Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între intimi i se spunea Lala (sau, după caz, „domnul Lala”). A murit pe 14 august 1984, tot la Fălticeni. Povestea sa de viață rămâne învăluită în mister...
Om de Drept, avocat (pe urmele tatălui), Vasile Lovinescu s-a dedicat din tinerețe studiului științelor ezoterice (ca publicist a semnat, în epocă, „Geticus”). Dacă „unchiul Eugen” s-a sincronizat cu spiritul liberal al Revoluției franceze, nepotul s-a sincronizat spiritual cu antimodernismul radical al lui René Guénon, al cărui discipol fidel și colaborator la revista sa, Études traditionnelles, a fost. „Vasile Lovinescu nu s-a convertit, precum Guénon (și poetul interbelic Mihail Vâlsan) la islam, dar a aderat la un ordin allauit din Basel, după pelerinaje inițiatice la Muntele Athos și Amiens. Tot spre deosebire de Guénon, dar asemenea lui Julius Evola, nu se poate abține să nu intre în politica de extremă dreapta, exasperându-și unchiul”, nota criticul și istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii închinate simbologului Vasile Lovinescu.
Folclorul ca instrument de cunoaștere
Facem loc crochiului profesorului Cernat: „Din această perioadă datează eseurile despre Dacia hiperboreeană, privită, în descendența lui Nicolae Densușianu, ca un centru arhaic al lumii și o Shamballă; de asemenea, din același timp se trage o parte a studiilor ezoterice despre poveștile lui Creangă - fălticenean prin adopție - care vor alcătui un insolit, contestabil prin dogmatismul încruntat al metodei, dar incitant și, pe linia structurilor arhetipale, coerent volum hermeneutic apărut postum, în 1989 («Creangă și creanga de aur»)”. „Din același filon hermetic aplicat «folclorului ca instrument de cunoaștere» - sesiza Paul Cernat - provin și eseurile reunite în «Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești» (1993)”.
Între islamism radical, ezoterism și fascism
Și câteva considerații de ordin „civil”: „Despre relația dintre islamismul radical, ezoterism și fascism rămân încă multe de scris. În perioada Statului Național Legionar Vasile Lovinescu a fost primar legionar al orășelului natal. Faptul că a rămas nearestat după 1945, cu verișoara Monica Lovinescu combatantă în exil pe frontul Războiului Rece, se datorează, probabil, și spatelui oficial ținut de fratele său Horia. Va urma o perioadă subterană, mitizată, de retragere în arealul simbolic al Fălticenilor (pe care, spun adepții, l-a înnobilat ezoteric), în care își redactează manuscrisele tipărite de discipoli după 1990: «Jurnal alchimic», «Monarhul ascuns», «Incantația sângelui»”. În continuare: „Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă - «O icoană creștină pe Columna Traiană», «Meditații, simboluri, rituri», «Exerciții de meditație», «Scrisori crepusculare» ș.cl. - conțin reflecții inițiatice abstruse, cu un limbaj simbolic criptic, dar cu țâșniri subiective de scriitor autoreprimat”.
O dezvăluire din culisele „monstruoasei coaliții”
„Singura recuperare editorială din anii regimului comunist - mai consemna Paul Cernat - s-a făcut via Șerban Cioculescu, în anii reconsiderării lui Eugen Lovinescu, și s-a concretizat abia în 1981 prin publicarea volumului-eseu «Al patrulea hagialâc», exegeza nocturnă a «Crailor de Curtea-Veche». Dincolo de arcanele hermeneutice servite de intuițiile interbelice ale lui Ion Barbu (interpretările despre inițiala obsedantă P, despre ordinul Cavalerilor de Malta etc.), textul cucerește prin aparte-urile confesive. De aici aflăm și o informație istorică de culise, servită de Cioculescu via A.D. Xenopol despre motivele debarcării lui Alexandru Ioan Cuza în favoarea prințului Carol de către «monstruoasa coaliție» liberalo-conservatoare”. Anume? „Era în discuție planul lui Cuza de a-l aduce ca moștenitor pe prințul rus Serghei de Leuchtenberg-Beauharnais, viitor amant al Penei Corcodușa, mort în Războiul din 1877 (nu e deloc exclus ca aici să fi fost cheia care i-a deschis porțile publicării autorului interzis)”.
Adepții de la bloc
Ultimele observații: „Cenaclul adepților vasilelovinescieni din anii ’80 (de la Florin Mihăescu și Roxana Cristian - principalii săi editori, alături de verişoara Alexandrina V. Lovinescu - la scriitorul Dan Stanca) s-a ținut, multă vreme, în cartierul bucureștean Drumul Taberei, într-un bloc vecin celui în care am locuit. Azi, casa fraților Horia și Vasile Lovinescu din Fălticeni e muzeu memorial”.
