Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„De la realismul socialist al începuturilor (romanul în versuri «Pâine și sare» etc.) la disputatul plagiat din Lao Tse (un montaj după o traducere anonimă a acestuia) și de la sprijinul acordat protocronismului ceaușist la combinația, niciodată renegată, de maoism și traco-dacism, lumea literară liberală i-a reproșat multe acestui «comunist reacționar». Omul însuși a fost mereu un tip dificil și colțos, un franctireur bizar”, aprecia criticul și istoricul literar Paul Cernat într-un crochiu închinat poetului născut în satul Florica, județul Buzău. „Prin vârfurile creației sale - considera profesorul Cernat -, este însă un poet modern puternic și original, un apărător liric complex al fondului arhaic refulat și al lumii rurale afectate de maladiile industrializării. Fără precursori (cu excepția poemelor dialectale ale lui Vasile Voiculescu - alt fiu de țărani buzoieni - și a celor petrolifere ale primului Geo Bogza), sedus de fantasme primordialiste de tip Nicolae Densușianu și atras de proiecte ciclopice, uneori dubioase în exaltarea lor utopică, Ion Gheorghe a insolitat limbajul poetic autohton cu o energie ieșită din comun”.
„Protest patetic împotriva civilizației moderne”
În continuare, spre inima minibiografiei țesute de Paul Cernat: „Nerevendicat de corifeii postmodernismului, exoticul «Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic» (1966) prefigurează la cote înalte poezia directă, prozastică a ultimelor decenii. O piesă de rezistență este și «Vine iarba» (1968), protest patetic împotriva civilizației moderne din perspectiva naturii triumfătoare. «Zoosophia», capodopera autorului, e o istorie ieroglifică în versuri, de o fantezie prodigioasă, iar «Elegii politice» (1980) - un reper al genului până azi”. Mai departe: „Derapaje bizare, de o obscuritate abracadabrantă, întâlnim în volume precum «Dacia Fenix», «Cavalerul trac», «Megalitice» ș.a., unde Ion Gheorghe încearcă să inventeze, în cheie vizionară, un limbaj și un imaginar traco-dac, pe care le-a expus și într-o serie de opuri eseistice. Recuperarea vechii tradiții dionisiace se manifestă altfel în exuberanța ludică fără limite din «Joaca Jocului», «Și mai joaca jocului» ș.a.”. Concluzia? „Recitită sau citită pur și simplu, poezia lui Ion Gheorghe poate oferi, oricum, surprize. Merită reconsiderată la vârf, cu discernământ și deschidere a minții”, a încheiat Paul Cernat.
Format la „Fabrica de Scriitori”
Fiu al lui Anton și al Filofteiei (născută Marin), Ion Gheorghe a urmat cursurile Școlii Normale „Spiru Haret” (1947-1948) și ale Școlii Pedagogice din Buzău (1950-1952), pentru ca ulterior să se regăsească printre discipolii lui Sadoveanu de la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București (absolvită în 1954), cunoscută în epoca stalinistă sub numele „Fabrica de Scriitori”. Între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, Ion Gheorghe și-a finalizat studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București.
Un plagiat deconspirat
Considerat unul dintre poeții care au participat cu entuziasm la dezvoltarea cultului Elenei Ceaușescu, Ion Gheorghe a fost implicat, la începutul anilor ’80, într-un scandal de plagiat. Publicase, cu doi ani înainte, versuri traduse din Lao Tse în revista „România literară”, sub nume propriu. Aceleași versuri au fost adunate apoi și republicate în volumul „Zicere din ziceri”, de data aceasta cu indicarea sursei. De remarcat că poetul Dorin Tudoran a realizat analiza plagiatului, refuzată însă la publicare în revista „Luceafărul” și evidențiată abia mai târziu, la Radio Europa Liberă.
87 de ani s-au împlinit pe 18 august 2022 de la nașterea poetului Ion Gheorghe, dispărut dintre noi pe 11 octombrie 2021
„«Zoosophia», capodopera autorului, e o istorie ieroglifică în versuri, de o fantezie prodigioasă, iar «Elegii politice» (1980) - un reper al genului până azi”, Paul Cernat, critic literar
Ion Gheorghe a fost un poet român, reprezentant al perioadei neomoderniste și al tendințelor neoexpresionistă și protocronistă.
