Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şi-a potrivit viaţa după propriul ceas. A încercat să trăiască (şi a reuşit!!!) după codul lui... Lipan:
“Conform sindromului vaselor comunicative, am luat forma recipientului în care m-a aflat... Dacă atunci când coboram de pe scenă, aş fi rămas acelaşi om care trăieşte în spate, în lumea lui, cred că nu m-aş fi regăsit niciodată. Marea nebunie este că am trăit în extreme şi după ce am coborât de pe scenă am mers cu ochii deschişi prin lume, am încercat să simt şi să trăiesc tot ce este în jurul meu... Înainte de a mă naşte, eu am ştiut tot ceea ce se va întâmpla cu mine. Cum m-am născut am uitat şi a trebuit să iau totul de la capăt. Trăiesc foarte intens orice stare. Mă bucur de frunzele care bat în vânt, îmi place să păstrez legătura cu natura, cu spiritualitatea... Anarhismul, nebunia şi dependenţa de nou le las libere şi se creează un reactor atomic care îmi dă o stare atât de puternică şi mă face atât de sigur încât, atunci când piciorul meu stâng merge în faţă iar piciorul drept rămâne în spate, am senzaţia unui şpagat permanent între o viaţă anterioară şi o viaţă viitoare. (...) Fericirea este o stare de care nu trebuie să ne lăsăm îmbătaţi. Încerc să trăiesc o fericire introvertită care să-mi împrospăteze memoria. Unesc amintirile cu dorinţele şi retrăiesc de fiecare dată nişte momente extraordinare din viaţa mea, simţit chiar şi gustul şi parfumul acelor timpuri. Fericirea este undeva între lumi, în spaţiu şi timp”
A fost remarcat ca toboşar- fenomen, cu Roşu şi Negru (Nancy Brandes, Liviu Tudan, Emil Trocan, Moby, fraţii Florin şi Geo Marcovici) la prima ediţie a Festivalului Club A, când Roşu şi Negru a 'ras tot', în competiţie cu cele mai bune formaţii din acea vreme, Sideral, Mondial, Chromatic sau Phoenix. Atunci, Roşu şi Negru a fost desemnat Cel mai bun grup, Brandes- Cel mai bun organist şi Lipan – cel mai bun toboşar. Atunci, Ovidiu a făcut un solo memorabil, cântând - în premieră la noi - cu două tobe mari. Au urmat trei decenii alături de grupul Phoenix, cu albume memorabile (“Cantafabule”, “SymPhoenix”) şi nenumărate concerte în ţară şi străinătate. În Germania a colaborat cu faimosul grup de rock progresiv Eloy, a cântat (şi înregistrat) cu Madhouse, Rated X, Live Station Company. A avut o remarcabilă carieră solo (materializată în albumele Visul Toboşarului, Renaşterea, Aniversare, Bachiţa, Getica, La Passion, Iskander) şi un număr impresionat de colaborări, cu artişti din sfere diferite, de la jazz, rock sau populară la world music. A cântat alături de Orchestra Sile Dinicu, Orchestra Radiodifuziunii Române, Gheorghe Zamfir, Grigore Leşe, Marius Mihalache, Corneliu Stroe, Margareta Pâslaru, Rona Hartner, Fanfara 10 Prăjini, Stelu Enache şi mulţi, mulţi alţii. A primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (pentru propria activitate) şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer (cu Phoenix), de care este foarte mândru. “Dacă până acum am renăscut de fiecare dată, luând-o mereu de la capăt, pentru proiectele viitoare vreau să folosesc întreaga experienţă acumulată pentru a atinge nivelul următor”
Fericirea e acolo unde doarme Dumnezeu
"Fericirea e acolo unde doarme Dumnezeu, unde-și are patul! Dacă crezi asta ieși pe stradă și savurezi și ploaia, și norii și furtuna și zăpezile și te încarci cu energia pozitivă din orice. Ăsta este secretul suprem. Dacă nu ai lucrul astă și nu ți-a fost dat, o să-ți fie foarte greu și o să ai o viață foarte grea"
