Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărbătorită pe 24 februarie în fiecare an, la bătaie cu invaziva Sf. Valentine, ziua de Dragobete s-a tras în limba română dinspre slavă. Evidențiem, în continuare, explicațiile etnologului Gheorghiță Ciocioi: „Obretenia/Obretin este ultimul nume slav întâlnit în calendarele românești pentru praznicul «Cea dintâi și cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului» («Dragobretenia» fiind nu cu mult mai veche, numele de Dragobete și Rogobete provenind de aici). Acest nume de sărbătoare a circulat până târziu la noi, fiind folosit chiar și astăzi de către cei mai în vârstă”.
„Dragoțeno” = „prețios/preascump/vrednic de cinstire”
Pe aceleași coordonate: „Obretenie se tălmăcește prin «Aflare»/«Descoperire», Obertin, Obreten, Obretina, Obretena, Obren, Obrenko, Obretinia etc., dat celor născuți de acest praznic, ca nume de botez, e întâlnit pe parcursul mai multor veacuri, în nu puține scrieri, la sud și la nord de Dunăre - Obreten/Obretin ajungând în zilele noastre nume de familie. Numele întreg al praznicului din vechile calendare slave cuprindea și termenul «dragoțeno» = prețios/de preț/preascump/vrednic de cinstire/cinstit - cu referire la aflarea capului Înaintemergătorului Ioan. De aici, Dragobete”. Ca să vezi… O completare: „În românește, unii tălmăcitori din slavă, în trecut, redau numele de Obreten prin «Aflatu» (născut de «Aflare»/«Obretenie»)”.
Izvoarele (scrise) tac
Pe șleau: „Tot «potrivim» Dragobete cu bete, fete, ziua îndrăgostiților... Pur și simplu, despre o astfel de «sărbătoare», la români, nu avem știință în decursul timpului. Nicio scriere veche românească nu o consemnează. Fie și măcar în treacăt. Avem un praznic religios: dragobretenia - legat de aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Atât”. Așadar… „Așadar, Dragobete înseamnă, de fapt, Întâia și cea de-a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Semnificații populare târzii
În loc de final, o adăugire nuanțată: „În slava mineielor: «Drago (țeno) (glavo) - obretenie sveti Ioan Krestitelea» s-ar tălmăci astfel: «a prețiosului cap al Sfântului Ioan Botezătorul aflare». Mai pe scurt, în calendar: dragobretenie. În românește, dragobrete, dragobete. Termenul slav, «obratim», are, mai degrabă, semnificația de «întoarcere», «s-a dat din nou» (de el). Semnificațiile populare sunt târzii. Doar de un veac și jumătate știm «ce se crede în popor»”. Și dacă tot ne-am aplecat asupra termenului „drago”, să lămurim și-un nume de așezare dâmbovițeană: Dragodana. „Este un nume slav. Cu referire la o moșie, seliște (vatră de sat pustie): dăruită cu inimă bună/cu drag/din tot sufletul”, a punctat etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Baba Marta, Baba Dochia, Mărțișorul
Și cum tot suntem în luna lui Mărțișor, să limpezim și povestea „babelor” de la nord și de la sud de Dunăre. În rol de învățător, Gheorghiță Ciocioi: „Baba Dochia e la fel de prezentă la bulgari. Doar că personajul mitic al folclorului local se numește Baba Marta. Baba bulgăroaică are doi frați mai mari, pe Marele Seciko (ianuarie) și pe Micul Seciko (februarie). Baba Marta e întotdeauna nemulțumită de cei doi frați. Fie pentru că i-au băut vinul, fie pentru că i-au pricinuit alte neplăceri. Atunci când e supărată, strică vremea”.
Din Balcani, până-n Asia Mică și Egipt
Cum așa? „Împrumutând zile de la fratele ei mai mare, mânioasă, va da un îngheț cumplit unei bătrâne ciobănițe, plecată la munte cu turma sa, spre sfârșitul lunii martie, cu nădejdea în înțelegerea bătrâneților sale de către Baba Marta. Prin aceste zile de împrumut va trimite zăpadă și ger din destul, prefăcând turma îndrăzneței bătrâne în stană. Obiceiul cel mai cunoscut legat de Baba Marta este «martenița» (mărțișorul), format, în general, din două fire de culoare albă și roșie împletite (atestat în Egipt, Asia Mică, Balcani). Astăzi, prezent în Bulgaria, Macedonia, România și Basarabia, dar și în unele părți din Serbia, Grecia și Albania”.
