Când John Malkovich e între două soprane

La Ateneul Român, actorul a jucat după cum i s-a cântat... Toţi artiştii au fost la înălţime
Un actor celebru, două voci de soprană senzaţionale, o orchestră de mari profesionişti şi un dirijor pe măsura unui proiect impresionant – iată protagoniştii producţiei “The Infernal Comedy. Confessions of a Serial Killer” (Confesiunile unui ucigaş în serie), care a fost văzută luni seara la Festivalul Internaţional “George Enescu” (Sala Mare a Ateneului Român). Desigur, atracţia evenimentului a fost actorul John Malkovich, pe care publicul român l-a văzut prima dată pe o scenă. În această “dramă pentru un actor, două soprane şi orchestră” (scenariu şi regie Michael Sturminger), atitudinea impunătoare a lui Malkovich în scenă, în calitate de narator, a fost susţinută de vocile sopranelor Laura Aikin şi Marie Arnet. Şi dirijorul Martin Haselböck a dirijat Orchestra Wiener Akademie în spiritul montării pentru care s-a folosit lucrări muzicale de Vivaldi, Haydn, Mozart sau Beethoven.

Produsul artistic cred că a impresionat în mare parte. De fapt este felul de spectacol cu muzică clasică şi în care este antrenat un artist celebru, care face totul perfect şi în jurul căruia iese totul perfect. Un asemenea produs aduce aproape de muzica clasică şi alte categorii de public decât cel al melomanilor îndrăgostiţi de acest gen. Şi invers, iubitorii unei astfel de muzici pot vedea, chiar şi cu un ochi critic, implicarea unui actor de teatru şi film într-un proiect de tip teatru-operă.

Spectacolul “The Infernal Comedy. Confessions of a Serial Killer” de la Bucureşti a încheiat seria reprezentaţiilor, care au început cu cinci ani în urmă, proiectul fiind dus în întreaga lume.

După spectacol artiştii au fost aplaudaţi îndelung, iar Malkovich a acceptat să vină, împreună cu Martin Haselböck şi Michael Sturminger, în faţa jurnaliştilor, care i-au pus diverse întrebări, chiar şi provocatoare. Tot ce a făcut în cei cinci ani cu rolul naratorului a fost pentru celebrul actor o experienţă fabuloasă, care i-a permis să fie în permanenţă “curios şi proaspăt”. Asta pentru că fiecare reprezentaţie s-a dovedit a fi unică în felul ei. Aşa ca în teatru, căci teatrul este, precum spunea Malkovich, o entitate vie, care nu poate să dispară.
Despre operă, el crede că muzica aceasta este foarte puternică, iar regizorul şi dirijorul au făcut “un lucru excelent: un spectacol compact şi interesant, cu o muzică fantastică, ce se potriveşte textului”.

Actorul a ţinut să spună că mulţi dintre instrumentiştii Orchestrei Wiener Akademie i-au mărturisit că stilul lui de joc influenţează modul în care ei cântă. Desigur, a menţionat că şi el este influenţat, în aceeaşi manieră, de muzicieni.

Turneul de cinci ani cu acest spectacol l-a cam epuizat. Cu atât mai mult cu cât jurnaliştii, paparazzi au fost mereu pe urmele lui. Pentru el a fost o onoare de a fi alături de Wiener Akademie, de Michael Sturminger, de Martin Haselböck, confirmând un adevăr: “Dacă nu eşti faimos, nu poţi face acest lucru. Şi nu pentru că nu ai fi destul de bun, ci pentru că aşa se învârte lumea asta...”.


Miercuri la Festivalul Enescu
Pianistul austriac Rudolf Buchbinder va cânta şi va dirija Orchestra Filarmonicii “George Enescu”. În program Beethoven (Ateneul Român, ora 17:00).
Orchestra şi Corul dell’ Accademia Nazionale di Santa Cecilia – dirijor Antonio Pappano – va prezenta la Sala Palatului (ora 19:30), în seria “Mari orchestre ale lumii”, un concert cu lucrări de Ravel, Enescu şi Dvorak.