Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o astfel de situație se află și faimosul (în perioada interbelică) inginer Constantin Orghidan (1874-1944), ale cărui memorie și fapte au fost, ca ale multor altora, ocultate între 1948 și 1989, în ciuda faptului că la moartea sa, la finalul lunii august 1944, lăsase moștenire Academiei Române, printr-un faimos testament datat iunie 1944, cea mai mare și valoroasă colecție numismatică din istoria României și una dintre cele mai valoroase și importante europene, numărând circa 10.000 de piese (monede grecești antice, monede romane, monede și sigilii bizantine, monede medieval ale Principatului Transilvaniei, geme și camee, între care faimoasa Camee Orghidan, numită azi și Marea Camee a României), dintre acestea circa 2.000 de exemplare fiind de aur.
Dar ca să înțelegem mai bine contextual și povestea faimosului personaj și a nu mai puțin faimosului testament și a fabuloasei colecții donate, trebuie să ne întoarcem cu precizări succinte asupra personajului, pentru a afla cine era inginerul Constantin C. Orghidan.
Născut în București, în ziua de 22 iunie 1874, ca fiu al lui Constantin R. Orghidan și al Eufrosinei Orghidan, provenind dintr-o veche familie de negustori brașoveni, profund implicați în lupta pentru afirmarea națiunii române în Transilvania, dar și în modernizarea instituțional-industrială a Vechiului Regat al României, Constantin C. Orghidan avea să urmeze cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București (1892-1899), fiind angajat după absolvire la Atelierele Căilor Ferate Române. Aici va parcurge toate treptele ierarhice ale carierei de inginer, punând bazele unei ascensiuni profesionale de excepție: diurnist (1900-1902), inginer (1902-1905), inginer asistent (1908), inginer șef de secție la Atelierele Centrale CFR (1908-1912), inginer inspector (1912-1914), inginer șef inspector principal (1915), inginer inspector clasa I (1916).
Meritele sale în dezvoltarea infrastructurii de căi ferate a României au determinat decorarea sa la 9 mai 1911 de către Regele Carol I (contrasemnatar, în calitate de Ministru al Afacerilor Străine, fiind Titu Maiorescu) cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler.
Mobilizarea sa în armată, ca locotenent, odată cu intrarea Regatului României în Marele Război, în vara anului 1916, avea să reprezinte o etapă esențială a vieții sale. Experiența sa tehnică și cunoștințele practice de excepție au determinat Guvernul să îl numească în timpul războiului membru în Camera Militară de Recepție a Materialelor de Război, calitate în care este trimis în Statele Unite ale Americii, împreună cu soția sa, Marta Orghidan, pentru a coordona ajutoarele militare americane trimise României. După 1919, vasta experiență căpătată în Statele Unite, unde vede puterea reală a unei mari industrii metalurgice, îl face pe de o parte unul dintre pionii principali ai Guvernelor României în politicile și acțiunile care vizau progresul industrial al României, iar pe de altă parte îl ajută să devină unul dintre marii antreprenori industriali ai țării. Ca urmare, este delegat de Guvernul Român, în 1919, la prima Conferință Internațională a Muncii, desfășurată la Washington și devine membru în Comitetul de Administrație al Camerei de Comerț Americano-Române. Eforturile sale de modernizare instituțional-industrială a României Mari sunt încununate de constituirea în 1923 a Uniunii Industriilor Metalurgice și Miniere din România, care cuprindea inițial 11 mari întreprinderi, Constantin Orghidan fiind ales Președinte al Consiliului de Administrație, funcție pe care o va deține până la moarte, în august 1944. Din același an 1923 devine director general al Uzinelor de Fier din Reșița, calitate pe care o va deține până la finalul vieții. În calitate de reprezentant de vârf al industriei metalurgice românești, militează pentru dezvoltarea relațiilor Uniunii Industriilor Metalurgice și Miniere din România cu Danemarca, Suedia și Norvegia și întreprinde o călătorie de afaceri în acest sens în toate aceste țări, prilej cu care în Suedia este decorat cu Ordinul „Vasa” în grad de Comandor.
