Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Micuțul n-a știut ce-i joaca, în schimb a învățat ani buni vreme de cinci ore pe zi, aprofundând greaca, latina, algebra, geometria, logica, istoria și economia politică. Mill junior a progresat într-o asemenea măsură încât la trei ani era capabil să-l citească pe Platon în original!
„A cerut de la mine nu numai ceea ce în cea mai mare măsură eram în stare să fac, ci și multe lucruri pe care mi-ar fi fost cu neputință să le întreprind. Nu-mi erau permise zile de repaus, ca nu cumva să-mi pierd abilitățile și să capăt gust pentru lenevie”, nota John Stuart Mill în autobiografia publicată postum. Sărac și convins că singura cale spre reușită a fiului său era studiul temeinic, James Mill își ținea băiatul departe de bucuriile celorlalți copii de vârsta lui, îl mustra frecvent în timp ce-i corecta greșelile și nu-l lăuda niciodată, indiferent de succesul repurtat. Programul draconic a dat roade extrem de rapid. „La trei ani - menționau profesorii Duane P. Schultz și Sydney Ellen Schultz în volumul «O istorie a psihologiei moderne» (Editura Trei, 2020) -, John Stuart Mill era capabil să-l citească pe Platon direct în greacă. La unsprezece ani, a scris prima sa lucrare științifică, iar la doisprezece parcursese programa universitară standard”.
Prăbușirea
Impresionant, nu? Da, dar dacă la optsprezece ani John se descria scurt - „Sunt o mașină logică” -, la douăzeci și unu cădea deja pradă unei depresii severe: „Eram într-o stare nervoasă proastă. Întregul fundament pe care se clădise viața mea se prăbușise”, recunoștea copilul teribil al filosofiei în jurnalul său. John Stuart Mill a avut nevoie de câțiva ani pentru a reveni cu picioarele pe pământ și când a făcut-o s-a angajat ca simplu funcționar la Compania Indiilor Orientale, unde ținea corespondența legată de guvernarea subcontinentului de către Marea Britanie.
Un jurământ cam țicnit
Citește pe Antena3.ro
La douăzeci și cinci de ani n-a mai putut evita însă adevăratele provocări ale vieții: s-a îndrăgostit lulea de Harriet Taylor, o frumusețe cu mintea brici. Singura problemă, una majoră, era că femeia fusese luată deja cu acte de un alt bărbat. „Harriet va avea o mare influență asupra existenței și operei lui Mill. Deși căsătorită, prietenia și afecțiunea pentru John au crescut, iar relația lor a devenit cunoscută. Chiar și după standardele de astăzi - opina biograful Duane P. Schultz -, era o relație neobișnuită. La cererile repetate ale soțului de a nu mai petrece atât de mult timp în compania lui John Stuart Mill, Harriet a negociat un compromis”. Unul fantastic! Iată-l: Harriet și John aveau să se vadă în continuare, însă ea se angaja să locuiască tot cu soțul, jurând să fie fidelă ambilor bărbați! Cum? A promis solemn că nu va întreține relații sexuale cu niciunul dintre ei!
În al nouălea cer
Că a reușit sau nu să-și respecte făgăduiala e imposibil de dovedit. Cert e că acest triunghi amoros s-a fărâmat abia după două decenii, când soțul încornorat și-a dat duhul. Probabil de necaz. De remarcat că John și Harriet nu s-au combinat imediat după decesul ghinionistului soț. Femeia a insistat să poarte doliu vreme de doi ani! Abia apoi, când gura lumii s-a răcit, Harriet și filosoful și-au luat inimile-n dinți și s-au căsătorit. „E binecuvântarea supremă a vieții mele”, se confesa Mill, aflat în al nouălea cer. Din păcate fericirea n-a ținut decât șapte ani. După moartea Harrietei, John a construit o casă de la fereastra căreia putea vedea netulburat mormântul adoratei consoarte. „E îndoielnic că voi mai fi capabil de ceva în viața privată sau publică. Izvorul meu a secat”, se lamenta Mill.
De partea sexului frumos
Asta nu l-a împiedicat însă să elaboreze un eseu intitulat „Subordonarea femeilor”, inspirat, se pare, de experiențele maritale pe care Harriet le-a cunoscut cu primul soț. „Pe Mill îl indigna lipsa de drepturi a femeilor când venea vorba de proprietăți sau bani și a comparat situația acestora cu cea a altor grupuri dezavantajate. A condamnat ideea că femeia trebuie să se supună împotriva propriei voințe solicitărilor sexuale ale soțului, ca și imposibilitatea legală din acea vreme de a divorța pe motive de incompatibilitate. A susținut că o căsătorie trebuie să fie un parteneriat între egali, și nu o relație sclav-stăpân”, evidenția profesorul Duane P. Schultz.
Chimie mentală: zorii unei noi științe
John Stuart Mill a elaborat și teorii complexe, care au preconizat o nouă știință: psihologia. Într-una dintre acestea, el a contestat perspectiva mecanicistă a tatălui său, James Mill, care considera mintea umană ca pasivă, drept ceva pus în mișcare de stimuli externi. „Pentru John - sublinia biograful Duane P. Schultz -, mintea juca un rol activ în asocierea ideilor. El a susținut că ideile complexe nu sunt doar o însumare, prin asociere, a unora simple. Și oferea un exemplu: dacă amestecăm lumina albastră, roșie și verde în proporții determinate, vom obține lumină albă, care posedă, logic, o calitate total nouă. Potrivit acestei perspective, care a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de sinteză creativă, combinarea adecvată de elemente mentale produce întotdeauna o calitate distinctă, care nu e prezentă în elementele individuale”. John Stuart Mill a numit această abordare a asocierii ideilor „chimie mentală”. În scrierile sale i-a contrazis pe alți filosofi, pe Auguste Comte de pildă, susținând teza că mintea chiar poate fi cercetată cu metodele științei. În plus, Mill a propus un nou domeniu de studiu - etologia -, relaționat cu factorii ce influențează dezvoltarea personalității umane.
Scopul final al moralei
Filosof utilitarist, John Stuart Mill considera fericirea drept scopul final al moralei. A scris și tratate de logică și economie, fiind considerat cel mai important spirit liberal al secolului al XIX-lea.
Limitele puterii
„Despre libertate”, eseu celebru, explorează limitele puterii ce poate fi exercitată legitim de către societate asupra individului. Potrivit lui Mill, fiecare are dreptul să acționeze după cum poftește cu condiția ca faptele sale să nu îi afecteze pe ceilalți.
Opera de căpătâi
Printre cele mai importante lucrări marca John Stuart Mill se numără „Sistem de logică inductivă și deductivă” (1843), „Principii de economie politică” (1848), „Despre libertate” (1859), „Utilitarismul” (1861), „Auguste Comte și pozitivismul” (1865).
Implicat în politichie
Filosof, logician, economist, sociolog (chiar el a inventat termenul), John Stuart Mill a fost și un însemnat om politic, membru al Parlamentului britanic, unde a apărat cu îndârjire dreptul la vot și emanciparea femeii.
150 de ani s-au împlinit pe 8 mai 2023 de la moartea filosofului John Stuart Mill
Individul este suveran asupra lui însuși”, John Stuart Mill
La 3 ani, John Stuart Mill era capabil să-l citească pe Platon direct în greacă. La 11 ani a scris prima sa lucrare științifică, iar la 12 parcursese programa universitară standard”, Duane P. Schultz, biograf
Sunt o mașină logică”, John Stuart Mill
1842 a fost anul în care John Stuart Mill a introdus termenul de sociologie în circuitul științific din Anglia
