Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Chiar și astăzi este larg răspândită percepția că boala mentală severă și creativitatea sunt strâns asociate. Viziunea geniului artistic chinuit își găsește expresia într-o mulțime de cărți și filme cu priză la public, așa cum este filmul „Pollock” (2000), o descriere biografică a talentatului și depresivului pictor abstract american Jackson Pollock (în glumă poreclit Jack the Dripper, pentru stilul său unic de a arunca vopseaua pe pânză)”, remarcau psihoterapeuții Hal Arkovitz și Scott O. Lilienfeld în lucrarea „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Trei, 2024).
O legătură complexă
Așa cum vom descoperi în continuare, cercetările arată că există cel puțin un sâmbure de adevăr în acest stereotip popular. Facem loc explicațiilor științifice elaborate de cei doi cercetători menționați anterior: „Legătura dintre boala mentală și creativitate pare să fie, în mare, specifică pentru tulburarea bipolară (cândva denumită tulburare maniaco-depresivă) și bolilor îndeaproape asociate cu aceasta. Chiar și așa, această legătură, boală - creativitate, este mai complexă decât au presupus anterior oamenii de știință”.
De la energie în exces, la grandoare
Mai precis? „Deși cercetări anterioare au sugerat că persoanele cu schizofrenie au înclinații către creativitate, cele mai multe dintre aceste studii nu au rezistat testului timpului. Mai recent, interesul s-a deplasat asupra indivizilor cu tulburare bipolară, care sunt înclinați către episoade maniacale (manie), ce alternează cu puseuri de depresie severă. În timpul maniei, oamenii experimentează creșteri dramatice de energie, stări intense de dispoziție pozitivă și de încredere în sine, care merg până la grandoare”.
Gândire rapidă și fericire
În continuare: „În mod tipic, acești indivizi dorm foarte puțin, își asumă riscuri necaracteristice, sunt ușor de distras și raportează gânduri necontrolate. În aceste momente, devin adesea mai vorbăreți și mai activi decât de obicei, făcând în mod frecvent planuri mărețe și nerealiste, care rămân fără nicio urmare. Dat fiind că episoadele de manie sunt de obicei marcate de explozii enorme de energie, fericire și gândire rapidă, nu este surprinzător faptul că unii cercetători au presupus că acestea sunt legate de o probabilitate crescută a performanțelor creative”.
Lupa pe scriitori
Și? „Într-adevăr, un articol din 1987, publicat de psihiatra Nancy Andreasen de la Universitatea din Iowa, a arătat că 80% dintr-un eșantion de 30 de autori recrutați de la Atelierul Scriitorilor din Iowa (în comparație cu doar 30% dintr-un grup de control, un grup de persoane care nu erau scriitori) au suferit de tulburări de dispoziție la un moment dat în viața lor; ratele tulburării bipolare erau deosebit de crescute. În mod similar, într-o evaluare din 1989 a 47 de autori britanici care câștigaseră premii prestigioase, psihologa Kay Redfield Jamison, de la Universitatea Johns Hopkins, a raportat că 38% dintre subiecți aveau o istorie îndelungată de tratament pentru tulburări de dispoziție, cele mai frecvente fiind tulburarea bipolară și condițiile asociate acesteia”.
De la literatură, la muzică
Mai mult: „Așa cum au observat Jamison și alții, legăturile cu tulburarea bipolară se extind dincolo de domeniul literaturii - la artă și muzică. Dintre marii compozitori, de exemplu, figuri precum Georg Friedrich Händel, Hector Berlioz, Piotr Ilici Ceaikovski și Gustav Mahler au fost retrospectiv diagnosticate de unii experți ca fiind suferinde bipolare, deși astfel de evaluări trebuie luate cu precauție, dat fiind că sunt bazate pe dovezi istorice indirecte. Un exemplu frapant este cel al compozitorului german din secolul al XIX-lea Robert Schumann, care a ținut jurnale detaliate și a scris numeroase scrisori care îi înfățișau schimbările de dispoziție”.
Un exemplu faimos
În încheiere: „Pe baza acestor scrieri, mulți istorici psihologi și psihiatri au conchis că Schumann îndeplinea criteriile pentru tulburarea bipolară. Așa cum a demonstrat Jamison, se pare că productivitatea lui Schumann creștea atunci când experimenta episoade maniacale sau hipomaniacale (o manie ușoară); de exemplu, în 1850, a scris în manieră maniacală douăzeci și patru de compoziții remarcabile. Dimpotrivă, se pare că atunci când era depresiv clinic, productivitatea lui Schumann era la pământ; de exemplu, în 1840, în timpul unei depresii profunde, nu a scris nicio piesă muzicală”.
„Legătura dintre boala mentală și creativitate pare să fie, în mare, specifică pentru tulburarea bipolară (cândva denumită tulburare maniaco-depresivă)”, Hal Arkovitz, psihoterapeut
„În timpul episoadelor maniacale, indivizii sunt capabili să perceapă conexiuni între evenimente aparent fără legătură, aceasta fiind o marcă a gândirii creative”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut
