Alexandrina Halic şi-o binecuvântare bunicească

Chipul ei emana iubire, o nobila si sensibila expresivitate. Pur si simplu ti-e imposibil sa ramai acelasi om dupa ce o intal­nesti. Te contamineaza cu blandetea sa si ramai mai curat in suflet, mai dornic sa descoperi in vocabular cuvinte potrivite ca sa te exprimi exact in acelasi mod. De 50 de ani, Alexandrina Halic joaca pe scena Teatrului de Copii 'Ion Creanga'.

Fiecare zi a vietii i-a fost frumos si indelung colorata. Isi aminteste de farmecul zilelor de duminica ale copilariei, de masa frumos pusa pe care aparea supa de gaina cu galuste pufoase sau friptura rumenita la cuptor. Mirosea si a tamaie, pentru ca locuia in casa unui preot. Alexandrina Halic a terminat facultatea intre primii zece intr-o promotie care numara 60 de studenti, printre care Irina Petrescu, Stefan Iordache, Gri­gore Gonta. 'Am stat si am facut socoteala, am terminat facultatea in 1963, dar inainte de asta, din anul III am inceput sa joc pe o scena profesionista pentru copii, la Eforie', spune Alexan­drina Halic.

A debutat sub auspicii pozitive. Un scriitor pentru copii, la un moment dat si directorul teatrului, Alecu Popovici, a scris o piesa care se numea 'Baiatul din banca a doua', Ion Cojar a pus-o in scena, si pentru ca o stia din facultate a rugat-o sa joace. 'Era asistent la una dintre clasele paralele, m-a ajutat sa ajung la teatrul pentru copii si m-a distribuit intr-un rol de fetita pentru prima oara pe scena unui teatru pentru copii. De atunci nu l-am mai parasit. S-au implinit 50 de ani de la acea premiera.'

A jucat-o pe Alice in 'Alice in Tara Minunilor', dar si Micul Print, pe Sfarla nazdravanul, al lui Jimmy Zamfirescu, un fel de Peter Pan romanesc. Apoi a venit Pinocchio. In total, vreo 900 de spectacole de cand s-a pus pe scena prima oara, in 1971. In ultimele 200 a interpretat personajul constiintei lui Pinocchio, greierasul.

La premiera avea 45 de ani si juca un baietel de 8 ani, si a facut asta pana la 50 si ceva de ani, apoi a predat stafeta. 'Acum sunt cand o doica batrana, cand un greiere batran, un soricel batran cu cheita, o jucarie invechita, o bunica precum cea din «Scufita Rosie». Apropo de aceasta bunica, am avut o revelatie la ultimul spectacol. Eu credeam ca copii din sala au o apetenta pentru personajele spectaculoase, mai in forta, chiar si pentru cele negative, ca se apropie mai mult de personajele de varsta lor. Jucand o bunica nu ma asteptam la un gest de tandrete din partea lor. Dar a venit pe scena un copil si l-am sarutat pe crestet, apoi a mai aparut un altul, apoi un altul. Au venit vreo zece sa le dau un fel de binecuvantare buniceasca si mi-a facut placere ca au gasit aceasta apropiere.'

A implinit 70 de ani si se gandea ca la varsta aceasta oamenii isi doresc sa se odihneasca. Dar pentru Alexandrina Halic teatrul inseamna odihna. 'Voi suferi mult cand nu o sa mai pot urca pe scena. Din fericire, in teatru mai este nevoie si de varsta a treia, dar nu se stie niciodata cand se poate incheia aceasta casatorie intre actor si teatru, o legatura foarte puternica.' Viata profesionala s-a impacat destul de bine cu cea personala. Sotul Alexandrinei Halic, Dinu Lucian, actor la randul sau, a jucat la Teatrul Nottara multa vreme.

'M-a ajutat sa pot face meseria aceasta, avand si doi copii. Ne-am impartit bine treaba. El juca seara, cand eram eu acasa, iar peste zi, copiii aveau scoala, gradinita si ne-am ajutat reciproc, fiind un tata foarte devotat. Copiii au crescut mari. Sunt ei batrani, au copii la randul lor, avem nepoti. De obicei, copiii de actori isi doresc sa fie tot actori, dar nu toti au aptitudini pentru profesia aceasta. Fiul meu este medic, iar fiica mea a facut Psihologia. De multe ori regret ca de tot ce am putut sa daruiesc pe planul acesta au beneficiat ceilalti mai mult decat copiii si nepotii mei.'

O doare cel mai tare disparitia povestii din viata copiilor, dar si a parintilor si a bunicilor. Zanele au disparut cu desavarsire, iar frumusetea si bunatatea lor au fost inlocuite cu hidosenia monstrilor.