Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După două concerte la Moscova, artistul american a sosit la Bucureşti pe ruta Kiev- Viena, răcit cobză. De pe aeroportul din Viena, managerul Linda Goldstein a anunţat organizatorii români 'nu ştiu cum va fi sâmbătă seara, s-ar putea să avem nevoie de un doctor'.
Vineri seara, când a ajuns la Bucureşti, la dorinţa lui Mc Ferrin, managerul a cerut 'să nu fie deranjat de nimeni până sâmbătă, la ora 17.00'. În consecinţă au 'căzut' toate întâlnirile programate, inclusiv conferinţa de presă şI participarea la o emisiune tv.
Cu două ore înainte de concert, McFerrin a ajuns la Sala Palatului unde a început să-şi exerseze vocea şI a făcut cunoştinţă cu cei trei muzicanţi români. După ce i-a ascultat cântând câteva acorduri, le-a spus 'OK, ne vedem la concert'.
Dintr-un scurt interviu acordat în exclusivitate 'Jurnalului Naţional', iată ce am aflat de la celebrul muzician american.
● Jurnalul Naţional: Ai avut o experienţă dură în Rusia, o ţară în care este foarte frig iarna...
● Bobby McFerrin: Da. În timpul repetiţiilor am răcit acolo.
● Jurnalul Naţional: La Bucureşti este ultimul concert din actualul turneu şi la sfârşitul lui februarie începi un altul.......
● Bobby McFerrin: Peste şase săptămâni apare un nou album, 'Vocabularies', pe care-l voi prezenta la început în SUA şi Canada, apoi în Europa.
● Jurnalul Naţional: La Bucureşti vom putea asculta piese de pe noul disc?
● Bobby McFerrin: Nu, în actualul turneu nu cânt nimic de pe Vocabularis.
● Jurnalul Naţional: In fiecare ţară improvizezi împreună cu artişti locali. Cum îi alegi?
● Bobby McFerrin: Nu eu îi aleg, promoterul local face treaba asta împreună cu managerul meu.
● Jurnalul Naţional: De-a lungul timpului, ai cântat cu o serie întreagă de muzicieni de jazz dar şi de grupuri ca Weather Report, Manhattan Transfer, Yellowjackets. Cu cine te-ai 'înţeles' cel mai bine?
● Bobby McFerrin: Am lucrat de mai multe ori cu Chick Corea şi ne-am distrat foarte bine. Şi cu Manhattan Transfer am realizat piese grozave. Cu Joe Zawinul am lucrat foarte bine împreună, ne-am inspirat unul pe celălalt.
● Jurnalul Naţional: Cu ani în urmă ai fost dirijor şi ai condus câteva mari orchestre filarmonice, din Chicago, San Francisco, Los Angeles, New York, Londra .Cum a fost?
● Bobby McFerrin: Eu nu sunt un dirijor, am facut pe dirijorul de câteva ori. Când am urcat pe scenă şI am văzut muzicienii împărţiti pe secţiuni- viorile, suflătorii, etc. - am fost şocat. Experienţa a fost deosebit de interesantă, dar nu am continuat-o, nu e de mine.
● Jurnalul Naţional: Părinţii tăi au cântat muzică de operă iar fiul tau, Taylor, a avut un proiect cu Vernon Reid de la Living Colour, chitarist funk & metal & hard rock. Asta înseamnă, cumva, că nu-ţi calcă pe urme ?
● Bobby McFerrin: Nu e chiar aşa, acela a fost doar un proiect pe care l-a avut cu Vernon Reid. În mod obisnuit Taylor are spectacole solo în care cântă vocal şi la clape, tot felul de muzici, mai ales jazz.
● Jurnalul Naţional: Şi tu cânţi foarte bine la keyboards, te-ai gândit să- ţi faci o formaţie stabilă?
● Bobby McFerrin: Eu la bază sunt solist vocal, asta ştiu să fac cel mai bine, dar nu refuz nici o provocare. Am avut muzicieni alături de care am cântat câţiva ani la rând, dar nu am avut şi nici nu voi avea o formaţie stabilă.
SHOW INTERACTIV
Bobby McFerrin, un scaun, o sticlă de apă şI bineînţeles microfonul, acesta a fost 'decorul' de început de spectacol. Se pare că microfonul era 'preparat' să producă reverberaţiile necesare să susţină incredibila tehnică vocală a protagonistului. După trei piese 'de încălzire' a început adevăratul show, la care publicul invitat să participe a răspuns 'din prima'. Aflat într-un permanent dialogt cu sala, McFerrin a interpretat 'Thinkin' About Your Body', o extraordinară variantă a piesei 'Blackbird' (Beatles), a propus câteva teme din Bach şI Ravel (celebrul Bolero), a 'împărţit' sala în două (unii urmând să cânte tri-lu, ceilalţi tri-la), a invitat să cânte întâi prima 'jumătate', apoi a doua şI a cerut să nu se aplaude. I-a acompaniat vocal pe Ionică Minune şI Cristinel Turturică (plus un contrabasist), după care aceştia i-au dedicat o melodie: varianta lăutărească a hitului 'Don't Worry, Be Happy". Apoi a lansat invitaţia de a urca pe scenă cine vrea să danseze- au participat şase fete şI trei copii (!); a cerut un cor de şaisprezece persoane, cu baritoni, tenori şI soprane- au urcat pe scenă aproape 30. S- a aşezat pe marginea scenei, oferind un al doilea microfon celor care vor să cânte împreună cu el- dintre 'voluntari' s-a remarcat Ozana Barabancea şI Sorina (Enea?). La sfârşitul concertului, Mc Ferrin a cerut să se aprindă lumina în toată sala şI a invitat publicul să-i pună întrebări- una dintre ele fiind 'de ce nu cânţi Don't Worry, Be Happy'. Răspunsul ? Am cântat-o de 500 de trilioane de ori !
