Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Ivan Kalita” (1288-1340) sau „Ivan Pungă cu bani”, în traducere liberă, a devenit mare cneaz al Moscovei începând cu anul 1325 și mare cneaz al Vladimirului șapte ani mai târziu, odată cu permisiunea acordată de Muhammad Ozbeg, hanul Hoardei de Aur, de a strânge birurile supușilor ruși. Războinici sângeroși și temuți, mongolii au știut însă să fie, vreme de secole, și abili conducători, validând politici tolerante (inclusiv religioase) și sisteme de administrație eficiente în vastele teritorii supuse cu sabia. În Rusia cnezatelor, de pildă, exceptarea generală a bisericii de la orice impozitare și de la serviciul militar a fost o stratagemă eficientă.
Perceptor (contra cost) pentru dușmanul de moarte
S-a dovedit că administrând cu pumnul strâns într-o mănușă de catifea nu poți obține decât bunăvoința populațiilor înrobite, deci avantaje materiale considerabile. În plus, delegarea responsabilităților importante era o cale extrem de potrivită pentru atenuarea animozităților și tensiunilor create de pătura nobililor locali. În Rusia, un singur reprezentant al acestei categorii sociale a fost însărcinat de cuceritorii mongoli să colecteze taxele și impozitele, în schimbul unui procent generos din sumele strânse. „Nu degeaba a ajuns Ivan I, cneaz al Moscovei, să fie cunoscut sub numele de «Ivan Kalita»: se ocupa cu adunarea dărilor menite să umple cuferele Hoardei de Aur, oprindu-și, firește, o parte consistentă pentru el însuși”, evidenția istoricul britanic Peter Frankopan în monumentalul volum Drumurile mătăsii. O nouă istorie a lumii (Editura Trei, 2019).
Divide et impera
Citește pe Antena3.ro
Concentrarea puterii și bogăției în mâinile unor personaje de încredere precum Ivan I a dus la ridicarea unor familii de nobili pe care puterea mongolă se putea baza și care prosperau pe spezele familiilor rivale - mai speculează Frankopan în studiul menționat. Efectele acestei strategii politice au fost profunde și de durată. Unii istorici au susținut că sistemul de guvernare mongol a pregătit terenul pentru transformarea Rusiei într-un sistem aristocratic în toată puterea cuvântului prin acordarea, unui mic număr de indivizi, a dreptului de a conduce atât poporul de rând, cât și pe egalii lor. Politica fiscală a mongolilor a fost, fără îndoială, una de succes. În privința taxelor vamale, de exemplu, urmașii lui Ginghis-Han au pus la punct un sistem câștigător din toate punctele de vedere.
Taxe mici - prosperitate - liniște asigurată
Mai multe izvoare istorice atestă faptul că vămuirea produselor de export ce străbăteau Marea Neagră nu depășea niciodată 3-5% din valoarea totală a bunurilor, spre deosebire de impozitarea mărfurilor care treceau prin Alexandria, unde sunt amintite taxe de câte 10, 20, chiar 30% - potrivit lui V. Cilocitan, cercetător care a oferit informații valoroase în lucrarea „Mongolii și comerțul la Marea Neagră în secolele al XIII-lea și al XIV-lea”. Cum rata de profit a fost și este totul în negustorie, evident că Pontul Euxin devenise, la vremea respectivă, o rută mult mai avantajoasă de trecere spre est, generând în zonă avantaje financiare, culturale etc. „Menținerea prețurilor la un nivel rezonabil și o strategie deliberată de păstrare a taxelor la un nivel scăzut - remarca și istoricul Peter Frankopan - erau simptomatice pentru avansatul sistem birocratic al Imperiului Mongol, căruia adesea, din cauza abundenței de imagini ale violenței și distrugerii aflate în prim-plan, riscă să i se minimizeze importanța”.
Haraciu-i haraci, jafu-i jaf
Revenind la tributul pe care-l ridica Ivan I în numele hanului, trebuie menționat că acestei dări strânse an de an i se adăuga și un procent cuprins între 10 și 20% din prada luată de nohaii Hoardei în incursiunile executate periodic între Volga și Nistru. Faptul că plăteau haraciul cneazului nu-i scutea, uneori, pe țăranii ucraineni, ruși, belaruși etc. de incursiunile de jaf ale călăreților fideli marilor familii nobile mongole. Acestea din urmă declanșau atacuri inclusiv fără știrea hanului, determinând astfel ruperea alianțelor, tratatelor și înțelegerilor stabilite anterior.
Mărire și prăbușire
De altfel, o mare parte din veniturile clasei conducătoare mongole proveneau din comerțul cu sclavi sau din răscumpărările pe care le plăteau cei luați în captivitate. Oricât de bine organizat era imperiul Hoardei, nu putea controla total năvălirile războinicilor însetați de pradă. Hanul se împăca însă cu aceștia după ce-și primea partea. Decăderea vastului imperiu mongol a venit atât în urma disensiunilor interne care au condus la fărâmițarea statului întemeiat de Ginghis-Han, cât și a întăririi cnezatelor ruse, totul coroborat cu decăderea Imperiului Otoman, care a protejat, la apogeul puterii, hanatele tătărești dintre Volga și Dunăre.
Sclavi de milioane
Doar în cazul Hanatului Crimeei se estimează că pe durata existenței lui nu mai puțin de trei milioane de ucraineni, ruși, belaruși, moldoveni etc. ar fi căzut în robie. Foarte puțini prizonieri aveau însă posibilitatea de a-și răscumpăra viața. Majoritatea era vândută pe piețele de sclavi din Europa și Asia
Capul sus, după 300 de ani
Odată cu începutul secolului al XVII-lea, rușii au refuzat să mai plătească tribut Hoardei. Pentru a-și apăra granițele de raidurile mongole, cnezatul Moscovei concentra în fiecare primăvară câte 65.000 de soldați.
În Rusia cnezatelor supuse Hoardei de Aur, exceptarea generală a bisericii de la orice impozitare și de la serviciul militar a fost o stratagemă politică eficientă, care a condus la consolidarea puterii asupra teritoriului cucerit
„Nu degeaba a ajuns Ivan I, cneaz al Moscovei, să fie cunoscut sub numele de «Ivan Kalita»: se ocupa cu adunarea dărilor menite să umple cuferele Hoardei de Aur, oprindu-și, firește, o parte consistentă pentru el însuși”, Peter Frankopan, istoric
„Ivan Kalita” sau „Ivan Pungă cu bani”, în traducere liberă, a devenit mare cneaz al Moscovei începând cu anul 1325
65.000 de soldați mobiliza cneazul Moscovei în fiecare primăvară pentru a apăra țara de raidurile călăreților mongoli (după ce a decis să nu mai plătească tribut)