Urmare a acestei prodigioase activități, ing. C. Orghidan este decorat de Regele Ferdinand I cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer (1922), apoi cu același Ordin în grad de Comandor (1923), iar ulterior cu Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer (1926).
De pe la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut vizibilitatea sa devine maximă și sub aspect cultural. Devine membru în Consiliul de administrație al Muzeului Orașului București, recent înființat de doctorul George Severeanu și având la bază colecția de antichități și numismatică a faimosului radiolog, în același moment devine membru al Societății Numismatice Române și din 1939 vicepreședinte al acesteia, până în 28 august 1944, data decesului său. Cu toate acestea, vizibilitatea preocupărilor sale de numismatică nu era de notorietate în epocă, ea fiind rezervată mediului de specialitate. Nu se evidențiază prin donații ori afișare publică. Singurul moment care iese oarecum din acest tipar se produce în anul 1942, când, în luna iulie, donează Cabinetului Numismatic al Academiei Române un tezaur de peste 3.600 de monede de argint transilvănene și poloneze. Momentul care a generat această donație era unul aparte, cu o lună mai înainte ing. C. Orghidan fiind ales membru de onoare al Academiei Române, ca urmare a meritelor sale acumulate de 40 de ani în dezvoltarea metalurgiei românești.
Documentul care avea să dezvăluie, tot într-un cadru restrâns, anvergura reală a fabuloasei colecții adunate vreme de circa două decenii de inginerul C. Orghidan, ca și a preocupărilor sale, avea să fie testamentul său din iunie 1944. Din nou, trebuie să ne întoarcem la istorie.
În primăvara anului 1944 raidurile aeriene anglo-americane luau la țintă tot mai mult Bucureștiul, așa încât în primăvara aceluiași an ing. C. Orghidan pleca în refugiu la proprietatea sa din localitatea Ferdinand din Caraș-Severin, azi Oțelul Roșu, în apropiere de Reșița și de uzinele al căror principal acționar era. Câteva luni mai târziu, în iunie 1944, redacta faimosul său testament, din care aflăm că de fapt colecția sa de monede și de sigilii bizantine, acestea din urmă cumpărate în 1939 de la faimosul bizantinolog Vitalien Laurent, director al Institutului Francez de Studii Bizantine din București, fuseseră lăsate în continuare marelui savant francez, în vederea realizării unui catalog științific al acestora. Acesta avea să apară la Paris în 1952 și avea să fie primul mare catalog de sigilografie bizantină la nivel mondial. Restul colecției pe care marele colecționar o dona Academiei Române avea să fie depusă sub sigiliu, în case de bani, la Cabinetul Numismatic al Academiei Române, preluarea ei urmând a fi fost făcută de la finele anului 1944 până către jumătatea anului următor, sub coordonarea lui C. Moisil, șeful Cabinetului Numismatic al Academiei, și a legatarului testamentar al lui C. Orghidan, avocatul Ion Botez.
Corespondenţa sa cu casele de licitaţie europene Münzhandlung Cahn (Basel), Naville (Geneva), Santamaria (Roma), Ciani (Paris), Adolph Hess (Frankfurt am Main), Spink şi Seaby (Londra), Schulman (Amsterdam), exclusiv din anii ’30 ai secolului XX, este relevantă pentru implicarea sa în comerţul de antichităţi al vremii, pentru expertiza sa recunoscută, şi interesul pentru achiziţionarea unor anumite categorii de monede - aşa cum era cazul renumitei sale colecţii de monede romane de aur din vremea lui Traian, a colecţiei de monede bizantine de aur sau a pieselor medievale transilvănene. Se regăsesc în cadrul colecţiei sale atât piese achiziţionate individual din loturile puse în vânzare de diferite case de licitaţie, cât şi colecţii celebre din care a achiziţionat loturi mai mult sau mai puţin consistente, a căror identificare şi studiere este încă abia la început. Se află în această situaţie piese de aur romane care au aparţinut faimoasei colecţii a familiei bancherilor Trau de la Viena. Corespondența rămasă de la Constantin Orghidan pune în evidență uneori sursele constituirii colecției sale numismatice, ca și sumele investite. Situaţia cea mai interesantă se leagă de monedele de aur greceşti, a căror provenienţă nu este menţionată în corespondenţa păstrată. Relevant este însă faptul că la Casa Ciani fusese vândută o parte semnificativă a monedelor aparţinând colecţiei faimoase (numită Collection Grand Duc) a Marelui Duce Alexander Mihailovitsch (cumnatul țarului Nicolae II al Rusiei) aflat în acea dată în exil. Raritatea unor piese din colecţia Orghidan, cunoscute ca existând cândva şi în colecţia Marelui Duce, sugerează că o parte a rarităţilor greceşti ar putea proveni de acolo.