Duminică - semnificații românești, înțelesuri slave
În siajul sărbătorilor (în Balcani): „Sărbătorile și creștinarea slavilor... Cum să le vorbești slavilor de Duminică, Ziua Domnului? Cum să le spui că la o dată anume e «zi de sărbătoare», închinată unui sfânt?”, chestionează etnologul Gheorghiță Ciocioi. Imediat, răspunsul: „Atât «duminică» («nedelea»), cât și «sărbătoare» («prazdnik»), două cuvinte compuse din slavonă, se traduc prin: 1) «(zi în care) nu se face nimic, nu se lucrează»; și 2) «zi de stat degeaba», «zi goală, scutită de lucru»”. Mai mult: „Luni, la slavi, e «ponedelnik», «ziua de după cea în care nu s-a lucrat («nedelea»). Parcă au înțeles creștinismul ceva mai altfel față de noi, nu vi se pare?”.
Lumina lumii, sfânt, lume, lumină...
În registru comun cu slava veche: „Nu doar noi avem «lume» și «lumină», provenind din aceeași rădăcină, văzând lumea ca pe o lumină... În vechea slavă, свѣтъ (φῶς) e «lumină» și «lume» (sveat, svetlina - mai apoi). «Sfântul», la slavi свѧтьць (ἅγιος), «svetăț», își trage, de asemenea, originile de aici, om învăluit în lumină. În Lumina lumii, Hristos”, a adăugat etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Deschideți „geamul” cunoașterii!
De unde provine în limba română cuvântul „geam”, știți? Nu? Luați aminte: „Este un termen preluat în românește, la fel ca în majoritatea limbilor balcanice, din limba turcă”, a relevat Gheorghiță Ciocioi. În completare: „«Cam» (a se citi «geam» - «c» = «ge» în turcă) este un cuvânt împrumutat în turcă din persană/medio persană, unde «cām» a avut inițial înțelesul de cană, pahar, carafă. În timp, atât în persană cât și în turcă, a căpătat înțelesul de astăzi: «sticlă» (pentru cadrul ferestrei, în general)”.
Naipu, judecător de rang inferior otoman
Și un nume cu înțeles uitat (ori pierdut): Naipu. Ce înseamnă? „Este un nume al unui sat din Vlașca (azi Giurgiu), locul de baștină al mitropolitului Bucovinei, Tit Simedrea (1886 - 1971). Naipu (în trecut, Naip) este un nume turcesc, provenit din arabă, naip/naib desemnând un judecător de rang inferior otoman, ajutor ori împuternicit al unui cadiu. Cel mai probabil, un deținător, la un moment dat, de terenuri în localitatea de lângă Giurgiu (raia turcească până în 1829 - cu cadiu, geamie și o puternică garnizoană)”, a întregit etnologul Gheorghiță Ciocioi.
Să fie fruntea!
Dar patronimul Glăvan ce înțelesuri ascunde? „Este un nume slav sud-dunărean. Dat pruncilor la botez, ca nume-urare. Provenit din Glavo/Glavio. Glave, Glavei, Glavcio sunt derivate și ele de aici. Înțelesul numelui: să fie fruntea, «capul», deștept. Ajuns, la noi, astăzi, nume de familie”, a mai explicat Gheorghiță Ciocioi.
De la „kosa”, la Cosânzeana Ileana
De unde ne-am ales cu termenul (frumos, de altfel) „cosițe”? Dar cu numele minunatei Cosânzeana? Gheorghiță Ciocioi: „Kosa (în limba bulgară) = păr, în românește. De aici, «kosita», preluată și în limba română, a dat «cosiță». Tot din «kosa» ne-a parvenit numele de Ileana Cosânzeana (zâna din basme cu părul/ cosițe de aur)”.
„Obretenie se tălmăcește prin «Aflare»/«Descoperire», Obertin, Obreten, Obretinia etc., dat celor născuți de acest praznic, ca nume de botez, e întâlnit pe parcursul mai multor veacuri, la sud și la nord de Dunăre”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele întreg al praznicului din vechile calendare slave cuprindea și termenul «dragoțeno» = prețios/de preț/preascump/vrednic de cinstire/cinstit - cu referire la aflarea capului Înaintemergătorului Ioan. De aici, Dragobete”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Tot «potrivim» Dragobete cu bete, fete, ziua îndrăgostiților... Pur și simplu, despre o astfel de «sărbătoare», la români, nu avem știință în decursul timpului. Nicio scriere veche românească nu o consemnează”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
24 februarie este ziua în care creștinii prăznuiesc Obretenia («Cea dintâi și cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului»), de aici numele Dragobete, Rogobete etc.
„Obiceiul cel mai cunoscut legat de Baba Marta este «martenița» (mărțișorul), format, în general, din două fire de culoare albă și roșie împletite (atestat în Egipt, Asia Mică, Balcani)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