Jurisconsult la Creditul Minier
După terminarea Facultății de Drept, Vasile Lovinescu a lucrat ca jurisconsult la Primăria municipiului București și apoi, cu unele întreruperi, la Creditul Minier, până în 1947, când instalarea dictaturii l-a obligat să renunțe. În tot acest timp însă, principala lui preocupare a rămas spiritualitatea. În acest domeniu, Vasile Lovinescu a publicat în anii 1930 numeroase articole și eseuri în reviste precum „Viața Literară”, „Viața Românească”, „Adevărul Literar și Artistic”, „Credința”, „Familia”, „Azi”, „Vremea” etc., dar și traduceri din limbile franceză, engleză și germană.
În cercul lui Eliade și Sandu Tudor
În 1934, Vasile Lovinescu a început să corespondeze cu gânditorul francez René Guénon, retras la acea vreme la Cairo, schimb epistolar care a ținut până în 1940. În același timp, Lovinescu a cercetat asiduu scrierile lui Guénon și alte mari texte ale ezoterismului universal. De asemenea, a întreținut legături de amiciție cu scriitori ca Dan Botta, Dan Petrașincu, Mircea Eliade, Anton Dumitriu și Sandu Tudor.
Trepte de inițiere
În 1935, Vasile Lovinescu a întreprins un pelerinaj la Muntele Athos, în căutarea unei binecuvântări isihaste pe care ar fi putut-o obţine, cu condiţia să fi rămas într-o mănăstire. N-a rămas… Un an mai târziu, la sfatul lui René Guénon, Vasile Lovinescu a călătorit în Franța, la Amiens, și în Elveția, la Basel, unde a cunoscut inițierea allauită, mai exact integrarea într-o organizaţie ezoterică universală (sufism). De atunci, principala preocupare a lui Vasile Lovinescu a fost împlinirea spirituală.
Steliana-Victoria, îngerul păzitor
În 1945, avocatul și scriitorul Vasile Lovinescu s-a căsătorit cu Steliana-Victoria Păunescu, inspectoare în Ministerul Finanţelor (originară din părţile Argeşului) care, toată viaţa, se va îngriji ca filosoful să aibă liniştea şi timpul necesare studiului şi creaţiei.
O palmă părintească
Într-un articol din „Vremea” (reprodus de Eugen Dimitriu în volumul „Lovineştii”), Vasile Lovinescu punea la punct omul nu în termeni dintre cei mai duioși: „Un fapt pe care nu-l vom şti decât la Judecata din urmă: divinul Creator a avut aceleaşi unităţi de măsură ca şi acelea create de noi - epoci, ani, săptămâni, zile? Probabil că nu, căci ceea ce numim noi istorie e o fulgerare, o clipă în faţa unei imensităţi căscate în timp şi spaţiu. Să ne desprindem puţin de contingente şi să ne privim din punctul de vedere al Eternităţii; să ţinem înaintea ochilor cu amândouă mâinile nimicnicia, stupiditatea și răutatea noastră de bipezi. Credem că certurile noastre, pasiunile şi maniile noastre sunt evenimentul important al Universului, dar o simplă privire în cerul înstelat ne arată ce suntem în realitate, ce viermi plicticoşi şi supărători. Da, e bine ca măcar odată pe an, la începutul unei noi revoluţii a Pământului în jurul Soarelui, să vedem ce suntem şi justul nostru loc în Univers”.
„Fraternitatea lui Hyperion”
În 1958, Vasile Lovinescu a cunoscut-o la Fălticeni pe poeta Lucreția Andriu (1913-1964), în casa căreia (din București) a întemeiat un cerc de studii și meditație tradițională pe care l-a numit mai târziu, în scrisori, „Fraternitatea lui Hyperion”. Din acest grup au făcut parte, printre alții, poetul Radu Vasiliu, Florin Mihăescu, Roxana Cristian, Viorica Mosinschi, Mariana Veleanu, Raluca Vasiliu, Margareta Vasiliu, Dan Stanca. După moartea prematură a Lucreției Andriu, „Fraternitatea lui Hyperion” s-a reunit cu aceeași regularitate, dar în alte locuri, până în anul 1980, când Vasile Lovinescu s-a retras la Fălticeni, unde s-a și stins din viață.
38 de ani s-au împlinit pe 14 august 2022 de la moartea simbologului Vasile Lovinescu
„Credem că certurile noastre, pasiunile şi maniile noastre sunt evenimentul important al Universului, dar o simplă privire în cerul înstelat ne arată ce suntem în realitate, ce viermi plicticoşi şi supărători”, Vasile Lovinescu
„Faptul că Vasile Lovinescu a rămas nearestat după 1945, cu verișoara Monica Lovinescu combatantă în exil pe frontul Războiului Rece, se datorează, probabil, și spatelui oficial ținut de fratele său Horia”, Paul Cernat, critic literar
În perioada Statului Național Legionar, Vasile Lovinescu a fost primar al orășelului natal, Fălticeni