A existat o preocupare majoră a lui Constantin Orghidan pentru colecţia sa de geme şi camee, numărând câteva sute de exemplare, unele faimoase, aşa cum este cazul celebrei Camee Orghidan (sau Marea Camee a României) achiziţionată de la anticarul vienez Zapletal în anul 1934, produs probabil al unui atelier sirian, şi care a fost, la rândul ei, donată Academiei Române. Pentru toate acestea, prin testamentul său se solicita Academiei Române realizarea unei expoziţii permanente, care să cuprindă o parte cât mai mare a colecţiei sale, cu vitrine cumpărate de la Viena sau măcar realizate după modelul Muzeului vienez de antichităţi. Aceasta este și azi a patra ca dimensiune din lume, la vremea cu pricina fiind cea mai mare camee din lume aflată în proprietate privată, după cum scria chiar C. Orghidan în testamentul său din iunie 1944. Ea reprezintă apoteoza unui cuplu imperial roman, piesa fiind cel mai probabil realizată în ateliere romane din Siria și provenind de la anticarul Zapletal.
Este momentul să ne întoarcem la faimosul testament din 9 iunie 1944 pentru a pune în evidență câteva dintre prevederile esențiale. Prin acesta, C. Orghidan dona Academiei Române fabuloasa sa colecție numismatică, însumând circa 10.000 de monede grecești, romane, bizantine, medievale - dintre care aproape 2.000 de monede de aur, precum și o spectaculoasă colecție de câteva sute de geme și camee antice și medievale
Principala sa prevedere în ceea ce privește colecția numismatică se referă la donarea acesteia Academiei Române, care trebuie să o administreze prin Cabinetul său Numismatic, cu excepția pieselor de aur moderne, pe care le lăsa soției sale, Marta Orghidan. Desigur, donația avea și o serie de clauze. Marele donator solicita alcătuirea, finanţarea şi susţinerea unei serii de publicaţii (cataloage) în care colecţia sa să fie studiată şi pusă în valoare spre progresul ştiinţei numismatice mondiale, după modelul marilor cataloage occidentale, într-o anumită ordine, indicând şi sumele pe care de altfel marele colecţionar le lăsase Academiei Române spre finanţarea acestor lucrări. Într-o descriere succintă, actul, devenit faimos prin prevederile sale, ca și prin viziunea asupra posterității fascinantei colecții numismatice, se referă la următoarele:
1. Catalogul colecţiunei de sigili bizantine (Vitalien Laurent, în limba franceză);
2. Catalogul colecţiunei de monezi de bronz, argint şi aur;
a) dela Constantin cel Mare şi pe cele bizantine /până la 1453
b) Colecţiunea de monezi de bronz bizantine, tăiate
c) Colecţiunile de monezi de aur greceşti
d) Colecţiunea de monezi de bronz, argint şi aur, a lui Traian, împreună cu cele
bătute în Capadocia etc. şi mai ales cele 23 bucăţi „Restitutio Trajani”
e) Colecţiunea de gliptică, foarte bogată şi în care /se află şi „Cameul Orghidan”.
