu toată sinceritatea că dragostea lui Carol față de mine este duioasă și lipsită cu totul de egoism - releva curtezana. Dacă Carol ar divorța de actuala sa soție, Principesa Elena a Greciei, şi dacă aş face cea mai uşoară aluzie la datoria sa față de mine, sunt sigură că Carol n-ar şovăi o singură clipă spre a mă face soția sa”. Aici avea dreptate Lupeasca…
Un „nu” luat în brațe
În completare, un puseu de teatralitate: „Imediat după începutul dragostei noastre, primul gând al lui Carol a fost pentru mine, şi la ceea ce voiu avea să sufăr după urma acestei iubiri. Declar însă, în toată curățenia sufletului, că nu mă gândesc şi nu doresc o căsătorie morganatică. Îl iubesc pe Carol cu toată puterea sufletului meu, îl ador, dar mai presus de toate îmi iubesc țara şi recunosc obligațiile lui Carol față de poporul său”.
Un „Nu” scăpat din brațe
Printre ultimele rânduri supuse atenției: „Căsătoria Prințului Carol cu domnişoara Lambrino o socot ca o greşeală a tinereței sale. Pot eu oare, care îl iubesc atât de mult pe Carol, să-l fac să săvârşească o greşeală la fel, cu mine? Nu. Nici o clipă nu mi-a trecut aşa ceva prin minte. Nu, aşa ceva nu se va întâmpla niciodată. De ideea unei căsătorii între noi nu trebuie să se vorbească, pentru simplul motiv că nu o doresc şi nu se va întâmpla”. Carol avea s-o ia de nevastă pe Elena Lupescu nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 iunie 1947, în Brazilia, unde fugiseră în exil. Au trăit împreună, ca soț și soție, până în 1953, când fostul principe și rege al României s-a stins din viață, la doar 59 de ani.
93 de ani s-au împlinit pe 8 iunie 2023 de când Carol a urcat pe tronul României, pe care l-a ocupat până pe 6 septembrie 1940
46 de ani se vor fi împlinit pe 29 iunie 2023 de la moartea Elenei Lupescu, la Estoril, în Portugalia
Femeile nu l-ar putea găsi pe Carol ca un bărbat atrăgător. Nu este dibaci, nu ştie a linguşi, nu ştie a vorbi femeei spre a o ridica în al noulea cer al fericirei”, Elena Lupescu
Am nenorocirea ca eu, Elena Lupescu, să trec în ochii întregei omeniri drept o metresă, o curtizană rafinată care a atras în mrejele ei pe Principele Moștenitor Carol, care, zăpăcit de mine, a renunțat la tronul său”, Elena Lupescu
Prințul Carol apucă o bomboană cu degetele sale şi mi-o puse în gură”, Elena Lupescu