Mai mult decât atât, erau lăsate moştenire Academiei Române importante sume de bani şi acţiuni care urmau să fie folosite pentru cumpărarea de monede şi pietre gravate care să dezvolte mai departe colecţia Orghidan, astfel încât să nu existe dubluri, iar cealaltă jumătate să formeze „Fondul de Cultură Morală ing. C. Orghidan”, care urma a fi gestionat de un Consiliu de Administraţie format din trei persoane, şi anume: preşedintele Academiei Române, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei Române (pe atunci acad. Constantin Moisil) şi un avocat sau un membru al Academiei Române cunoscător în chestiuni bancare. Acesta urma a fi utilizat „numai pentru ridicarea morală a tineretului, încurajarea şi stimularea actelor de curaj şi în special la formarea de caractere… publicarea de lucrări alese prin concursuri sau lucrate de persoane de specialitate - desigur că în rândul acestora se înscria şi publicarea colecţiilor donate… diferite mijloace de propagandă - conferinţe, premii”.
Nu în ultimul rând, ing. Orghidan solicita Academiei Române să se ocupe înmormântarea sa și a soției sale la locul de veci al familiei Orghidan, aflat în cimitirul Bellu din București, ceea ce în condițiile de război ale anului 1944 nu fusese posibil.
Nici una dintre aceste dorințe firești și obligații de onoare nu avea să fie îndeplinită din cauza instaurării regimului comunist. Considerând pe C. Orghidan un susținător al regimului antonescian, numele său avea să fie ocultat vreme de decenii, colecția sa fiind însă păstrată cu sfințenie la Cabinetul Numismatic al Academiei Române. Mai mult decât atât, părintele paroh din localitatea Ferdinand, intuind pericolul potențial reprezentat de noul regim pentru posteritatea numelui Orghidan, chiar și aflat dincolo de mormânt, avea să secretizeze locul de veci al acestuia, îngropându-l în urma unei înțelegeri cu parohul catolic în zona catolică a cimitirului, spre a fi mai greu de găsit, turnând un sarcofag de beton peste piatra tombală, scoțând numele de pe cruce, așa încât mormântul a fost protejat vreme de opt decenii.
Din nou însă, căile rezolvării unor lucruri sunt în astfel de situații aproape mereu tainice și pline de sens. În ultimul deceniu, colecția a început a fi pusă în valoare, un catalog de mare calitate cuprinzând monedele de aur grecești și romane fiind publicat de Cabinetul Numismatic într-o serie spectaculoasă și reprezentativă a Academiei Române, expoziția permanentă „C. Orghidan” a fost de curând realizată, iar rămășițele faimosului colecționar și mecenat odihnesc acum la cimitirul Bellu din București.
Astfel, la împlinirea a 80 de ani de la dispariția marelui mecenat memoria sa și cea mai mare parte a dorințelor sale sunt îndeplinite, istoria reintrând cu greu, dar sigur, pe făgașul ei firesc.
Acesta este contextul în care în zilele de 4-6 septembrie 2024, la Oțelul Roșu și Caransebeș, prin eforturile Episcopiei Caransebeșului și ale Bibliotecii Academiei Române și Cabinetului Numismatic al acesteia, la împlinirea a opt decenii de la săvârșirea din viață a inginerului C. Orghidan, se va derula unul dintre momentele de suflet ale acestor împliniri de onoare, și anume sfințirea cenotafului realizat pe locul care a constituit vreme de 80 de ani locul de veci al marelui donator în cimitirul din Ferdinand (Oțelul Roșu).
Încheiem prin ilustrarea câtorva dintre cele mai reprezentative și spectaculoase piese din prodigioasa colecție a lui Constantin C. Orghidan.
1. Brevetul prin care Regele Carol I conferă ing. Constantin Orghidan Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler a 9 mai 1911
2. Brevetul prin care Regele Ferdinand I conferă ing. Constantin Orghidan Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer la 1 iulie 1926
3. Cameea Orghidan
4. Constantin C. Orghidan
